În ultimul timp unul dintre subiectele care au intrat în atenţiaopiniei publice a fost disputa referitoare la cele două sisteme deimpozitare şi anume cel care utilizează cota proporţională şi celbazat pe cotele progresive. De fapt este un subiect mai vechiprezent şi în campaniile electorale din ultimii ani.
Impunerea în cote proporţionale (cota unică în cazul ţării noastre)exprimă o manifestare a principiului egalităţii în faţaimpozitelor, păstrându-se un raport constant între venit şiimpozit, dar, în acelaşi timp, încalcă principiile de echitatefiscală deoarece nu are în vedere faptul că puterea contributivăcreşte odată cu creşterea veniturilor realizate de diferitecategorii sociale.
De menţionat că impunerea cu cota unică se aplică în şapte ţări dinUE, în general ţări cu economii emergente şi a fost utilizatăpentru prima dată de Estonia (1991), fiind urmată de Letonia şiLituania (1994), Slovacia şi Serbia în 2003, România în 2005.Impunerea cu cote progresive compuse respectă principiile deechitate fiscală numai în cazul în care se combină cu sistemulimpunerii globale a veniturilor, indiferent de sursa deprovenienţă. Ambele sisteme de impunere s-au utilizat în ţaranoastră, ambele au avantaje şi dezavantaje, iar echilibrul întreechitate şi eficienţă se poate realiza numai prin asumareapolitică.
Orice modificare de cotă aferentă unui impozit, fie că este vorbade cota unică, fie că este vorba de cota TVA, trebuie făcută pebaza unei analize cost-beneficiu astfel încât să se poatăidentifica impactul asupra principalilor indicatori macroeconomici,inclusiv asupra deficitului bugetar.
În România însă nu s-au fundamentat pe baze ştiinţifice aşa-ziselemăsuri anticriză atât de majorare a impozitelor, cât şi de tăieresimplistă a tuturor salariilor din sectorul de stat cu 25%, ceea ceva adânci şi mai mult cercul vicios al politicii fiscale în care neaflăm.
În primul rând, majorarea taxelor şi a impozitelor într-o perioadăde criză financiară este total nerecomandată de teoria şi practicafiscală. Decizia guvernului de a introduce impozitul forfetar,creşterea bazelor de impozitare şi majorarea TVA reprezintă de fapto nouă buclă a cercului vicios.
În cel de-al doilea rând, micşorarea uniformă a salariilorbugetarilor cu 25% fără nicio justificare ştiinţifică are ca efectscăderea consumului, scăderea încasărilor din impozitele aferentereducerii salariilor şi creşterea ratei de credite neperformante(mulţi bugetari au cel puţin un credit contractat).
Majorarea TVA conduce, de asemenea, la scăderea consumului, aputerii de cumpărare, la creşterea preţurilor, la slăbirea leului ,la creşterea evaziunii fiscale, la creşterea inflaţiei şi asărăciei (cei mai afectaţi fiind cei cu venituri mici şimedii).
Aplicate concomitent, efectele negative ale celor două măsuri sevor cumula şi vor avea pe termen scurt un rezultat contrar celuipreconizat şi calculat simplist de guvernanţi prin aplicareaprocentelor respective asupra valorilor absolute ale bazelor deimpozitare. Astfel, este de prevăzut că se va înregistra o scăderea încasărilor bugetare.
Pe termen lung, aceste măsuri vor crea dezechilibre care vor amânarevenirea la creştere economică. Ca urmare a acestor măsuriajustările realizate la nivelul sectorului privat nu se vorreflecta pozitiv în situaţiile financiare ale întreprinderilor, iarcontracţia continuă a economiei va atrage după sine restrângereabazei de impozitare şi creşterea aşa-zisei economii gri, ceea ce vadetermina majorări de alte impozite.
Ieşirea din acest cerc vicios al politicii fiscale se poate realizaprin promovarea măsurilor de stimulare a investiţiilor şi prinmajorarea taxării pentru produsele de lux, a celor dăunătoaresănătăţii sau a celor care obţin venituri mari. Nu sunt adeptulimpozitării progresive şi nici al introducerii de noi impozite darimpunerea celor bogaţi, protejarea celor cu venituri mici care dejaau fost afectaţi de majorarea TVA şi de efectele acesteia şicreşterea încasărilor bugetare se pot realiza numai printr-o astfelde modalitate de impunere. Majorarea cotei unice ar fi o altăvariantă, dar nu cred că este o soluţie deoarece ar afecta înaceeaşi măsură veniturile fără să ţină cont de puterea decontribuţie.
Nu peste mult timp ciclul cercului vicios al fiscalităţiideterminat de măsurile luate până acum se va sfârşi şi probabil căguvernanţii vor fi în situaţia adoptării uneia dintre cele douăvariante: impunerea progresivă sau majorarea cotei unice. Eficienţaacestor măsuri care au fost sau vor trebui adoptate estecondiţionată de mai mulţi factori, printre care: stabilitatealegislaţiei şi a mesajelor date de guvernanţi, aplicarea unuisistem de impunere echitabil pentru toţi contribubilii, reformareasistemului fiscal, reducerea la strictul necesar şigestionarea eficientă a cheltuielilor bugetare,fundamentarea pe baze ştiinţifice a tuturor măsuriloreconomice.
Dan ARMEANU este profesor universitarde finanţe publice şi asigurări, Facultatea de Finanţe-Bănci dincadrul ASE Bucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
