Opinii

Dacă statul vrea să fie singurul depozitar al puterii, atunci să spună, ca să ştim cum stăm

Dacă statul vrea să fie singurul depozitar al puterii,...

Autor: Iulian Anghel

14.01.2013, 17:32 1487

Discuţia despre oprirea finanţărilor de stat către spitalele private mă depăşeşte. Nu ştiu dacă este bine sau rău. Am fost mirat însă de argumentul ministrului sănătăţii, dl. Nicolăescu: “Cine vrea să facă afacere privată să o facă pe banii lui, nu pe banii statului.”

Şi m-a lovit aşa o amintire: cine este “statul”?

Într-o definiţie acceptabilă a statului se spună că “statul” este singurul care poate folosi forţa “în mod legitim” – în tot ce înseamnă ea, în forţa fizică sau în forţa legilor.

Definiţia se conjugă bine cu sistemul democraţiilor “reprezentative” – cetăţeanul are drept de decizie o dată la patru ani, atunci când hotărăşte pe cine desemnează să-l conducă. Apoi puterea  este a “statului”.

Sunt lucrurile chiar aşa simple?

Ei bine, nu. Sunt sute de filosofi şi sociologi – de la Platon până la Gasset , pe care îi despart mii de ani - care au întors pe toate feţele această relaţie stat-cetăţean. Această relaţie între “stăpân” şi “supus”. Una a făcut carieră - “contractul social” al lui Rousseau.

Dar de când gândea Rousseau despre asta, lucrurile s-au mai schimbat puţin. În interiorul unui mandat al conducătorilor,  într-un “stat” normal al zilelor noastre, aleşii, deci “stapânii” – stăpânind, la rându-le, cât de cât, obsesiile trecutului - consultă, în deciziile pe care le iau, cetăţenii.

Nu sunt obligaţi să le şi respecte opiniile care oricum vor fi mereu foarte diverse – guvernul ales legitim este suveran în decizii. Dar, îndeobşte, ţin seama de ele sau, cel puţin de cele ale majorităţii.

Unde este greşeala domnului Nicolăescu şI a tuturor celor dinaintea lui?

În a da verdicte, în a spune că “face” ‘înainte de a consulta pe cineva.

Dovada? “Îndoielile” vicepremierului Dragnea faţă de proiectele ministrului sănătăţii.

Şi mai şi, dintr-un alt colţ al puterii: opoziţia premierului Ponta faţă de intenţia ministrului educaţie dl. Pricopie de a păstra clasa zero la şcoală şi de a nu o întoarce la grădiniţă.

Dacă nici educaţia şi sănătatea nu sunt subiect de consens, atunci ce mai este de consens?

Şi la ce bun statul atunci?

Banii “statului”? Poate dl. Nicolăescu să spună câte afaceri private ale clienţilor politici s-au construit cu “banii statului”?

Când USL şi-a lansat în 2011 programul de guvernare, acesta prevedea scăderea cu 50% a cheltuielilor “statului” cu bunurile şi serviciile. Aţi mai auzit ceva de asta? Nu, intenţia e moartă şi de mult îngropată.

La sfinţi şi zei te rogi şi este explicabil. Dai o ofrandă, o credinţă sau măcar un gând şi aştepţi de la ei ceva în schimb: o mântuire, o vindecare. Dar de la “stat” ce aştepţi, dacă tot te rogi la el?

Dacă nimic din ce am zis mai sus nu are importanţă, atunci “statul” să spună în clar că este singura instituţie care poate folosi forţa “în mod legitim” ca să ştim măcar despre ce vorbim.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO