Multi ne punem, in mod firesc, intrebarea: de ce nu se reiau la cotele dorite activitatea economica, investitiile si cresterea economica in conditiile in care dobanzile si inflatia au ajuns la niveluri scazute, iar lichiditatea din piata este abundenta?
Acest paradox are de-a face cu unele realitati din economie si cu un context european fluid:
- Procesul de restructurare parcurs de banci si aversiunea la risc a mediului de afaceri din toate domeniile
- Conditiile financiare internationale in continua imbunatatire , reflectate printr-o volatilitate mai mica in pretul activelor si o scadere a marjelor de risc.
- Situatia financiara dificila si structura complexa a bilanturilor din mediul de afaceri ( banci , firme, gospodarii), aliniata fazei de “bust” a unui ciclu financiar.”Boom”-ul financiar de dinaintea si de la inceputul crizei, dovedit a fi nesustenabil, a creat un sentiment fals de prosperitate concomitent cu cresterea acumularilor de vulnerabilitati in bilanturi si alocarea resurselor ( financiare, materiale si umane) in mod dezechilibrat si fara exersarea unui bun management al riscurilor. Sunt de accord cu afirmatiile multor analisti ca rezolvarea acestor probleme nu se poate rezuma, in principal, la politici vizind readucerea cererii agregate pe un trend ascendent sau la politica monetara. Parcurgem o etapa in care mediul de afaceri si gospodariile depun toate eforturile sa reduca gradul de indatorare ( nemaiavand curajul sa initieze noi afaceri sau sa le dezvolte pe cele existente), iar bancile sunt tot mai retinute in a acorda noi finantari.
In sinteza , suntem chemati sa dam raspunsuri la intrebarile daca putem si cum sa revenim la o crestere economica sustenabila, cit mai aproape de potential, in conditiile unui trend negativ al creditarii pe fundalul unui proces de “deleveraging” pe toate trei palierele: banci, gospodarii, public.
Consider ca se impune rezolvarea unor prioritati. Am in vedere :
- Rezolvarea problemelor din sectorul bancar ; nu ma refer doar la cresterea de capital ( ar trebui sa ne linisteasca unele declaratii referitoare la buna capitalizare a bancilor), dar si la gasirea unui nou model de business promovat de acestea, care sa tina cont de lectiile trecutului si de cerintele viitorului, cu orientare spre client , cu solutii la planurile lui de afaceri, dar si de protejare a clientului supus riscurilor generate de volatilitatile interne si internationale ( cele mai afectate de noua situatie din sistemul bancar de la noi sunt IMM-urile si gospodariile). Revenirea la rolul normal, de intermediere, al bancilor (de atragere de resurse si alocarea lor in economie), dind prioritate modului de alocare al resurselor, constituie o cerinta majora, mai importanta decat revenirea la un volum sporit al creditarii
- Atingerea stadiului in care sa lansam in practica politici fiscale sustenabile si reforme structurale care sa aiba finalizare efectiva in crestereacompetitivitatii si productivitatii nationale pe termen lung. Ne-am cantonat prea mult in situatia cind ne uitam cu totii doar la politica monetara ca unica solutie salvatoare, exersand un mix dezechilibrat de masuri. Revenirea creditarii intr-o economie dezechilibrata e ca si cum “am arunca banii pe fereastra” , aceasta situatie putind genera vulnerabilitati , volatilitati si irosirea neeconomicoasa a unor resurse. In acest context nu trebuie sa uitam rolul bancii centrale a carei activitate devine tot mai complexa. Utilizind instrumente convenctionale si neconvenctionale , este chemata sa fie efectiv angajata prin politici de sprijinire a cresterii economice, concomitent cu politici care sa realizeze obiectivele principale si anume stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara. De altfel realizarea mandatului macroprudential al unei banci centrale si succesul in stabilitatea financiara sunt indispensabil legate de bunul mers al economiei nationale, de sanatatea “jucatorilor” de pe piata - firme si gospodarii -. Economia si mediul de afaceri asteapta din partea bancii centrale mentinerea la nivel inalt a implicarii si angajarii sale , exersind un rol preventiv si venind ( prin conlucrare cu celelalte institutii abilitate) cu solutii la nivel macroeconomic menite sa atenueze efectele unor riscuri si dezvoltari negative.
Cresterea productivitatii economiei romanesti este o prioritatenationala. Ramanerea ei la un nivel scazut va avea efecte negative pe termen lung si are legatura cu deficientele politicilor si programelor de investitii publice si private in general si in particular cu dedicarea unor resurse nesemnificative catre domeniul R&D, al inovatiei.
- Sunt de acord ca politicile nationale sunt chemate sa se adreseze atat cererii, cat si ofertei, cu rezultate concrete de imbunatatire a lor, ca o conditie obiectiv necesara a cresterii economice. Insa avem nevoie de o analiza a situatiei reale din economie urmata de programe in urma carora sa se redreseze efectiv domeniile economice productive care sa acopere din productia interna in cea mai mare masura (cantitativ si calitativ) cererea ; in caz contrar vom reveni sau vom amplifica dezechilibre care vor genera riscuri si volatilitati.
- Avem nevoie de realizarea unui consens national materializat prin gasirea unui echilibru intre cresterea economica, disciplina financiara, stabilitatea economica si financiara , pe de o parte, si politicilede promovare a investitiilor pe de alta parte. Nu putem avea o crestere sustenabila fara stabilitate; fara o crestere economica sustenabila nu putem beneficia de stabilitate.
- Punerea in practica a unor solutii si cai de a canaliza , in primul rind, resursele financiare interne (economisirea interna) si in aceeasi masura resursele externe eligibile sidisponibile pentru realizarea unui cerc virtuos intre necesitatea cresterii productivitatii, a competitivitatii si finantare (avand la baza ocombinatie echilibrata intre resposabilitatile fiscale, reformelestructurale si investitiile productive).
Exprim opinia ca problemele noastre structurale sunt strans legate de stadiul curent al economiei nationale care genereaza vulnerabilitati si volatilitati si anume :
- Dependenta de capitalul strain
- Structura sectorului bancar
- Structura comertului exterior
- Situatia si structura sectorului productiv
Implementarea efectiva a reformelor structurale induce o crestere a asteptarilor cu privire la venituri, incurajand firmele sa faca investitii. Prin ducerea cresterii economice spre potential in etapa actuala, reformele structurale vor contribui la majorarea veniturilor viitoare, stimuland firmele catre investitii si gospodariile spre consum. In fond este vorba de incredere, predictibilitate, revigorarea spiritului antreprenorial.
Sectorul bancarramane pentru multi ani sursa si canalul principalpentru finantarea economiei nationale. El este in continuare chemat sa realizeze un dublu obiectiv: sa fie solid si sa protejeze clientii (deponenti si imprumutati), dar si sa continue finantarea si sprijinirea mediului de afaceri si investitorii cu solutii , structure si canale de finantare. Relatia banca-client trebuie revizitata si remodelata, punand clientul pe pozitia de partener (cu drepturi si obligatii echilibrate pentru ambii parteneri) si nu de simplu consumator. De multe ori constatam un fenomen ingrijorator, si anume faptul ca pietele financiare au tendinta sa opereze ca un mecanism amplificatoral problemelor din economie si nu de pe pozitia unui “ shockabsorber”. Ne confruntam cu aceasta problema ( pe care eu o consider fundamentala) , problema ce franeaza economiile nationale in procesul de ajustare. Pietele financiare opereaza in aceasta perioada ca un soc negativ in procesul de crestere a competitivitatii si productivitatii, afectand inovatia, investitia, cresterea economica si somajul. Unii vin cu explicatii. Consider ca o asemenea “atitudine” este in detrimentul bancilor. Sa nu uite ca ele reprezinta investitii pe termen lung pe o piata. Toti stakeholderii asteapta din partea bancilor respectarea obligatiilor ce le revin in calitate de cetatean corporativ, care stie , prin actiuni de reciprocitate, “to give back” comunitatii locale , adica aceleia care le-a oferit si continua sa le creeze conditiile de realizare a unor venituri, profituri si bonusuri. Avand in vedere procesele complexe de ajustare prin care trece sistemul bancar, devine necesara si gasirea unor surse alternative pentru finantare. Ma refer in primul rind la piata de capital din Romania, cu instrumentele si investitorii institutionali si de retail, autohtoni si internationali. In aceasta ordine de idei este nevoie sa analizam si sa luam o decizie cu privire la aderarea la Uniunea Bancara si la Uniunea Pietelor de Capital , care au meritele lor in rezolvarea unor probleme actuale, contribuind, de asemenea, la cresterea increderii in sistemul bancar si in economie. O prioritate o constituie si alinierea noastra la experienta si masurile luate de majoritatea tarilor membre UE de a beneficia de o importanta BANCA DE DEZVOLTARE autohtona (institutie publica), menita sa potenteze rezultatele efortului national de punere in practica a unor solutii si programe