Opinii

10 motive pentru care înlocuirea indicelui ROBOR din stabilirea ratelor de dobândă pentru creditele în lei nu este inspirată!

opinii primite la redacţie

10 motive pentru care înlocuirea indicelui ROBOR din...

Autor: Bogdan Căpraru

29.03.2019, 12:25 2896

În ultimele săptămâni s-au purtat discuţii cu privire la reconsiderarea unor prevederi ale ordonanţei 114, în special în ceea ce priveşte cele legate de activitatea bancară. Iniţiatorii ordonanţei au venit cu unele modificări. Forţaţi să „rupă” taxarea de ROBOR (deoarece prima formă a ordonanţei nu avea logică economică, putea aduce retrogradarea rating-ului de ţară şi afecta politica monetară), guvernul a venit cu propunerea de a înlocui acest indice de piaţă din formula de calcul a ratelor de dobândă pentru creditele în lei cu un indice de referinţă calculat în funcţie de dobânda medie a tranzacţiile interbancare. Scopul declarat a fost acela de a reduce consistent ratele românilor la credite. Această schimbare are însă mai multe hibe şi nu va ajuta la îndeplinirea acestui scop. Pe scurt, motivele sunt următoarele:

1. În primul rând este fără rost deoarece nu face altceva decât schimbă un indice de piaţă cu un alt indice de piaţă. Dacă poate acum din punct de vedere statistic noul indice ar putea arăta mai bine decât ROBOR la 3 sau 6 luni, peste câteva săptămâni ar putea fi apropiat ca mărime sau chiar mai mare. Pentru a trage concluzii cu privire la comparabilitatea celor doi indicii trebuie să avem în vedere serii de timp lungi, pe câţiva ani, nu doar un calcul de moment. Ambii indici sunt supuşi variabilităţii datorate evoluţiilor pieţei şi vor avea acelaşi trend în timp.

2. Punerea reglementării în practică este programată a se face într-un termen foarte scurt, nu este setat un orizont de timp. Dacă ne uităm să vedem care este practica internaţională vedem că lucrurile stau altfel. De exemplu, înlocuirea LIBOR a fost anunţată în toamna anului 2017 de către Financial Conduct Authority (autoritatea de supraveghere şi reglementare din Marea Britanie) cu termen până la finalul anului 2021. De asemenea, Banca Centrală Europeană pregăteşte tranziţia către un alt indice începând de anul trecut, cu termen până la 1 ianuarie 2020. La fel s-a procedat şi în cazul altor ţări, cum ar fi Elveţia, Japonia, Australia, SUA, Singapore şi Hong Kong. Pentru unele dintre ele încă nu a fost stabilit termenul de implementare, fiind încă în discuţie. Astfel de măsuri trebuie realizate treptat, fără a crea turbulenţe şi disfuncţionalităţi. Pieţele trebuie să le „ingurgiteze” în timp şi etapizat. Conform ordonanţei, termenul de implementare este de aproximativ o lună.

3. În cazul situaţiilor mai sus menţionate, în toate ţările s-au format grupuri de lucru care să analizeze perioada de tranziţie, să efectueze studii de impact pentru a evalua efectele acestor înlocuiri. La noi nu a existat acest grup de lucru şi nu a fost încă întreprins nici un studiu de impact care să urmărească efectele schimbării indicelui ROBOR cu un altul în calculul ratelor creditelor în lei.

4. În ordonanţă nu se specifică concret cu ce indice se înlocuieşte ROBOR, ceea ce creează din start o stare de incertitudine în pieţe, ca urmare a acestui termen foarte scurt de implementare. De exemplu SONIA, noul indice ce urmează să înlocuiască LIBOR, reprezintă o medie ponderată cu volumul tranzacţiilor a ratelor de dobândă „overnight” (deci pe termen foarte scurt). Pentru contractele pe termene mai lungi se foloseşte calculul dobânzii compuse pentru ajustarea la termen a acestei rate.
5. Asemenea reglementări nu se pretează a fi legiferate prin intermediul ordonanţelor de urgenţă care produc efecte imediate. Ele implică un proces legislativ riguros. De asemenea, acest tip de reglementare presupune avizul Băncii Centrale Europene, al Consiliului Concurenţei şi trebuie să respecte legislaţia europeană. Chiar dacă se discută de altă formulă de calcul cu privire la LIBOR şi EURIBOR la nivel european, până în prezent nu au fost modificate directivele în materie, care constituie baza legală pentru reglementările naţionale ale ţărilor membre. 

6. Noul indice va aduce costuri suplimentare băncilor, costuri care nu au fost încă evaluate. Astfel, înlocuirea ROBOR va presupune modificări în sistemele informatice, recalibrări ale modelelor de risc, de administrare a activelor şi pasivelor. Va fi dificil pentru bănci să ţină evidenţa în paralel a proceselor pentru produse individuale utilizând două rate de referinţă pentru aceeaşi monedă. De asemenea, pe lângă costuri, e nevoie şi de timp pentru a se face aceste ajustări. Cine va suporta aceste costuri? Tot clienţii, pentru că e firesc ca preţul produselor bancare şi serviciilor să acopere costurile şi să existe şi o marjă de profit.

7. Ordonanţa nu ţine cont de faptul că după această schimbare vor rămâne o serie de active financiare legate de ROBOR (pe lângă creditele în sold), cum ar fi obligaţiunile corporative şi produsele derivate. Astfel, acestea pot fi expuse la riscuri derivate din existenţa concomitent a doi indici de referinţă în stabilirea preţurilor activelor financiare, lucru care va face dificilă comparabilitatea.

8. Această schimbare abordează efectele, nu cauza. Faptul că avem un ROBOR mai mare este cauzat de fundamentele economice în curs de deteriorare (inflaţie, deficit comercial şi bugetar etc.). Faptul că am avut şi ROBOR subunitar câţiva ani, ne arată că nu a fost niciodată un interes ocult al băncilor în a distorsiona piaţa. Scăderea ROBOR a urmărit evoluţia inflaţiei, care în perioada de minim a fost datorată efectului reducerii TVA. De asemenea, ambii indici pot fi sensibili şi la evoluţia cursului de schimb. Dacă comparăm tabloul indicatorilor macroeconomici din perioada ROBOR-ului la minime istorice cu cel de acum, am vedea clar diferenţe.

9. Intervenţiile administrative repetate în materie de legislaţie financiar-bancară nu sunt fireşti şi sunt cu efecte dăunătoare şi perverse. Întotdeauna măsurile contra legităţilor pieţei mai devreme sau mai târziu se întorc cu efecte negative ca un bumerang. Un efect al acestei stări de lucruri ar putea creşterea riscului de ţară.

10. Nicio altă instituţie a statului nu ar trebui să se substituie autorităţilor de reglementare şi supraveghere sau cel puţin ar trebui să se ţină cont de opinia acestora atunci când iau astfel de iniţiative (lucru stabilit şi prin legislaţia europeană). Opinia BNR a fost ignorată, deşi a adus dovezi clare şi palpabile că aceste măsuri vor avea un impact negativ, nu numai asupra băncilor, ci şi a economiei în general.

Prof. univ. dr. Bogdan Căpraru

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO