Cand Romania a intrat in UE si-a asumat implicit obligatia de a adopta moneda euro. Astazi, dupa 10 ani, ironia face ca statele est europene - inclusiv Romania - sa indeplineasca criteriile nominale de acceptare in eurozona, in timp ce state din insasi ZE nu le mai indeplinesc. Cu toate astea, atitudinea comuna a statelor est europene este de asteptare. Din mai multe motive. Pe de o parte, criza a reusit sa convinga pe multi (nu pe toti, e adevarat) ca nu este de dorit sa intri in zona euro oricand si oricum. Evolutiile de pana acum arata ca majoritatea criteriilor nominale au fost indeplinite destul de greu, in toate aceste state, iar faptul ca ele sunt indeplinite in prezent nu este o garantie ca vor fi indeplinite si in viitor. Pe de alta parte, experienta statelor din interiorul eurozonei a aratat ca indeplinirea criteriilor de la Maastricht la momentul aderarii nu a inseamnat si mentinerea lor, cel putin nu pentru tarile cu decalaj mare de venit.
De ce contează aceste decalaje
In Romania a existat pana de curand ideea ca e suficient sa indeplinesti criteriile nominale pentru a declansa procedura de aderare la zona euro. Inca mai exista astfel de idei, care, in esenta, se bazeaza pe ratiuni mai degraba politice si/sau geopolitice atunci cand invoca o trecere rapida la euro. In fapt, Romania a fost multa vreme singura tara din regiune cu un deficit de analiza economica temeinica pe aceasta tema.
Ideea suficientei criteriilor nominale a fost infirmata insa de experientele din timpul si dupa criza. Nu degeaba Banca Centrala Europeana vorbeste in rapoartele sale oficiale de nevoia de "convergenta reala sustenabila ex ante" pentru toate tarile care vor sa intre in zona euro. Aceasta arata cum diferentele initiale mari de performanta economica dintre tarile actuale membre ale ZE au condus la acumularea de dezechilibre externe tot mai mari, dezechilibre care la randul lor au condus la crize de datorie suverana dupa ce guvernele au preluat datorii private la datoria publica. In lipsa unor instrumente comune (transferuri fiscale sau o uniune bancara functionala), decalajele de dezvoltare din interiorul ZE vor genera dezechilibre precum au facut-o in cazul crizei actuale, sau vor persista avand efecte nefaste pentru intreaga zona. Este clar ca zona euro insasi are nevoie de reformare.
Romania a facut progrese remarcabile in ultimii zece ani in privinta recuperarii decalajelor. Cu toate astea, cu un PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare (PPC) de doar 57% din media UE28 (se prognozeaza 59% pentru 2016), Romania este cu mult sub nivelul actual al ZE (106%) sau al Germaniei (125%) si sub nivelurile inregistrate de Spania, Portugalia, Grecia in momentul intrarii acestora in zona euro. De altfel, in momentul de fata suntem chiar si in urma celorlalte state est europene, precum Cehia (87%), Polonia sau Ungaria (68/69%). Desi in perioada 2000-2015 Romania a avut una dintre cele mai mari rate medii de crestere economica (3,68% fata de 1,18% in zona euro), diferente foarte mari regasim la nivelurile PIB/locuitor. In 2015, de exemplu, Romania înregistra un nivel al PIB/locuitor de numai 15.100 euro, fata de 29.200 media ZE, 33.900 euro în Germania, 29.300 in Franta. Chiar si fata de Cehia (23.200), Polonia (18.600) si Ungaria (18.600), nivelul PIB/locuitor este semnificativ mai mic.
