Este ora cinci după-amiaza, iar ochii luistau pe ceas de la patru. Andrei lucrează într-o multinaţională detelecomunicaţii şi aşteaptă, ca în fiecare zi, terminareaprogramului. La ora cinci trimite mesaje prietenilor pe Facebook şiîşi verifică hambarele de pe Travian.
"De regulă, îmi petrec două ore din timpulprogramului făcând altceva decât ce am de muncă, una dimineaţă şiuna seara", recunoaşte el, nemulţumit că, deşi la început lucraupatru angajaţi în departamentul său, acum au rămas doar doi, iarvolumul de muncă s-a dublat pe aceiaşi bani. Cu toate astea, îşigăseşte timp şi pentru alte activităţi şi pasează munca de la o zila alta. Dacă angajatorul a putut să pună pe umerii a doi oamenimunca pentru patru, atunci şi el simte că-l păcăleşte, că serăzbună făcând altceva, se arată într-un material realizat deBusiness Magazin.
Tânărul vorbeşte despre o situaţie generalăcare se petrece în firma sa - şefii ştiu, dar sunt şi ei în aceeaşibarcă. Slujba nu-l mai face de mult timp fericit, ci a devenit,după patru ani de muncă în acelaşi loc, strict "o obligaţienecesară", adică sursa de bani care îi asigură un trai decent de lao lună la alta. Dar dacă priveşte la ce se întâmplă în altedomenii, jobul său parcă nu mai e la fel deneplăcut.
Fericirea nu cunoaşte adresele multorconcetăţeni, dacă e să privim cele mai recente date furnizate deComisia Europeană. Ca să fim mai exacţi, doar un român din doideclară în sondaje că se mai simte calm, liniştit, fericit, plin deenergie sau de viaţă. Tristeţea nu a năvălit doar în Carpaţi, ci petot bătrânul continent, însă diferenţele faţă de 2005-2006, de cândexistă ultima raportare, sunt foarte mari de la ţară la ţară.Ponderea celor care se declară fericiţi în cea mai mare parte atimpului a scăzut în România cu 8% (de la 56% la 48%), în Grecia ascăzut cu 18%, în Spania şi Belgia cu 9%, în Italia şi Slovenia acrescut cu 5%, în Bulgaria cu 4%. Media europeană indică o scăderecu 4%.
"Nu aş spune că angajaţii sunt mai puţinfericiţi", replică Monica Dona, Human Capital Consultant la agenţiade recrutare Lugera & Makler.
Numărul de posturi vacante de pe piaţă estesemnificativ mai mic decât în anii precedenţi, aşa încât angajaţiişi-au schimbat atitudinea faţă de locul de muncă, fiind mult maiinteresaţi de stabilitate. Probleme apar, în viziunea ei, numai încazul angajaţilor mai puţin motivaţi de activitatea lor: fieieşirile la ţigară sunt prea dese, fie timpul petrecut pe internetpentru distracţie e mai mare.
"Pentru angajaţii cu activitate de birou,cred că internetul este cea mai mare sursă de distracţie. În cazulangajaţilor tineri, Facebook, Twitter şi Youtube sunt principaleleportaluri pe care îşi petrec timpul", spune Dragoş Gheban, manageral Catalyst Solutions. E şi explicaţia pentru care accesul laaceste pagini a fost blocat de unii angajatori, şi asta încă multdinainte de apariţia crizei şi a recesiunii.
În această perioadă, problemele economice şiefectele lor sunt de altfel principalul motiv de îngrijorare pentruromâni, aproape jumătate dintre ei (47,6%) fiind afectaţi în mareşi foarte măsură, nivel mai ridicat faţă de 2009, când aproximativ36,4% se găseau în această situaţie, potrivit unui studiu realizatde compania de cercetare Mednet Marketing Research Center pe uneşantion reprezentativ în Bucureşti şi în oraşele cu peste 100.000de locuitori. Totodată sunt tot mai puţini şi cei care nu au simţitdeloc sau doar în mică măsură repercusiunile crizei; dacă anultrecut mai mult de un sfert dintre locuitorii marilor oraşe searătau rezistenţi în faţa problemelor din economie, în 2010ponderea s-a redus până la 17,6%.
