• Leu / EUR4.7352
  • Leu / GBP5.3288
  • Leu / USD4.2979
Opinii

Ipocrizia corporatistă este acum mai puternică decât capitalismul: Corporaţiile au ajuns prea mari şi omoară competiţia. Marii directori americani spun că vor să lucreze pentru angajaţi şi pentru societate la fel cum lucrează pentru acţionari, dar nimeni nu-i crede

Opinie Cristian Hostiuc, directorul editorial al ZF

Autor: Cristian Hostiuc

6 sep 2019 6570

La mijlocul lunii august, 181 din 187 de CEO ai celor mai puternice companii americane - Apple, Amazon, Walmart, JP Morgan, Bank of America, etc. - reuniţi în organizaţia de lobby Business Roundtable, au semnat o declaraţie comună prin care spuneau că scopul unei companii nu mai este să lucreze pentru acţionari, ci trebuie să ia în calcul şi angajaţii, clienţii şi societatea în general, reuniţi sub denumirea de stakeholders.

Pe două pagini, în Wall Street Journal, cel mai important ziar de business din lume, cei 181 de CEO şi-au pus semnătura pe această declaraţie. Şase CEO nu au vrut să semneze pentru că nu şi-au întrebat acţionarii.

Cei care au semnat- conduşi de Jamie Dimon, şeful celei mai mari bănci americane, J.P. Morgan, spun că a venit timpul ca afacerile să creeze valoare şi pentru alţii, nu numai pentru ei şi acţionari. Nu toată lumea a aplaudat această declaraţie: Într-un comentariu, Wall-Street Journal a menţionat că aceste idei sunt nişte platitudini şi seamănă cu platforma politică a lui Elizabeth Warren, candidatul democrat pentru Casa Albă.

Presa americană le-a reamintit executivilor că în anii ’80 salariile lor erau de 23 de ori mai mari decât câştigul mediu al angajaţilor, iar acum raportul a ajuns la 221. Niciun executiv nu a declarat că vrea să îşi taie din salariu.

The Economist, revista britanică de business care are o istorie de 175 de ani, scrie că răspunsul la problemele capitalismului de astăzi ţine de încurajarea competiţiei şi nu a corporatismului: capitalismul nu mai funcţionează aşa cum ar trebui. Deşi există locuri de muncă, creşterea economică suferă, iar inegalitatea este din ce în ce mai ridicată. 

Într-un alt articol, The Wall Street Journal scrie că directorii executivi americani duc acasă mai mulţi bani decât apar în rapoartele companiilor: Spre exemplu, şeful Oracle, Mark Hurd, a câştigat 535 milioane de dolari pe o perioadă de trei ani, faţă de 190 de milioane de dolari, cât a raportat compania.
 
Cea mai mare parte din acest câştig salarial vine din pachetul de acţiuni pe care îl primesc executivii şi creşterea preţului acţiunilor, de care beneficiază şi acţionarii. 
 

După anii ’80, când pieţele bursiere s-au democratizat şi oricine putea să cumpere acţiuni, directorii executivi, fiind plătiţi mai mult în acţiuni decât în cash, au început să-şi cumpere rivalii, să-i elimine de pe piaţă, să reducă numărul de angajaţi şi astfel puterea sindicatelor, să înlocuiască oamenii cu echipamentele, să pună presiune pe reglementatori pentru ca în final corporaţiile să devină din ce în ce mai mari şi ei să câştige din ce în ce mai mult, ceea ce până la urmă nu a fost un lucru rău. 

În declaraţii şi în campaniile de marketing, corporaţiile susţin tot timpul că pun clientul pe primul loc, dar realitatea este alta: prin achiziţia rivalilor, prin scoaterea celorlalte companii de pe piaţă, clienţii rămân fără prea multe opţiuni şi ajung să plătească preţuri din ce în ce mai mari. 

 

De asemenea, angajaţii rămân fără prea multe opţiuni şi nu prea au unde să se ducă, ceea ce face ca puterea lor să scadă sau să fie înlocuită de maşini. Deşi salariile executivilor au explodat, salariile angajaţilor au bătut pasul pe loc în ultimele trei decenii, lăsând pe dinafară celebra clasă de mijloc americană, care acum iese la pensie şi nu are prea mulţi bani, ci mai multe datorii. 

 

Economia americană creează locuri de muncă, dar ele sunt mai mult în servicii, acolo unde nu îţi trebuie foartă multă şcoală pentru a aduce la o masă farfurii pline cu burgeri. Pentru a creşte profitul companiilor, pentru a creşte preţul acţiunilor, pentru a încasa bonusurile, executivii americani au transferat activitatea de producţie în alte ţări, rămânând în America cu marketingul brandului, cu finanţele, cu conducerea companiei. 

 

Mulţi se întreabă dacă acest trend al globalizării poate fi întors. Din toate aceste motive, cei mai mulţi se întreabă cum poate fi pusă în practică declaraţia semnată de executivii americani, că vor lucra şi pentru angajaţi şi pentru societate la fel cum lucrează pentru acţionari şi bonusul lor. 

 

Ipocrizia corporatistă este acum mai puternică decât capitalismul.

 
 
 
 
 
 
 
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7352
Diferență: -0,0042
Ieri: 4.7340
Azi: 4.2979
Diferență: 0,7619
Ieri: 4.2803
Azi: 5.3288
Diferență: 0,3106
Ieri: 5.3251
Azi: 4.3226
Diferență: 0,0324
Ieri: 4.3235