Eveniment

Niciun Guvern nu a primit pe mână o situaţie macro atât de bună. Întrebarea este dacă Cioloş şi miniştrii tehnocraţi ştiu cum să oprească degradarea lentă a jumătate din economie şi să învioreze firmele româneşti secătuite de criză, proiecte unde Ponta a eşuat

Niciun Guvern nu a primit pe mână o situaţie macro atât de bună. Întrebarea este dacă Cioloş şi miniştrii tehnocraţi ştiu cum să oprească degradarea lentă a jumătate din economie şi să învioreze firmele româneşti secătuite de criză, proiecte unde Ponta a eşuat

Autor: Cristian Hostiuc

15.11.2015, 20:37 10411

Premierul desemnat Dacian Cioloş cu cei 21 de miniştri anunţaţi vor moşteni poate cea mai bună situaţie macroeconomică a României din ultimii 35 de ani - 10 ani înainte de Revoluţie şi 25 de ani după:

-         economia este pe creştere, România fiind pe primul loc la nivel european în T3 faţă de T2, şi pe locul 2 faţă de perioada similară a anului trecut;

-         inflaţia este cu minus;

-         dobânzile la lei, dar şi la euro (jumătate din economie este finanţată în moneda europeană) sunt la minime istorice;

-         creditarea în moneda naţională se duce spre maxime istorice;

-         cursul valutar leu-euro este extrem de stabil;

-         contul curent este aproape pe plus (gândiţi-vă că în 2008 am avut un deficit de 12 mld. de euro);

-         exporturile se îndreaptă spre un nou maxim istoric ( 55 de mld. de euro pe an, de 6 ori mai mult decât în urmă cu 15 ani);

-         exporturile de servicii (IT, transport etc.) vor depăşi 15 mld. de euro pe an

-         revenirea uşoară a investiţiilor străine după căderea din criză;

-         piaţa de construcţii, ce-i drept rezidenţială, munceşte cu motoarele turate la maxim;

-         riscul de intrare în faliment a României se situează la limita de jos;

-         deficitul bugetar este atât de strâns, încât creditorii se roagă de autoritaţi să cheltuiască banii.

 Din punct de vedere macro, cabinetul Cioloş nu va avea niciun fel de problemă, deci nu va putea să dea vina pe moştenirea primită.

Întrebarea este dacă ştie ce să facă mai departe cu această situaţie macro şi cu banii pe care-i are la dispoziţie, atât cei interni, cât şi cei externi.

Dacă jumătate din economie este pe creştere susţinută (Bucureşti, Ploieşti, Argeş, Sibiu, Cluj, Timişoara, Alba, Oradea, Iaşi, Braşov, Craiova, Constanţa), cealaltă economie a pierdut trenul şi este lăsată să se degradeze. Chiar dacă media de creştere este 3%, aceasta se obţine dintr-un plus mai mare în zonele de mai sus, cu un minus mare în celelalte judeţe.

Niciun guvern nu şi-a bătut capul cu judeţele care nu au şansa unor investiţii, cei de la putere amintindu-şi de ele doar când trebuie să obţină voturi. În aceste zone statul este pincipalul angajator, iar companiile româneşti care mai creează locuri de muncă încearcă să supravieţuiască cum pot. În locurile în care nu sunt investiţii străine, firmele româneşti trebuie să se sprijine pe investiţiile statului, iar dacă acestea nu există, cade şi businessul lor.

În cei trei ani şi jumătate, premierul Ponta s-a concentrat pe trei idei:

-         creşterea salariului minim, majorarea salariilor bugetarilor, reducerea TVA la alimente;

-          creşterea consumului;

-         favorabilitatea în faţa multinaţionalelor(IT, petrol, componente auto).

Infrastructura şi companiile româneşti le-a lăsat deoparte, nu şi-a bătut capul cu ele, ceea ce s-a văzut şi în scăderea investiţiilor interne. Iar acest lucru s-a văzut din plin. Având resurse financiare de acasă, multinaţionalele au câştigat teren în criză, în schimb firmele româneşti de-abia au supravieţuit. Dar o economie nu poate trăi numai cu multinaţionale. 

Costin Borc, pariul lui Cioloş pentru economie, vorbea acum câteva luni în ZF despre dezvoltarea României şi necesitatea dezvoltărilor locale, pentru ca ţara să fie mai
bogată. Acum are şansa de a pune în aplicare ceea ce a spus în interviu cu voce tare. Va fi primul experiment în administraţia publică, în care un CEO de multinatională (Lafarge) preia o poziţie atât de mare în guvern şi are şansa de a pune în aplicare ceea ce predica şi sfătuia guvernul de pe margine. Pe Borc de abia îl aşteaptă cele trei autostrăzi: Comarnic-Braşov, Sibiu - Piteşti, Ungheni - Iaşi - Târgu-Mureş, şi nu poate invoca faptul că nu ştie acest domeniu al infrastructurii, având în vedere că de peste 15 ani lucrează în industria construcţiilor-ciment.

Sper ca premierul Cioloş (îi putem spune deja aşa după ce PSD a anunţat că-l votează) să nu ia modelul „management privat în companiile de stat“ în execuţia guvernării lui, având în vedere că nu este un success, ci mai degrabă este o luptă de culise între manageri de stat şi cei privaţi, fiecare cu contractele şi pilele lui.

O bună parte din miniştrii economici propuşi de Cioloş sunt buni la analize, ştiu să mânuiască Excel-ul, dar ce rezultă este mai greu de pus în practică, iar aici va fi o mare slăbiciune a cabinetului Cioloş.

Ca analist la FMI şi la Comisia Europeană (Anca Paliu Dragu, propusă pentru Ministerul Finanţelor), cifrele din tabele sunt seci şi reci. În realitate, aceste cifre înseamnă în spate oameni, o mentalitate bună sau rea şi o implementare, partea cea mai grea a unui proces.

La energie, Victor Grigorescu trebuie să se situeze acum de partea statului, în apărarea intereselor de la Electrica, unde era membru al boardului, situându-se de partea membrilor privaţi. Va fi un experiment extrem de interesant, de urmărit, cum va judeca acum un om venit de partea cealaltă a baricadei.

Dar până la urmă, cele mai grele decizii economice pe care va trebui să le ia Cioloş împreună cu miniştrii lui sunt legate de reducerea TVA (de la 24% la 20%) şi majorarea salariilor bugetarilor cu 10%, măsuri deja aprobate de Parlament şi care ar trebui să intre în vigoare în mai puţin de 6 săptămâni, iar aceste măsuri înseamnă bani mulţi, un gol în buget de aproape 14 mld. lei (8 mld. lei la TVA şi peste 5,5 miliarde de lei la creşterea salariilor bugetarilor). Iar aceşti bani nu sunt politici şi nici tehnocraţi, ci reali.

În 1999-2000 precedentul guvern tehnocrat - cabinetul Isărescu, a pus pe masă două măsuri economice din care a trăit atât guvernarea Năstase, cât şi cea a lui Tăriceanu: reducerea impozitului pe profitul reinvestit şi un credit fiscal pentru exportatori. Cabinetul Năstase a venit cu reducerea impozitelor pentru cei din industria IT, ceea ce a făcut ca peste un deceniu România să aibă un sector extrem de puternic, Băsescu - Tăriceanu a venit cu cota unică, guvernarea Boc a venit cu tăierile de salarii, majorarea TVA dar şi cu programul "Prima casă", iar guvernarea Ponta a venit cu creşterile de salarii, reducerea TVA, reducerea CAS la angajator şi reduceri de impozite pentru profitul reinvestit. 

Cu ce va veni Cioloş acum?

Comedymall VOT IN PANDEMIE
AFACERI DE LA ZERO