Eurobarometrul indică faptul că angajaţiideprimaţi, demoralizaţi şi nervoşi tind să lipsească mai mult de laserviciu, se simt subevaluaţi în activitatea lor şi dau randamentmai scăzut. Dacă acum patru ani, 46% dintre români spuneau că nusunt în mod deosebit nervoşi sau tensionaţi, acum doar 27% mai potafirma asta. Media UE a coborât mult mai puţin, de la 63% la 61%.Nervozitatea are legătură cu faptul că mulţi angajaţi români sesimt nesiguri de perspectiva locului de muncă - o pondere de 36%,pe primele locuri în UE şi peste media comunitară de 25%, dar şi cufaptul că se simt nemulţumiţi de nivelul de respect şi recunoaşterea performanţei la locul de muncă; din acest punct de vedere,românii şi ungurii sunt cei mai nemulţumiţi dinEuropa.
Alţii, chiar şi cu locuri de muncă stabile,simt presiunile crizei şi se declară afectaţi în viaţa de zi cu zi.De pildă, 76,2% dintre familiile din marile oraşe au avut desuferit din cauza creşterii preţurilor ca urmare a creşterii TVA,potrivit studiului Mednet. Iar o tensiune suplimentară se aplică şidin teama de a-şi pierde locul de muncă, situaţie în care se aflăpeste 17% dintre cetăţeni.
Starea de spirit negativă este una dintrecauzele cele mai importante ale reticenţei de a mai cheltui şi alefaptului că încrederea consumatorilor se menţine scăzută. Recent,Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, comenta ocercetare la nivel european despre felul cum a evoluat încredereaconsumatorilor şi în care România se remarca prin valorile mici aleacestui indicator, comparativ nu numai cu Vestul, dar şi cu EuropaCentrală şi de Est.
"Suntem latini şi avem tendinţa să exagerăm -dacă înainte de criză eram prea optimişti, acum suntem cu mult maipesimişti decât alte ţări din UE", spuneaCroitoru.
Dorinţa de a consuma are legătură directăînsă cu puterea de cumpărare, iar orice decizie care afecteazăpachetul salarial este un factor demotivant pentru angajaţi, şicând e vorba de consum, şi de eficienţa proprieimunci.
"Intensitatea demotivării variază în funcţiede valoarea beneficiului retras", declară Monica Dona; este unuldintre motivele pentru care mulţi angajatori au preferat să nureducă salariul, ci numai beneficiile extrasalariale, sau pentrucare concedierile au fost preferate tăierilor de leafă. Nu estetotuşi o regulă generală, pentru că diminuarea câştigurilorsalariale a fost o problemă pentru 47,5% dintre familiile dinRomânia, potrivit cercetărilor Mednet, iar în 14,4% din cazuri aufost tăiate chiar şi beneficiile extra-salariale, precumabonamentul medical sau tichetele de masă.
Pe termen scurt, asemenea reduceri alebeneficiilor sau chiar a salariului în sine, creşterea volumului şia timpului de muncă pe aceiaşi bani şi concedierile contribuie lamărirea productivităţii muncii, care anul acesta a crescut înindustrie cu aproape 19% în primele nouă luni faţă de aceeaşiperioadă a anului trecut, în condiţiile în care numărul desalariaţi din sector s-a redus cu peste 200.000, conform datelorINS.
"Un angajat care ştie că în organizaţie sefac disponibilizări este cu atât mai motivat să demonstreze că îşimerită postul", adaugă Monica Dona.
Prelungirea unor situaţii în care angajatuleste supraîncărcat şi demotivat financiar afectează pe termen mediuşi lung eficienţa şi duce la pierderea angajaţilor ori la situaţiide genul celei descrise de Andrei la începutul articolului de faţă.În cazurile cele mai fericite, stresul poate fi combătut, înfuncţie de felul cum sunt folosite instrumentele "soft" la îndemânamanagerului - sesiuni de evaluare a performanţelor ori aprecieriverbale ale calităţii muncii, făcute la sfârşitul fiecărui proiectsau la întâlnirile de echipă.