Trecerea la euro cu un decalaj semnificativ de dezvoltare ar constrange suplimentar procesul de convergenta reala, cu riscul ca decalajul sa se mentina sau chiar sa se accentueze. Asta implica riscul ca salariile/castigurile sa se mentina mult mai mici decat in zona euro. In 2015 convergenţa castigurilor era in Romania de numai 19,8%, in timp ce convergenta preturilor se ridica la nivelul de aproape 50% fata de UE28. In Romania convergenta veniturilor (19,8%) este mai putin de jumatate fata de Cehia (41%) si sub nivelul Poloniei si Ungariei (in jur de 30%), in timp ce convergenta preturilor este relativ asemanatoare (in jur de 50%). In plus, diferentele de productivitate nu ne ajuta deloc.Conform ultimelor statistici, nivelul productivitatii muncii orare in Romania este la numai 51,1% din media UE28, pe cand productivitatea muncii pe persoana ocupata este de 56,7%. Nivelul este mult inferior Ungariei si Poloniei, de exemplu (ambele peste 70%), cu mult sub nivelul Cehiei (aproape 80%) si incomparabil cu cel al statelor nucleu din ZE (peste 100%). Riscul ca Romania sa ramana in cecul vicios decalaje mari de dezvoltare - convergenta redusa a castigurilor - somaj ridicat - saracie este foarte ridicat.
Este nevoie de o masă critică de convergenţă ex ante?
Da. Exista o bogata literatura de specialitate care dovedeste acest lucru. Dar si evidente empirice, in acelasi timp. Spania si Portugalia au intrat in ZE cu cel mai mic PIB pe locuitor de 82%, respectiv 68%. In 2015, PIB pe locuitor a ajuns in Spania la 80% şi, 67% in Portugalia. Daca initial ZE a permis recuperarea decalajelor de venit/capita (cu pretul unor dezechilibre externe mari, care au reclamat politici de corectie extrem de costisitoare), după 2009, parte din convergenta reala a fost inversata. In cazul Portugaliei recuperarea nu a avut loc, iar Spania ce a castigat pana la izbucnirea crizei a pierdut in larga masura dupa criza. Pe de alta parte, tarile care au adoptat euro dupa 2007 au avut PIB pe locuitor in anul anterior adoptarii monedei unice cuprins intre 94% in cazul Ciprului si 64% in cazul Estoniei (care avea insa Consiliu Monetar si este o tara foarte mica). Tarile Baltice, care au functionat cu consilii monetare ani buni inainte de aderare la ZE au avut o medie in jur de 70%, iar celelalte tari (Cipru, Slovenia, Malta, Slovacia) o medie de 83%.
Ce trebuie făcut
La 10 ani de la intrarea in UE, Romania va trebui sa inceapa sa discute serios despre drumul ei spre euro. Miza pentru noi nu ar trebui sa fie daca ar trebui sa intram sau nu in zona euro ci in ce conditii vom face asta. In acelasi timp trebuie sa intelegem ca renuntarea la leu e un proces mult mai complicat decat intrarea in Uniunea Europeana, indiferent cat de tentant ar fi din punct de vedere politic si/sau geopolitic.
In opinia mea, decalajul mare de dezvoltare intre Romania si ZE in momentul de fata este principala piedică in calea adoptarii rapide a monedei unice. Romania trebuie sa recupereze aceste decalaje inainte de a trece la euro, daca asteptam beneficii mai multe decat costuri. Daca nu in totalitate, macar o "masa critica" de convergenta reala trebuie atinsa si folosita drept plasa de siguranta.
In plus, va conta mult cum vor fi recuperate aceste decalaje. Sa nu uitam ca Romania a experimentat deja modelul PIGS - rate mari de crestere insotite insa de dezechilibre, atât externe cât şi interne. Corectarea acestor dezechilibre a anulat veniturile obtinute anterior - ne-au trebuit 6 ani ca sa revenim la nivelul PIB ului inregistrat in 2008. Romania va avea nevoie de o creştere economică sanatoasa, o crestere care sa nu genereze dezechilibre majore, greu de sustinut ulterior.
Aura Socol este profesor universitar doctor la ASE Bucureşti
