Eveniment

Slăbiciunea Fiscului, un factor de destrămare socială

Slăbiciunea Fiscului, un factor de destrămare socială

Autor: Sorin Pâslaru

10.06.2015, 20:23 2260

Un consilier al primarului Capitalei este acuzat că ar fi încercat să facă trafic de influenţă pentru aprobarea unor autorizaţii de construire a unui hipermarket, în joc fiind plăţi de câteva sute de miii de euro pentru un proiect de zeci de milioane de euro. Această informaţie aproape că nu mai este o ştire.

Şocantă însă este declaraţia de avere a acestuia, unde figurează conturi de sute de mii de euro şi imobile în valoare de alte milioane de euro, în condiţiile în care salariul său nu depăşeşte 700 de euro pe lună.

Nu este primul caz când oameni prinşi în hora traficului de influenţă  - diverşi consilieri, inspectori vamali sau poliţişti - apar amestecaţi în infracţiuni şi se constată diferenţe semnificative între veniturile lor şi activele deţinute.

Situaţia este hilară. Trebuie să vină Agenţia Naţională de Integritate sau alte tipuri de anchete ca să facă treaba Fiscului, adică să constate averi nejustificate.

De 25 de ani, în România nimeni nu întreabă pe nimeni despre sursele de venit şi de acumulare de active. Fiscul se îndreaptă spre tranzacţii, spre evaziunea produsă de societăţi comerciale, dar nu are o abordare sistematică pentru a semnala orice acumulări de active nejustificate de venituri la persoanele fizice.

Adică încearcă să surprindă Dunărea în mers când în Deltă se aşază toate sedimentele:  case, conturi bancare, terenuri.

Vezi politicieni de toate culorile politice că trăiesc mult peste posibilităţile date de un salariu de 1.000 de euro pe lună - numai pantofii probabil costă atât -, dar nimeni nu îi întreabă de unde au banii.

Nu trebuie să vină ANI şi să constate diferenţe între fluxul de venituri şi activele unei persoane fizice, ci Fiscul trebuie să o facă. Însă ca un făcut, organizarea sa este de aşa natură încât informaţiile despre veniturile şi activele persoanelor fizice sunt în baze de date diferite.

Se va spune  - dar este un proiect de verificare a marilor averi. Nu despre asta este vorba  - adică o divizie specială pentru cei mai bogaţi oameni din România, ale căror active se identifică de multe ori cu firmele deţinute -,  ci despre o abordare sistematică.

În mod normal, ca şi doctorii de familie, cele 8 milioane de locuinţe din România trebuie alocate în grupe de 1.000 – 2.000 către câteva mii de inspectori fiscali care să urmărească an de an ca  diferenţa de active între T0 şi T1 să fie conformă cu veniturile încasate în acea perioadă. Aceşti inspectori trebuie să îşi ştie contribuabilii arondaţi la fel de bine cum îşi ştie un medic de familie pacienţii.

Unul dintre directorii generali ai unei mari companii de telefonie mobilă de pe piaţa locală, cu locuinţa într-o mare capitală occidentală, povestea recent cum la o lună după ce şi-a cumpărat o maşină de 70.000 de euro a fost vizitat de agenţii Fiscului care l-au întrebat politicos sursa veniturilor.

Sistemul pur şi simplu le semnalase o cheltuială excepţională şi oamenii au venit rapid să verifice despre ce este vorba.

Dar cum să cunoşti contribuabilii la virgulă când funcţionarii ANAF sunt lăsaţi deliberat cu maldăre de dosare pe cap, cu tone de maculatură gata să se prăvălească peste ei? Când sistemul este de aşa natură că în acest moment nu există o centralizare a patrimoniului imobiliar deţinut de o persoană fizică pentru că informaţia este la primării şi bazele de date ale acestora nu comunică nici între ele şi nici cu cea a ANAF?

Douăzeci-treizeci de miliarde de euro circulă în economia nefiscalizată - după unele surse chiar 40 sau 50 de miliarde de euro -, iar Fiscul se uită în primul rând la tranzacţiile comerciale. Însă banii aceştia se duc la final în nişte conturi sau se opresc în nişte active.

De 25 de ani, deşi toţi ştiu ce abordare are Fiscul american sau german pe această temă, toţi tac când se pune problema centralizării activelor personale pentru a le compara cu veniturile.

În mod deliberat este permisă încă acumularea de venituri nejustificate în România. Cine şi ce plan are din acest punct de vedere se va vedea. Între timp însă, politicienii cu pantofi de 1.000 de euro care au trăit toată viaţa din salarii de la stat vin şi dau lecţii de anticorupţie la televizor. O mascaradă pe banii noştri.

AFACERI DE LA ZERO