Analistul economic Dragoş Cabat susţine căstudiile legate de comportamentul cetăţenilor sunt încă la început,iar efectul tristeţii asupra profitabilităţii angajaţilor ţine maimult de scăderea comenzilor şi a volumului demuncă.
"Impactul - unul indirect, ce-i drept - seînregistrează asupra productivităţii muncii, mult mai afectată destabilitatea locului de muncă al angajaţilor", spune analistul. Aşase face că angajaţii sunt mai legaţi de locul de muncă, dar mainefericiţi pentru că nu au alte soluţii de angajare. În viziunealui Cabat, relaţia cu productivitatea nu este totuşi directă, atâttimp cât factorii economici influenţează radical profitabilitateacompaniei în perioade de recesiune.
Au însă unde să plece angajaţii nemulţumiţi?Studiile mai detaliate fac diferenţa clară între Capitală şi restulţării. De oferta de locuri de muncă din oraşul unde locuiesc suntnemulţumiţi 39% dintre români, potrivit unui sondaj al GfK, darponderile variază în funcţie de dimensiunea oraşului, mai mult dejumătate dintre locuitorii oraşelor mici şi mijlocii fiind depărere că în oraşul lor nu sunt suficiente locuri de muncăsatisfăcătoare, în timp ce, în oraşele mari, pondereanemulţumiţilor coboară sub 30% dintre locuitori. Excepţie faceCapitala, unde doar 19% dintre locuitori cred că există probleme înce priveşte oferta de joburi şi calitatea acestora, cu toate cănivelul salarial este în continuare o problemă la nivelul întregiiţări, din moment ce preţurile multor produse sunt aceleaşi ca înrestul Uniunii Europene, însă veniturile populaţiei de aici sunt cumult mai mici.
Cea mai mare problemă legată de calitateavieţii rămâne, şi din rezultatele cercetării GfK, tot nesiguranţalocului de muncă. Aproape trei sferturi dintre angajaţi seconfruntă cu o asemenea presiune, urmată de incertitudineaeconomică, de care se declară apăsaţi aproximativ 60%. "Urmeazăşomajul, o problemă pentru mai mult de jumătate dintre români.Totuşi, pe măsură ce mărimea oraşului creşte, presiunile legate depiaţa muncii şi de şomaj scad", constată Violeta Bahaciu, knowledgeexchange manager al GfK România şi cea care a coordonatstudiul.
În schimb, din punctul de vedere alcondiţiilor de locuit, aproape o treime dintre bucureşteni nuconsideră Capitala ca fiind un oraş bun de trăit, în timp ce numaiun sfert cred că Bucureştiul este excelent din perspectivacondiţiilor de viaţă.
Andrei stă în chirie într-un apartament pecare îl împarte cu sora lui. Deşi avea de gând în urmă cu un ansă-şi cumpere un apartament pe credit, şi-a dat seama în scurt timpcă îi e foarte greu să întrevadă ce-o să se întâmple cu cariera luipe durata celor 30 de ani de credit: "Cred că o să-mi schimbplanurile şi n-o să mă mai gândesc la o locuinţă. Chiria erezonabilă, deci poate mai bine mă orientez către o maşină. Săvedem!".
Un studiu realizat în vară de Newsweek înrândul a 100 de ţări din lume plasa România pe locul 38 înclasament după criteriul calităţii vieţii, în urma majorităţiistatelor din Uniunea Europeană, printre care inclusiv Bulgaria.Erau luaţi în calcul indicatori precum ponderea populaţiei sărace,distribuţia averilor, ponderea populaţiei active, dar şi rata desuicid şi nivelul de calitate a mediului. Fapt e că oamenii suntdestul de nemulţumiţi de calitatea vieţii lor, având în vedere căaproape 40% dintre români au ales să se mute din locul natalîntr-un oraş unde să găsească mai multe oportunităţi de a-şiîmbunătăţi viaţa, fie că este vorba despre studii care să ledeschidă cariera ori despre locuri de muncă mai avantajoase şi maibine plătite. Cifra este menţionată într-un studiu cantitativrealizat de GfK România pe un eşantion de 709 respondenţi cu vârstacuprinsă între 18 şi 55 de ani din mediul urban, care au absolvitcel puţin zece clase şi sunt utilizatori deinternet.
Migrarea masivă spre Bucureşti, fenomendinaintea crizei, a ajuns să fie pusă în balanţă însă în ultimiiani cu costul vieţii în Capitală, care pe unii îi face să segândească la mutarea într-un oraş mai mic şi mai ieftin. "Eu amrămas în Bucureşti în primul rând din pricina studiilor. Am învăţataici şi am continuat să lucrez în Capitală, pentru că salariilesunt mai mari decât în provincie", mărturiseşte Andrei. El observăcă, deşi banii care îi rămân în mână ar fi aceiaşi dacă muncea lael acasă la Braşov, "satisfacţia e mai mare când simţi că munceştipe ceva". Cheltuielile lunare sunt însă ridicate, iar mâncarea şichiria îi înghit mai bine de trei sferturi din salariu. În asemeneacondiţii, e greu de crezut că Andrei va putea să îi spună cândvaBucureştiului "acasă". De aceea, tânărul s-ar întoarce în câţivaani în oraşul de domiciliu, unde, în viziunea lui, ar trăi mailiniştit.
Pentru a face faţă cheltuielilor mai mari,mulţi consumatori au început să fie mai atenţi la produsele pe carele pun în coş la finalul săptămânii, când fac cea mai mare parte acumpărăturilor. Mai mult de trei sferturi, mai exact 76,6%, admitcă şi-au schimbat comportamentul de consum şi că, spre deosebire deanul trecut, încearcă mai mult să scadă valoarea bonului de casăprin diferite metode, potrivit statisticilor Mednet MarketingResearch Center. Astfel, 45% au cumpărat aceleaşi produse ca şipână acum şi nu au renunţat la mărcile preferate în favoarea unoramai puţin cunoscute, dar mai ieftine, însă au diminuat cantităţileachiziţionate, în timp ce 11,8% au procedat invers - s-au uitatdupă produse mai ieftine, dar nu au redus cantităţile faţă de aniitrecuţi. Sunt însă consumatori care au făcut concesii chiar maimari anul acesta pe fondul crizei şi au cumpărat nu doar produsemai puţine, dar şi mai ieftine, ponderea lor ajungând la aproape20%, potrivit cercetătorilor Mednet.
Costul alimentelor şi bunurilor de folosinţăimediată nu sunt însă singurul factor important pentru locuitoriimarilor oraşe. Disponibilitatea caselor la preţuri rezonabile,accesul la servicii medicale şi calitatea lor, curăţenia şisiguranţa sunt toate destul de sus pe lista criteriilor considerateesenţiale pentru calitatea vieţii, în timp ce transportul public,drumurile şi locurile de parcare sunt apreciate drept o prioritatesecundară în acest moment pentru locuitorii oraşelor dinRomânia.
Perspectivele pentru următorii ani nu searată prea bune. Mai mult de jumătate dintre respondenţii GfK suntde părere că oraşul unde locuiesc are un potenţial scăzut dedezvoltare economică, iar 42% nu sunt prea încrezători nici în cepriveşte ameliorarea infrastructurii. Optimişti sunt doarbucureştenii, dintre care mai bine de o treime consideră că oraşulse va dezvolta din punct de vedere economic în următorii ani. Înprovincie însă, mai ales în oraşele mici şi medii, în lipsalocurilor de muncă şi a investitorilor care să contribuie ladezvoltare, doar 5% cred că există potenţial, însă neîncrezătorisunt aproape trei sferturi dintre locuitori.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
