Opinii

De ce să fie pusă la adăpost la Banca Naţională numai colecţia de timbre valoroase? Mai bine să fie duse acolo Hidroelectrica şi ce mai avem preţios în România!

De ce să fie pusă la adăpost la Banca Naţională numai colecţia de timbre valoroase? Mai bine să fie duse acolo Hidroelectrica şi ce mai avem preţios în România!

Autor: Sorin Pâslaru

21.06.2012, 00:08 2517

În decembrie 1916, în faţa invadării României de către forţele germane conduse de generalul Von Mackensen, guvernul şi regele s-au retras la Iaşi, iar tezaurul - care până la urmă a fost pierdut - a fost trimis la Moscova pentru a fi protejat.

A fost cea mai grea încercare pentru tânăra naţiune română, abia constituită la periferia Europei şi la intersecţia marilor puteri.
Astăzi, în faţa dezastrului administrării activelor care au mai rămas la statul român, a mai rămas o instituţie naţională către care se îndreaptă privirile şi, mai nou, şi cele mai preţioase bunuri ale ţării pentru a fi salvate.
În Parlament, o iniţiativă legislativă prevede transferul la Banca Naţională a colecţiei de timbre a Poştei Române, în valoare totală de 700 de milioane de euro.
"Există indicii care îndreptăţesc îngrijorările privind înstrăinarea colecţiei de timbre, cum ar fi faptul că mărcile poştale nu sunt înregistrate în conturile bilanţiere ale companiei şi, mai ales, subevaluarea lor. Faţă de o valoare reală de 700 de milioane de euro, valoarea contabilă la Poşta Română este de aproximativ 1 milion de euro", spun iniţiatorii proiectului de lege.
Sună retragerea! Cine mai vede cât de cât în jur realizează că trebuie salvat ce mai poate fi salvat până când incompenţa nu va distruge tot ce mai este românesc. În faţa unui posibil dezastru la Poşta Română, aflată într-o situaţie din ce în ce mai precară din cauza managementului ineficient şi fraudator, tezaurul timbrelor trebuie mutat la "Iaşi": la BNR.
Timbrele, tablourile, tezaurul de la Muzeul Naţional - să le adăpostim cât nu le pradă hoardele care au luat puterea în România.
Dar cu ce sunt mai puţin valoroase Poşta Română, cu oficii până în ultimul cătun şi care asigură practic acoperirea instituţională a României, Institutul Cantacuzino, cu brevete de importanţă mondială şi responsabil pentru vaccinurile nou-născuţilor, sau Hidroelectrica, care nu face decât să exploateze investiţii amortizate deja de zeci de ani, baraje făcute cu sudoarea zecilor de mii de tineri care au lucrat gratis acum 50 de ani pe şantierele ţării?
Şi dacă tot a mai rămas Banca Naţională singura instituţie de stat viabilă, bine administrată şi credibilă în România, să preia şi să administreze competent şi aceste adevărate rezerve ale ţării: energia, vaccinurile şi ce a mai rămas în picioare şi ce trebuie să mai rămână în picioare ca mâine România să se mai numească România!
Că altfel, ce mai rămâne din această ţară? Colecţia de timbre şi rezerva de aur?
Intrarea Hidroelectrica în insolvenţă consemnează cel mai mare eşec al generaţiei care a preluat puterea în 1990 şi nu a reuşit să administreze România decât prin cedarea suveranităţii economice.
De sus până jos trebuia să se rostogolească capetele după ce o companie cu un profit de 100 de milioane de euro în 2010 cum este Hidroelectrica a ajuns să fie în insolvenţă.
Şi dacă ar fi, cum spun unii, o metodă să scape de contractele cu preţ preferenţial - este dezastruoasă ca semnal pentru toată România. Dacă Porţile de Fier sunt aproape de faliment, păi România este departe?
