Un nou Consiliu de Administraţie al Băncii Naţionale, numit recent de Parlament, va intra în rol în octombrie. Un nou „sfat al celor nouă“, alcătuit din patru salariaţi ai BNR (guvernatorul, un prim-viceguvernator şi doi viceguvernatori) şi cinci specialişti în materie, ce nu sunt şi nu vor fi angajaţi ai instituţiei. Notam, în comentariul de săptămâna trecută, că mă voi referi pe larg la temele controversate, privind noul Consiliu, în jurul cărora au loc dezbateri publice aprinse. Astăzi: despre durata mandatului.
Legea e limpede şi în acest caz: „Numirile (de către Parlament – n.a.) se fac pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului“. Ceea ce înseamnă că mandatele sunt nelimitate. Oricare dintre „cei nouă“, guvernatorul sau un alt membru al Consiliului poate primi oricâte mandate îi sunt atribuite. De aici au pornit controversele. Numeroşi comentatori ori analişti s-au întrebat de ce nu sunt şi la BNR mandatele limitate, ca în cazul Preşedintelui României, bunăoară. Problema nu e nouă. Au discutat-o şi analiştii, s-a dezbătut şi în Parlament, de-a lungul anilor, dar legea a rămas neschimbată în această privinţă. Şi asta pentru că Banca Naţională a României nu este un caz izolat. În general, la băncile centrale, mandatele nu sunt limitate. Parlamentul României, în timp, a modificat legea într-un singur sens: a redus numărul de ani cuprinşi într-un mandat.
Primul Consiliu, numit în iulie 1991, a avut un mandat pentru nouă ani. Mandatul celui de-al doilea Consiliu a fost de şase ani. Iar începând cu al treilea Consiliu, mandatul s-a restrâns la numai cinci ani. N-ar fi exclus, în viitor, să intervină o limitare a numărului de mandate. Am în vedere faptul că nu doar la noi, ci în multe părţi ale lumii, se poartă discuţii în această privinţă. Deocamdată însă, dincolo de dezbateri, oricât ar fi ele de aprinse, legea e lege. Iar legea actuală prevede că mandatele sunt nelimitate, iar noul „sfat al celor nouă“, al cărui exerciţiu începe la toamnă, e numit în litera şi în spiritul legii.
De ce invoc şi spiritul legii? Pentru că deşi legea, prin litera ei, nu spune nimic despre înnoirea, cu fiecare mandat, a unei părţi a Consiliului de Administraţie, spiritul legii face trimiteri precise la continua înnoire a creierelor. O astfel de înnoire se produce fără încetare la nivelul întregului personal şi e firesc s-o întâlnim şi la vârf. Prin lege, Banca Naţională are un singur obiectiv: stabilitatea preţurilor. Dar pentru politica bancară, în ansamblul ei, o cuprindere largă este inevitabilă. Aşadar, Banca Naţională se războieşte cu inflaţia, dar nu-şi poate permite să scape din priviri cursul de schimb, piaţa valutară în general, piaţa monetară, dobânzile, creditele şi multe altele. Revenind la curs, două întrebări rămân în actualitate: 1) la ce s-ar ajunge fără acest sistem al supapelor într-o economie cu multe dificultăţi?
2) sau ce s-ar putea întâmpla în economie când salariile se rup de performanţele economice, iar în companii proliferează lipsa de eficienţă şi indisciplina financiară dacă măsurile luate de BNR nu ar fi racordate la politicile active, fiscale, salariale şi de restructurare? Toate menite să aducă creşteri considerabile de eficienţă, venituri la bugetul statului, dar să contribuie şi la stabilitatea preţurilor.
Aşa că, or fi mandatele nelimitate, dar în Consiliul de Administraţie al BNR e nevoie mereu de „sânge proaspăt“. Tot aşa cum e nevoie de o bogată experienţă. Problemă soluţionată la fiecare schimbare de ştafetă, Parlamentul având grijă ca, în Consiliul de Administraţie o treime a „celor nouă“ să fie debutanţi în acest for. Cum s-a întâmplat şi în ediţia 2014: au rămas şase „veterani“ şi au venit trei noi membri ai Consiliului. Un benefic schimb de generaţii.
