♦ Ce s-a ales din teoria „economiei de piaţă“ şi din statul „minimal“ predat în facultăţile de economie“?
Despre statele autoritare noi ştim din cărţi sau din ce am trăit că ele intervin în economie. Despre societăţile liberale ştim că „forţele pieţei“ sunt cele care dictează. De la „mâna invizibilă a pieţei“ a lui Adam Smith, până la judecata celui mai tânăr ordoliberal de aici sau de aiurea, toţi spun că statul trebuie să fie „minimal“. Adică: reguli puţine şi clare, o piaţă care să fie reglementată de cerere şi ofertă (esenţa liberalismului economic). Dar peste tot în lume, nu doar la noi, statele intervin masiv, îndatorându-se, pentru calmarea crizei din energie, a inflaţiei de coşmar - asta după ce abia se domolise criza provocată de COVID-19. Doar intervenţia guvernului care compensează cu 0,5 bani litrul de carburant va costa bugetul cel puţin 2 miliarde de euro, până la finalul anului.
Mai putem vorbi, aşadar, de „mâna invizibilă a pieţei“ şi de economie de piaţă care reglează, ea singură, toate neajunsurile şi-i motivează pe oameni să fie competitivi?
Profesorul Dumitru Miron, preşedintele Senatului Academiei de Studii Economice din Bucureşti (ASE), spune ce toată lumea ştie, dar nimeni nu recunoaşte: una este să scrii cărţi şi cursuri universitare şi alta este ca ceea ce ai scris tu să se potrivească cu vremea ta şi cu timpurile pe care le trăieşti. Nimeni, în momentul de faţă, nu poate prevedea viitorul, spune Dumitru Miron.
