Stoparea platilor de catre Fondul National de Investitii a fost insotita, brusc, intamplator sau nu, de prefigurarea altei crize. Un numar de depunatori ai Bancii Comerciale Romane au primit, conform unor informatii venite de la consilieri ai premierului Isarescu, telefoane prin care erau sfatuti sa-si retraga banii de la BCR, pentru ca sunt in pericol.
Din pacate, este posibil ca tocmai aceasta informatie sa fi creat panica, informatie pe care depunatorii BCR din Sibiu au putut-o citi intr-o copie a unui articol dintr-un ziar. Astfel, se ridica cateva intrebari. Unu, de unde stiau "zvonerii" numerele de telefon ale depunatorilor ? Orice supozitie este tot atat de grava: chiar de la oameni din interiorul BCR, sau de la oameni din institutii care au acces la asemenea informatii.
Pe urma, reactia normala cand primesti un telefon anonim este de a respinge ce auzi sau, in cel mai bun caz, de a folosi informatia doar pentru a-ti rezolva propria problema. Cineva care vrea sa-si salveze banii si-i va scoate primul, asa ca nu mai spune si altora ce stie. Asa ca este posibil ca lucrurile sa putut fi inabusite mult mai bine chiar pe loc, identificandu-i pe cei apelati si lamurandu-i ca sunt manipulati. Trebuia sa stie toata tara de aceste manipulari, caci este evident ca au fost niste incercari de manipulare? Cine se scuza se acuza, iar numai umbra unei banuieli, pe fondul irascibilitatii oamenilor, ajunsa la extrem in ultima perioada, este de natura sa creeze panica.
Panica ce nu poate fi in nici un caz imputata depunatorilor. Cine nu-si vrea banii inapoi? Bulgarele de zapada al neincrederii nu a aparut, de-a lungul timpului, doar in Romania. Exista analisti care spun ca, de fapt, Romania a cunoscut crize de tip bursier fara sa aiba o bursa. Adica panica vanzarilor la preturi din ce in ce mai mici, care zguduie pietele din capital din cand in cand, ar putea fi regasita, ca fenomen psihologic, in teama cu care depunatorii din Romania la un fond mutual sau la o banca dau navala sa-si scoata banii la auzul unor vesti privind instabilitatea institutiilor carora le-au incredintat.
Iar panica este cu atat mai mare cu cat potentialul de neincredere este mai mare. Rand pe rand, in ultimii zece ani au cazut banci sau fonduri pentru care au garantat, prin declaratii, nu numai sefii lor, ci si oficialitatile responsabile de supravegherea acestora. Dupa vorbe, Credit Bank era sigura, dar a cazut. ai Dacia Felix era sigura. ai Bankcoop, si BIR, si Albina, erau sigure. Dar au cazut. De fapt, potentialul de neincredere provine din inexistenta unor vinovati. Fara identificarea unor vinovati si pedepsirea lor, orice sistem social, nu neaparat bancar, nu rezista.
Oamenii au nevoie sa stie ca cineva a fost pedepsit. Ca responsabilitatile sunt asumate de cineva. Ceata in care au intrat escrocii dovediti ai Romaniei, nesfarsitele procese ale celor anchetati in diverse afaceri obscure nu dau credit statului roman. Declaratiile nu ajuta la nimic. Cu atat mai mult declaratiile prin care raspunderea este pasata de la o institutie la alta, pe considerente legale in fond, dar care pentru omul de rand n-au nici o semnificatie. El stie ca cine umbla cu bani nu umbla de capul lui, si mai putin ca CNVM supravegheaza piata de capital sau ca BNR cea monetara, si ca cele doua institutii nu raspund decat in fata Parlamentului.
Daca si de data asta nu vor fi gasiti vinovati, iar afacerea FNI va fi inmormantata, ca si celelalte, este greu de spus ce credibilitate vor mai avea guvernantii de acum ai Romaniei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