Ce rating mai poate avea România ca stat când cele mai valoroase active ale sale, cele mai sigure, sunt insolvente -adică lipsite de solvenţă, adică nu-şi pot achita datoriile? Dar chiar nu-şi dă seama nimeni - miniştrii, primul-ministru, preşedintele, ce bombă înseamnă asumarea incapacităţii de plată a celui mai valoros activ al statului român? Nu-şi dau seama că sub ei s-a deschis de ieri o prăpăstie şi că riscă să rămână doar cu funcţiile, dar fără ţara pe care o reprezintă?
Cine i-o fi sfătuit, ce planuri or fi făcut, nu se ştie, dar consecinţele sunt dramatice. De unde au răsărit şi cine le-a dat mandat acestor avocaţi guralivi, Remus Vulpescu şi Remus Borza, care prezintă beneficiile insolvenţei de parcă au inaugurat încă un baraj pe Dunăre?
Chiar nu mai are România ingineri, experţi în energie care să desluşească o cale de ieşire viabilă din contractele preferenţiale?
Hotărârea trebuie atacată neîntârziat şi întoarsă. Trezoreria, Banca Naţională sau cine a mai rămas în picioare în această ţară trebuie să împrumute Hidroelectrica cu cât are nevoie, pe termen de 10, 20, 30 de ani, să iasă din insolvenţă.
Americanii au salvat bănci private, dar americane, cu mii de miliarde de dolari, în Marea Britanie Royal Bank of Scotland a fost naţionalizată, ING a primit de extremă urgenţă de la statul olandez 20 de miliarde de euro, în Austria, în Franţa, băncile şi companiile au primit miliarde de euro de la stat.
Mâine-poimâine se va pune chiar problema ca statul român să preia sucursalele din România ale unor bănci STRÂINE şi nu poate fi salvată o companie NAŢIONALÂ care produce un sfert din electricitatea ţării?
Păi ce problemă de securitate naţională mai mare poate fi decât curentul electric? Poate vrea cineva ca mâine să se oprească curentul în spitale? Mai are România Consiliul de Securitate al Ţării?
Sunt şi timbrele şi aurul o valoare şi este bine să le ai în rezervă. Dar apa şi energia sunt infinit mai valoroase, că fără ele nu poţi trăi şi nici nu le poţi muta de aici. Ce folos să ai o instituţie naţională care bate bilete de bancă dacă nu mai ai apă, mâncare şi energie?
Din vechime, liderii unui neam păstrează la loc sigur odoarele, lucrurile scumpe pe care le transmit de la o generaţie la alta cu misiunea sacră de a perpetua fiinţa acelui neam pe acest pământ.
Din vechime, seminţiile pământului îşi caută un loc mai bun, intră unele peste altele, şi liderii, generalii caută mijloacele de luptă pentru ca neamul lor să supravieţuiască sau să aibă o viaţă mai bună.
Între 1916 şi 1918 au murit 500.000 de români pentru reîntregirea ţării. Din 1990 până acum trei milioane de români au fost nevoiţi să plece din România pentru că administratorii ţării nu au fost în stare să organizeze resursele locale pentru a putea trăi aici. Ori nu au slujbe, ori sunt prost plătiţi. Pleacă în bejenie. Bunicii şi străbunicii lor au murit pentru această ţară, ei pleacă din această ţară pentru că nu-şi mai găsesc aici rostul.
Nu există, din punct de vedere intelectual, uman, o mai mare reuşită în viaţa unui om decât aceea de a fi de folos ţării sale printr-o înaltă demnitate publică. Istoria e făcută de ţări, de naţiuni, nu de apatrizi sau de peregrini. Cine pleacă, plecat rămâne şi îşi pierde rădăcinile.
Să fii de folos ţării tale într-o funcţie de înaltă demnitate, să poţi să obţii pentru neamul tău un câştig - este ceva mai sus pe scara valorilor umane?
Este România părăsită de oameni capabili să arate direcţia cea bună sau sunt românii împiedicaţi să-şi administreze resursele pentru folosul lor de alte seminţii, aşa cum a fost în perioada fanariotă şi până la declararea independenţei?
Nu se poate ca partida să fie pierdută. Trebuie să mai găsim un "Iaşi" unde să fie duse valorile în vremuri de restrişte, trebuie să mai fie pe undeva o resursă de unde să vină refacerea.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO