Fermierii europeni sunt supăraţi că Comisia Europeană le cere să lase 4% din terenurile fertile necultivate ca „pământul să se odihnească“. Dar practica lăsării pământului „să se odihnească“ are trei - patru mii de ani. Iată ce scrie Vechiul Testament (Levitic, capitolul 25).
Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: «Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat în cinstea Domnului. Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via şi să strângi roadele. Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via. Să nu seceri ce va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. Ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul Sabatului, să vă slujească de hrană, ţie, robului şi roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine, vitelor tale şi fiarelor din ţara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană»”.
Expresia „anul sabatic“ practicat de unii angajaţi cu bani, cu acordul angajatorului, vine din acest îndemn: lasă pământul să se odihnească şi odihneşte-te şi tu. Este un an în care călătoreşti (sigur, pe banii tăi, dacă-i ai), scrii o carte, faci ce vrei, dar nu mergi la job. În fond, Dumnezeu a făcut, spune cartea Genezei, lumea în şase zile şi într-a şaptea s-a odihnit. Aşa că şi pământul trebuie să se odihnească. Discuţia dintre Dumnezeu şi Moise, este, fireşte, legendă. Că oamenii de atunci au văzut că pămantul „trebuie să se odihnească” – iată cum observaţiile simple nasc religii complicare.
