De ce vrei să faci ASE-ul? Nu ştiu. Mi-am depus dosarul la mai multe facultăţi şi aştept să văd unde intru. După facultate oi vedea eu ce fac. După ASE unde vrei să te angajezi? Nu ştiu. Vreau să aştept până la terminarea facultăţii pentru a vedea care sunt opţiunile. Nu ştiu dacă mediul de afaceri ar fi o opţiune pentru mine. Noi nu avem oameni de afaceri în România, ci bişniţari cu bani. Nu vreau să ajung aşa. Cine e ministrul finanţelor? Nu ştiu.
Cam aşa a decurs o conversaţie între Ziarul Financiar şi cei care stăteau să îşi depună dosarul de înscriere la Academia de Studii Economice (ASE). Probabil că răspunsurile sunt valabile şi pentru cei care stăteau să se înscrie la celelalte facultăţi. De ce vor să facă ASE-ul?
Ne place, nu ne place, asta este generaţia care vine după noi. Prima reacţie ar fi să ne punem mâinile în cap şi să răspundem retoric şi înţelept cum s-a deteriorat educaţia, ce exemple iau ei din viaţă şi cum nu ştiu ce se întâmplă în jurul lor.
Dar, până la urmă, nu este problema lor dacă ştiu sau nu cine este ministrul finanţelor sau premierul sau oricare alt ministru sau de ce trebuie să facă ASE-ul şi nu o altă facultate, ca o formă de mândrie, de prestigiu, de CV. Şi nu în ultimul rând, este problema noastră dacă mediul de afaceri din România este văzut în ochii lor ca o "bişniţă".
Dacă vrem să vedem ce a făcut un ministru, ce a lăsat în urmă, trebuie să întrebăm generaţiile mai tinere, în primul rând, dacă ştiu cine este ministrul finanţelor. Şi aşa vom afla dacă acel ministru a făcut ceva cât timp a fost demnitar al statului român.
Nu ştiu dacă în ultimii cinci ani, de când au intrat ei la liceu şi până când l-au terminat, vreun ministru al finanţelor s-a remarcat prin ceva, a făcut carieră în opinia publică printr-o măsură luată sau a îmbunătăţit cumva viaţa contribuabililor, a celor care plătesc taxe şi impozite.
Aţi auzit de Pogea, Vlădescu, Ialomiţianu, Drăgoi, Georgescu? Cred că cel mai cunoscut este Vlădescu şi nu prin faptul că a semnat tăierea salariilor şi majorarea TVA, ci prin faptul că cel puţin o dată pe an ţine prima pagină a ziarelor tabloide. În rest, numele miniştrilor de finanţe sunt înscrise pe panourile de la intrarea în minister. Cum să ştie un doritor de ASE, o facultate făcută de cei de mai sus cine este ministrul finanţelor, dacă o parte dintre ei s-au închis în minister şi au pierdut pe drum intenţiile de îmbunătăţire a mediului de afaceri, de colectare a impozitelor - cozile sunt şi acum - sau nu au avut nicio idee pentru care să se bată public?
Toată lumea a auzit de Gigi Becali, de fraţii Becali, de Bianca Drăguşanu, de Adi Minune sau Jean de la Craiova, Oana Zăvoranu sau de "Cruduţa". Şi reprezintă modele pentru alţii, pentru că s-au impus în spaţiul public, şi cu bune şi cu rele. Au avut activitate.
Reprezintă poziţia de ministru de finanţe sau de oricare alt ministru un model pentru cei care vin din urmă? Ironia este ca şi pentru actualul ministru, Florin Georgescu, poziţia să fie temporară, el dorindu-şi mai mult să se reîntoarcă la Banca Naţională decât să stea la minister.
De ce îşi doreşte tânăra generaţie mai mult să ajungă ca Gigi Becali decât ca ministrul de finanţe? Asta este întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună cei care conduc România atât politic, cât şi economic, atât la nivel public, cât şi la nivel privat.
Ca să fii un model trebuie să faci ceva, să laşi ceva în urmă, să schimbi ceva astfel încât lumea să audă de tine, să vorbească despre ceea ce faci, să te susţină sau să te respingă.
Într-un mandat de ministru sau de prim-ministru nu poţi să mişti munţii, pentru că o ţară este foarte greu de urnit, iar schimbările se produc în decenii. Dar poţi să începi de undeva şi să te baţi pentru ideea ta.
La fel ar trebui să fie şi clasa de business. Noua generaţie ar trebui să aibă modele de oameni de afaceri la care să se raporteze, care au schimbat ceva în jurul lor, nu numai au dat tunuri şi au devalizat statul alături de prietenii lor din politică.
La fel ar trebui să fie şi ASE-ul. Cine vine acolo trebuie să îşi dorească atât de mult să termine această academie economică încât admiterea şi terminarea şcolii să fie cardul de intrare pe o poziţie într-o mare companie sau într-un minister.
Nu este problema celui care vine la ASE alături de dosarele depuse şi la alte facultăţi. Este problema celor care au condus ASE-ul că au ajuns să fie pe o listă comună, banală în mintea celor care vor să facă o facultate.
În Franţa există ENA (École Nationale d'Administration), o facultate atât de puternică încât cine termină acolo are uşile deschise pentru o carieră în administraţia sau în lumea corporatistă franceză. La noi ce există? Facultatea de partid. În Franţa, un şef de cabinet la un prim-ministru sau la un ministru poate ajunge imediat într-o funcţie de top atunci când îşi termină mandatul ca funcţionar public. Louis Schweitzer, cel care a lansat Dacia de 5.000 de euro şi care a scos din moarte clinică Automobile Dacia prin investiţia făcută de Renault, a fost şef de cabinet la premierul Laurant Fabius pentru ca apoi, după o lungă carieră în administraţia publică, să ajungă şeful Renault. La noi, Codruţ Marta, şeful de cabinet al directorului Fiscului Sorin Blejnar, şi el anchetat, a dispărut, ajungând să aibă mandate de arestare. Iar soţia lui să fie şefa unei reţele de proxenetism de lux.
Schweitzer, un străin care nu avea nicio treabă cu România, a venit cu o idee, cu ideea Daciei de 5.000 de euro, care a salvat 20.000 de locuri de muncă, un oraş întreg - Piteşti, a adus 10% din exporturile României şi contribuie cu 3% la PIB. Şi nu avea nicio obligaţie faţă de România. În schimb, Marta nu a produs altceva decât bani pentru el şi pentru alţii, a devalizat statul şi munca celor de la Dacia. Şi ca Marta sunt mulţi care lucrează în administraţie.
Cum poate să aibă tânăra generaţie, care a picat la bac, modele între oamenii din administraţie sau politicieni sau cei care au condus instituţiile publice dacă ceea ce văd ei în faţa ochilor şi aud este numai jaf, furt, tâlhărie şi proxenetism? Păi, Gigi Becali sau Dan Diaconescu par cei mai cinstiţi oameni, care au făcut mai mult decât cei din administraţie pentru această ţară.
Vrem să vină din spate o generaţie mai bună, care să aibă modele şi repere solide şi temeinice? Vrem. Dar tot noi trebuie să le oferim acele modele, pentru că altfel ei le vor lua din piaţă aşa cum apar ele. Dar avem modele serioase în politică, în business, în administraţie, care le pot înlocui pe cele actuale, rău famate, superficiale?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
