Populaţiaacumulase la sfârşitul anului trecut rate neplătite la timp lacreditele în alte monede decât lei, euro sau dolari - categoria încare francul este preponderent - de echivalentul a 193 de milioanede euro.
Băncile elveţiene sunt văzute ca un refugiuîn perioadele de turbulenţe pe plan internaţional, iar francul s-aîntărit semnificativ în faţa euro de la începutul crizeifinanciare, cotaţiile coborând în prezent la 1,3 franci pentru uneuro, faţă de o medie de 1,5 franci pentru un euro, consemnată dela lansarea monedei europene. În paralel, leul a slăbit în faţaeuro, astfel că saltul cursului leu/franc a cumulat cele douămişcări, ajungând să urce cu 50% în prezent faţă de sfârşitul lui2008, până la 3,3-3,4 lei pentru un franc. Riscul valutar s-adovedit astfel usturător şi poate ajunge să depăşească beneficiuldobânzilor mai mici la franc.
"Clienţii cu credite în franci elveţienisunt afectaţi de mişcarea cursului, dar avem soluţiile standard pecare le punem la dispoziţie. În plus, avem în pregătire şi altemăsuri, prin care să îi protejăm o perioadă de fluctuaţiilecursului", spune Adrian Chichiţă, director de retail în cadrul OTPBank.
Maghiarii au fost primii care au vândutcredite în franci pe plan local în 2005, utilizând dobânzile miciafişate ca un instrument de marketing pentru a-şi susţine ofensivape retail. Acum dobânda de referinţă la franc este la minimeistorice (Libor pentru trei luni se află la 0,17% pe an, faţă de2%-3% în 2007- 2008. Scăderea dobânzii nu poate compensa însă pedeplin deprecierea cursului, mai ales că în multe cazuri marjelepercepute de bănci urcă la 4-6 puncte procentuale peste nivelulLibor.În acestecondiţii, valoarea restanţelor la creditele în franci a urcat deşase ori pe parcursul anului trecut.
Ponderea sumelor restante în totalulîmprumuturilor a urcat astfel la 5,8%, faţă de 1%, în urmă cu unan. Spre comparaţie, la creditele în euro ponderea restanţelor estede numai 3,7%. În schimb, portofoliul de credite de retail în leiarată ceva mai rău, cu o pondere a restanaţelor de 7,4%. Totuşi,creditele în valută au fost acordate în general cu garanţiiipotecare, în timp ce leii au fost preferaţi pentru consum. Stoculde credite în franci a plecat practic de la zero în 2005, a urcatrapid până la echivalentul a 3 mld. euro în 2008, după care s-aplafonat.
Chichiţă spune că deocamdată calitateaportofoliului de franci la OTP nu arată semnificativ mai rău decâtla euro.Marelesemn de întrebare este cât vor mai rezista clienţii la actualulnivel de curs.
"Clienţii au posibilitatea să serefinanţeze în euro, dar aici este decizia fiecăruia. Cine estedispus să marcheze datoria la cursul actual are aceastăalternativă", spune Chichiţă. Problema este că, din cauzaaprecierii francului faţă de euro, transformarea sumei împrumutateacum conduce la o valoare mai mare în euro decât la momentulcontractării împrumutului, deşi clientul a plătit între timprate.
Anca Bidian, şefa brokerului decredite Kiwi Finance, spunea recent că doar clienţii cu veniturimari mai pot ieşi acum din capcana creditelor în franci, prinrefinanţare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
