Creditele neperformante încă în creştere rămân un motiv de îngrijorare din punctul de vedere al FMI, care consideră că "sunt necesare noi eforturi" pentru facilitarea posibilităţii ca băncile să recurgă la "write off" la momentul pe care îl consideră oportun din raţiuni de business, fără amânări inutile.
Dificultăţile pe care le întâmpină băncile când vor să facă "write off" la creditele cu probleme - operaţiuni contabile de ştergere parţială/integrală a unor credite neperformante din bilanţ, au contribuit la creşterea rapidă a ponderii neperformantelor din sistemul bancar, alături de recesiunea abruptă, consideră experţii FMI.
La sfârşitul lui 2011 ponderea creditelor neperformante din sistemul bancar se situa la peste 14%, faţă de 7,9% în 2009.
"Băncile pot face write off la credite neperformante numai după ce toate posibilităţile de recuperare a creanţelor au fost epuizate, ceea ce în România poate dura ani de zile", reaminteşte FMI într-un raport de evaluare a rezultatelor acordului stand-by încheiat cu România în 2009.
Majoritatea bancherilor se tem şi să pronunţe în public formula "write off". Pe de-o parte este invocat riscul ca piaţa să perceapă astfel de măsuri drept o invitaţie la neplata datoriilor, pe de alta sunt acuzate barierele din cadrul de reglementare.
Cert este că sunt numeroase cazuri în care realmente din condiţii obiective unii clienţi nu-şi mai pot rambursa creditele în condiţiile iniţiale (scăderea salariului de exemplu) şi atunci o ştergere parţială a creditului poate restabili capacitatea de plată, câştigul fiind de ambele părţi.
FMI notează că nivelul ridicat al provizioanelor cerute de BNR pentru riscul de credit acoperă riscurile legate de creşterea puternică a creditelor neperformante, însă în acelaşi timp provizioanele respective au mâncat profiturile băncilor şi astfel au împiedicat scăderea dobânzilor la credite în concordanţă cu măsurile de relaxare a politicii monetare luate de banca centrală.
De ce "bad bank"?
În contextul crizei externe şi al riscurilor de contagiune pentru piaţa bancară locală, FMI a cerut Băncii Naţionale întărirea setului de instrumente cu ajutorul cărora să poată interveni rapid şi eficient în situaţii deosebite. Experţii FMI au propus încă din timpul acordului stand-by precedent înfiinţarea unei aşa-numite "bad bank" - o entitate care să administreze în mod centralizat active cu probleme sub forma creditelor neperformante acumulate în sistemul bancar, însă autorităţile au considerat că nu ar fi o abordare eficientă şi au ezitat să folosească fonduri publice pentru a cumpăra asemenea active şi a ajuta la curăţarea portofoliilor băncilor, potrivit unui raport al FMI de evaluare a rezultatelor acordului semnat cu România în 2009.
Curăţarea portofoliilor bancare ar fi reprezentat în principiu un ajutor discutabil pentru sistemul bancar în condiţiile în care rata mare a neperformantelor a fost cauzată nu doar de recesiunea abruptă, ci şi de defecţiuni în politicile de gestionare a riscurilor. Pe de altă parte, o asemenea acţiune din partea statului ar fi ajutat la reluarea creditării şi implicit la scurtarea recesiunii.
Cert este că BNR a considerat că prin crearea unei "bad bank" s-ar fi transmis pe piaţă semnale mai rele faţă de situaţia reală a problemei legate de creditele neperformante.
În schimb, BNR a preferat să încurajeze de la bancă la bancă implementarea de programe de restructurare a creditelor nerecuperate şi s-a bazat mai departe pe solicitarea unor rate de provizionare ridicate şi pe supravegherea regulată a băncilor.
Banca-punte este o componentă majoră a mecanismului pe care autorităţile încearcă să-l construiască acum pentru a putea prelua practic peste noapte controlul asupra unei bănci care ajunge în dificultate şi nu mai poate fi susţinută de banca-mamă. Banca-punte nu va prelua însă orice bancă ajunsă într-o situaţie limită din punctul de vedere al lichidităţii şi solvabilităţii.
FMI voia un nou AVAB?
Conceptul de "bad bank" nu este nou în România, fiind aplicat de autorităţi şi la sfârşitul anilor '90, tot la recomandarea organismelor financiare internaţionale, în special a Băncii Mondiale.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB) a fost instituţia înfiinţată în decembrie 1998 de guvernul Radu Vasile pentru valorificarea activelor bancare neperformante preluate de la băncile la care statul era acţionar majoritar cu cel puţin 50%. Aşa a fost curăţată Banca Agricolă. Tot AVAB a preluat credite neperformante de miliarde de lei de la Bancorex, ambele bănci reprezentând eşecuri răsunătoare ale managementului de stat în sectorul bancar şi ale supravegherii din partea băncii centrale. La vremea respectivă guvernatorul BNR Mugur Isărescu a fost de acord cu soluţia înfiinţării AVAB pentru curăţarea sistemului bancar sufocat de credite neperformante.
În prezent, AVAS - instituţia care a absorbit AVAB - este pe cale de desfiinţare.
Ce mai include raportul FMI
- În timp ce recesiunea pe durata programului a fost mai abruptă şi a durat mai mult decât a fost estimat iniţial, ajustările substanţiale fiscale au redus dezechilibrele macroeconomice restabilind încrederea pieţei şi prevenind ieşirile masive de capital.
- Autorităţile au considerat ţintele programului privind arieratele ca fiind prea ambiţioase. Eliminarea stocului de arierate la nivelul administraţiei publice locale rămâne o provocare. Autorităţile au solicitat sprijinul Băncii Mondiale pentru soluţionarea problemei arieratelor în sectorul medical.
- Ţintele indicative privind companiile de stat monitorizate au fost ratate la mai multe evaluări, impunând reforme mai profunde la aceste entităţi în acordul preventiv care a urmat.
- Pe componenta fiscală, în ciuda întârzierilor iniţiale de punere în aplicare, programul a dus la o consolidare de amploare consistentă cu obiectivele stabilite.
- Adoptarea unor măsuri dificile, de amploare, uneori nepopulare, pentru a restabili sustenabilitatea pe termen mediu, a fost indispensabilă pentru succesul programului; fără a avea consecinţe mai mari decât aşteptările, măsurile dificile au fost finalizate, redând încrederea.
- În privinţa fondurilor structurale europene, autorităţile susţin că ar putea să fie absorbite mai bine în lipsa barierelor birocratice. În perioada 2007-2008 a fost pierdut mult timp în absenţa unor proceduri clare pentru aprobarea proiectelor finanţate de UE. Programul actual are obiective clare de absorbţie a fondurilor europene, respectiv 6 mld. euro în 2012.
- Autorităţile au făcut progrese importante în domeniul reformelor în sectorul bancar, reducând vulnerabilităţile sistemului financiar din România.
- Încheierea devreme a acordului cu creditorii internaţionali şi sectorul privat a ajutat la construirea unui program puternic, cu spaţiu pentru constituirea unor buffere. Recunoscând importanţa menţinerii stabilităţii în sectorul bancar, angajamentele din partea băncilor private străine au fost esenţiale pentru a restabili încrederea pieţei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
