Reorganizarea Guvernului a inceput cu un ragaz. Dupa ce i-au pus in fata faptului implinit, liberalii si democratii le-au dat maghiarilor si conservatorilor termen de o saptamana ca sa se prezinte cu povestea lor despre un guvern mai bun. De dragul democratiei, ca sa mai inabuse supararile, cei mari au luat-o cu binisorul. Ba au si spus ca nimeni nu va avea de suferit dupa chirurgia plastica facuta Palatului Victoria. Ceea ce s-ar traduce intr-un mare compromis, din care va rezulta un soi de guvern cu amprenta specific romaneasca.
Dupa cum se profileaza, va iesi un fel de Executiv balonat de ministere gigantice si atotstiutoare. Un exemplu amuzant este preconizatul minister al Dezvoltarii (regionale, planetare?). Amuzant, pentru ca, in timp ce tuna si fulgera despre boala "Nastase-Cozmanca", balast impovarator purtat de bietul guvern, epigonii nepotului matusii Tamara isi gasesc sursa de inspiratie in practica "defunctilor". Ca doar sub aripa fostului prim-vanator al tarii a trait bine-merci, pana a fost imprastiat in cele patru vanturi, Ministerul Dezvoltarii si Prognozei. Este adevarat ca acela imprastia banii pe proiecte de felul parcurilor industriale, pe cand viitorul pasamite o sa chiverniseasca cu grija gramada de arginti cu care ne va blagoslovi ingaduitoarea Europa.
O alta sclipire a a filosofiei strategice PNL-PD consta in concentrare, vazuta probabil drept calea cea mai la indemana spre eficienta si, dupa cum ii place lui Adriean Videanu sa zica, "suplete". Pacat ca un asemenea fel de acumulare nu face obiectul vigilentei Consiliului Concurentei. Ar iesi un studiu de caz interesant.
Cantitativ, vrem mai putine ministere, secretari de stat, agentii. Da, vor fi mai putine ministere, dar cu o inflatie de secretari de stat. Este posibil ca, in urma convertirilor care se vor face, Romania sa aiba mai multi secretari de stat decat armata italiana colonei.
Cum-necum, poate ca partidele de la putere incearca prin nasirea acestor suprastructuri executive sa-i tina ocupati pe parlamentari, adica sa le dea de malaxat atatea proiecte de legi cat nu pot duce.
Se poate zice ca, in aceste zile, unul dintre efectele colaterale ale renasterii guvernului este marea dezordine parlamentara. Care a inceput sa imbrace aspecte patologice.
Orice poate fi subiect de lungi conciliabule gaunoase este cat se poate de bun ca o zi la Parlament sa treaca degeaba. Daca mai vine si vreun sef de grup, care se trezeste ca il chinuie moralitatea si nu poate dormi de cat lipsit de etica sunt cei mai tari ca el, grupul (tribul) intra intr-o sedinta atat de lunga, incat sub cupola plenului nu-ti ramane decat sa te conversezi, sa te joci pe laptop si sa citesti ziarele. Doi membri in plus la o comisie (care erau necesari) sunt indeajuns pentru nesfarsite discutii si vaicareli. Cat despre situatiile de rasu-plansuÃ, cand presedintele de sedinta mai ca nu face declaratii de dragoste celor din sala, doar-doar se aduna voturile ca sa treaca o lege...
Mai este si "factorul" Europa. Noroc ca exista. Altfel, ai zice ca oamenii platiti de la buget ca sa aiba minte limpede si sa ne conduca si-au pierdut busola. In lipsa de altceva, Europa este conditie, motiv, pretext, factor de constrangere. Pana si guvernul ar fi putut sa-si doarma linistit somnul, in aceeasi pijama, daca nu i-ar fi turnat apa rece in cap tot Europa. Si ne mai miram ca se inmultesc euroscepticii. Va fi tragic cand pretextul Europa va disparea. Atunci va aparea, in toata splendoarea sa trista adevarul ca distinsii nostri conducatori au pierdut ce n-au avut: agenda interna.
Judecand la rece, la sfarsit de frumoasa luna mai avem un parlament bezmetic, un guvern care nu stie nici pe unde calca, nici ce il asteapta si, evident, Uniunea care ne priveste chioras si ne asteapta la cotitura din iunie.
* Indira Crasnea este publicist-comentator la Agentia de presa Mediafax
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