pentru bunul mers al economiei in actualul ciclu economic si financiar. O banca de dezvoltare se implica atat in finantarea, in finantarea pe termen mediu si lung si cofinantarea programelor avand ca sursa fondurile europene sau fonduri private. Am lansat aceasta “chemare” de mai mult timp, dar finalizarea proiectului inca intirzie. Ar fi inca un semnal puternic de incurajare catre mediul de afaceri autohton. Realitatile si dezvoltarile lumii de astazi ne conduc la concluzia ca pentru etapele urmatoare ale ciclului economic, caracterizat printr-un volum insemnat de finantari publice si private pe termene scurte, medii si lungi, avem nevoie de construirea unei platforme nationale integrate, financiare si de afaceri. Asemenea demers national cere suportul unui mix de politici efectiv si eficient. Consider ca un astfel de mix de politici se bazeaza pe urmatoarele reguli:
a) politicile unui stat , ale unui guvern si cele aplicate de institutiile publice economice si financiare se circumscriu obiectivului final - cresterea economica, crearea de locuri de munca si crestereanivelului de trai al populatiei (este gresit cind se fac unele afirmatii care opresc “la jumatatea drumului” judecatile si explicatiile cu privire la rolul si obiectivele unei institutii publice)
b) daca raportul dintre efectele pozitive rezultate prin aplicarea unor politici ( fie ele economice, fiscale, monetare) si costurile/pierderile generate de acestea in economie este subunitar suntem nevoiti sa analizam situatia si sa ne “repliem” adecvat politicile
c) un program de austeritate neacompaniat de masuri efective si sustenabile de relansare a activitatilor productive va produce efecte negative pe termen lung in economia nationala
d) Cresterea datoriei nu va constitui o problema atunci cand reformele si rezultatele pozitive obtinute in cresterea productivitatii muncii produc cresteri ale veniturilor -gospodariilor si ale firmelor- (datoria pe asemenea trend trebuie sa fie sustenabila)
e) reducerea deficitului bugetar sa fie o prioritate nu inainte ci dupa realizarea efectiva a unor reforme structurale cu efecte pozitive sustenabile in economie.
Stabilizarea unor fundamente economice puternice si sustenabile va duce la cresterea increderii , a investitiilor si a competitivitatii economiei romanesti.
Revigorarea cresterii economice este strans legata de revigorarea investitiilor, care este liantul intre prioritatile unei tari pe termen scurt si cele pe termen lung, este podul dintre oferta si cerere, este motorul principal al cresterii. Nu mai poate continua situatia cand intr-un climat de deleveraging public si privat, constatam ca de multe ori guvernele fac ajustari bugetare “umbland” in primul rand la investitii. Nu cred ca mai putem continua asemenea “obiceiuri”. Revitalizarea potentialului de crestere economica a devenit obiectiv necesara . In acest proces institutiile financiare au un rol major prin produse si structurari financiare ( inovatie ) menite sa puna in valoare virtutile inca in stare “dormant” ale bancilor, societatilor de asigurare, fondurilor de pensii, si fondurilor de investitii. Finalizarea proiectului national de constituire a unei Banci de Dezvoltare ( publice sau majoritar publice) potenteaza eforturile de crestere a productivitatii si competitivitatii integrate in procesul de realizare a convergentei.
Strategia si programele investitionale ale guvernului sa se adreseze cu prioritate infrastructurii. Am in vedere un spectru mai larg si anume infrastructura de transport ( terestru, naval si aerian), reteaua de transport electricitate si gaze, infrastructura de comunicatii, reteaua nationala informatizata, infrastructura pietelor si instrumentelor financiare. Putem conecta unele proiecte nationale cu cele regionale sau la nivel european si astfel sa facilitam accesarea unor finantari interne si internationale.
Refirm parerea ca recenta criza si etapa iesirii din aceasta ne-au creat numeroase probleme si provocari, dar in acelasi timp au fost acompaniate de multe oportunitati ce ne puteau aduce avantaj competitiv. Cele mai multe le-am irosit. Fereastra de oportunitati mai este inca deschisa, nu stiu pentru cat timp. Lumea se misca, este in plina transformare, bucurindu-se de strategii nationale demne de analizat si de urmat. Momentul cere din partea noastra actiune si de multe ori viteza. Numai asa putem sa ajungem unde ne dorim.
Prof. Univ. Dr. Nicolae Dănilă, Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania
Nota: articolul include opinii ale autorului
