Un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) publicat astăzi vine cu o serie de recomandări cu privire la sistemul de învăţământ preuniversitar din România. Printre recomandările înaintate de OCDE sunt şi reducerea diferenţelor între şcolile din urban şi cele din mediul rural, reducerea birocraţia din sistemul de învăţământ şi crearea unei legături mai puternice între performanţele profesorilor şi creşterile salariale.
„Copiii din mediile urbane din România se descurcă la fel de bine dacă nu chiar mai bine decât colegii lor din alte ţări din Uniunea Europeană, iar provocarea este să ne asigurăm că fiecare şcoală din România este la fel de bună ca cele de top din ţară. Despre asta este vorba în legislaţie şi în raportul nostru. (...) 85% dintre şcolile dezavantajate din România sunt în zone rurale. Alocările de personal trebuie să reflecte aceste decalaje. Numărul personalului judeţean este de trei ori mai mare în Bucureşti decât în judeţul vecin Călăraşi. Acestea sunt lucruri pe care trebuie să le luăm în considerare”, a spus Elizabeth Fordham, senior advisor, OCDE Directorate for education and skills, în cadrul evenimentului de lansare a raportului OCDE „Reforma învăţământului preuniversitar în România: consolidarea sistemelor de guvernanţă, de evaluare şi de sprijin.”
Reprezentanţii mass-media au aflat despre organizarea acestui eveniment cu 15 minute înainte ca el să apară, astfel că întrebările care ar fi putut fi adresate de presă au rămas fără răspuns. Reprezentanţii Ministerului Educaţiei nu au comentat până la această oră cu privire la modul de organizare al acestui eveniment.
Analiza OCDE se concentrează pe patru domenii de politici cu rol esenţial în îmbunătăţirea calităţii şi a echităţii în învăţământ: evaluarea şi sprijinirea unităţilor de învăţământ preuniversitar, resurse educaţionale, profesia didactică şi sistemul de date şi de monitorizare a reformelor.
La nivel strategic, România trebuie să schimbe radical modul în care sunt finanţate şi evaluate politicile în învăţământ. În acest sens, este nevoie de planificare şi bugetare la nivel strategic pentru a corela resursele cu priorităţile pe termen lung. De asemenea, este nevoie de capacităţi analitice mult mai extinse pentru a monitoriza şi evalua implementarea şi rezultatele politicilor publice, precum şi pentru a responsabiliza instituţiile implicate.
„Legea învăţământul preuniversitar vine cu schimbări în ceea ce priveşte evaluarea şcolară şi sprijinul în acest sens şi vine, de asemenea, cu schimbări în modul în care sunt finanţate şcolile. Aici intervine un mesaj al nostru cu privire la eficienţa cu care sunt folosite resursele. Legea promite mai multe alocări guvernamentale şi schimbă şi modul cum sunt alocate resursele, în mod particular în organizarea resurselor pentru a reduce inechitatea”, a mai spus Elizabeth Fordham.
De asemenea, ea spune că raportul OCDE a subliniat şi o serie de aspecte din sistemul educaţional care nu au fost adresate încă şi care trebuie să fie adresate, dacă dorim ca alocările bugetare să aibă un impact.
„Chiar şi cu creşterea finanţării, alocarea per elev rămâne la un nivel relativ redus, ceea ce cere o mai mare concentrare pe eficienţă. Majoritatea ţărilor UE, chiar dacă se confruntă cu mult mai puţine presiuni demografice şi fiscale decât România, au aplicat raţionalizare în şcoli, au consolidat şcolile, iar noi credem că este o zonă spre care ar trebui să se uite şi România. De asemenea, subliniem nevoia de a adresa ineficienţele legate de birocraţie, cel mai mare cost este legat de personal, iar mult din timpul personalului din România este implicat în administraţie greoaie care distrage atenţia de la munca de bază, cea de predare şi învăţare. Credem că această problemă trebuie adresată. Ne concentrăm pe nevoia de eficientizare”, detaliat reprezentanta OCDE.
În plus, raportul subliniază şi nevoia de revizuire sau de stabilire a politicilor legate de salarii, promovare şi recunoaşterea performanţelor profesorilor.
„A fost o creştere a salariilor profesorilor, una necesară, însă România trebuie să se uite şi la cum este realizată schema salariilor. În prezent este doar o legătură slabă între creşterea salariilor şi creşterea responsabilităţii şi performanţelor profesionale. Noi sugerăm să faceţi această legătură mai puternică. De exemplu, să creaţi un mod prin care profesorii talentaţi să poată avansa mai rapid pe scara ierarhică”, spune Elizabeth Fordham.
Care sunt principalele 18 recomandări din raportul OCDE pentru sistemul de învăţământ preuniversitar din România:
1. Dezvoltarea în continuare a cadrului de evaluare a unităţile de învăţământ preuniversitar, astfel încât să evidenţieze priorităţile naţionale şi să fie mai util pentru evaluatori, autorităţile şcolare judeţene şi unităţile de învăţământ.
2. Formarea unui corp de evaluatori angajaţi permanent care să conlucreze cu experţi externi şi să asigure calitatea evaluărilor.
3. Dezvoltarea unor legături puternice şi active între ARACIIP, echipele judeţene de asistenţă în materia calităţii şi Ministerul Educaţiei.
4. Revizuirea modului în care sunt programate şi finanţate evaluările şi eliminarea suprapunerilor şi a conflictelor de interese încă existente
5. Clarificarea modelului de asistare a unităţilor de învăţământ preuniversitar la nivel judeţean şi dezvoltarea unui ecosistem naţional de resurse
6. Consolidarea capacităţii de a aplica o abordare mai strategică în bugetare, astfel încât creşterea cheltuielilor să sprijine obiectivele pe termen lung.
7. Revizuirea organizării reţelei şcolare şi proceselor administrative în şcoli pentru o utilizare mai eficientă a fondurilor publice.
8. Revizuirea mecanismelor de finanţare şi de sprijinire a şcolilor pentru a contribui la promovarea priorităţilor politice
9. Definirea unor protocoale pentru a identifica şcolile şi elevii care au mai multe nevoi şi pentru a le oferi sprijin adecvat
10. Finalizarea noilor standarde de competenţă profesională a cadrelor didactice şi utilizarea acestora pentru a clarifica aşteptările pentru diferitele etape şi roluri din cariera didactică.
11. Revizuirea sistemului de salarizare a cadrelor didactice pentru a consolida legătura dintre performanţă şi recompensă şi pentru a îmbunătăţi transparenţa.
12. Revizuirea reformelor planificate în domeniul certificării şi evaluării pentru promovare a cadrelor didactice, astfel încât să se concentreze mai mult pe practica didactică.
13. Stabilirea metodologiei de tranziţie a cadrelor didactice pe noile trasee de carieră şi de gestionare a performanţelor şi progresului pe parcursul carierei.
14. Consolidarea şi extinderea sistemului naţional de mentorat pentru cadrele didactice.
15. Elaborarea unei abordări mai sistemice pentru a încorpora în şcoli o cultură a învăţării profesionale conduse de cadrele didactice.
16. Stabilirea SIMS ca sursă oficială de datele educaţionale la nivel naţional şi planificarea sustenabilităţii sale pe termen lung.
17. Asigurarea proiectării şi utilizării evaluărilor naţionale conform scopului lor şi clarificarea planurilor de desfăşurare a acestora.
18. Continuarea dezvoltării sistemului de monitorizare şi evaluare prin identificarea indicatorilor-cheie de performanţă, îmbunătăţirea practicilor de raportare şi prin investiţii în capacitatea personalului
