Acum vreo cincisprezece ani, într-o vară, am vizitat o insulădin Golful Persic unde abia fusese amenajată o zonă economicăspecială. Mirarea mea, atunci, a fost că deşi în magazinele plinede mărfuri intrau puţini cumpărători, preţurile erau foarte mari.Întrebând dacă au inventat cumva o regulă nouă, diferită de ceaclasică, mi s-a răspuns că nicidecum. Numai că mizau temporar pe…excepţia care întăreşte regula cunoscută. Ştiau bine că dacă nucreşte cererea, nu au decât o şansă, scăderea preţurilor, daramânau - excepţional şi temporar - să aplice regula. Excepţia îiajuta să supravieţuiască până când consumul avea să crească. Saucel puţin aşa speraseră iniţial. Şi anume, că încasările datoratepreţurilor mari vor compensa un timp vânzările puţine. Speranţăzadarnică. Fiindcă vânzările se tot împuţinau. Excepţia confirmaseregula, dar nu în sensul aşteptat de către cei ce urcaseră aiureapreţurile. Ci în sensul firesc: acela că nimeni nu-şi poate permiteexcepţii de la logica economică fără să plătească.
Mi-am amintit de această întâmplare în clipa în care am cititdeclaraţia şefului patronatului pâinii, care anunţa scumpiri cu 15la sută. E posibil ca motivul invocat să fie corect: firmele depanificaţie nu şi-au făcut stocuri de făină sau de grâu, pentru căau aşteptat producţia din acest an… dar în iulie încă nu s-arecoltat nimic din cauza ploilor şi a inundaţilor; iar în august,când au început recoltările, oferta nu face faţă cererii. Numai căuna e socoteala de acasă şi alta realitatea din piaţă. ŞiMinisterul Finanţelor sperase să încaseze mai mult din creşterea cucinci puncte procentuale a TVA, dar cumpărătorii s-au rărit pemăsură ce au crescut preţurile, iar încasările au scăzut. O cotămai mare de TVA la mai puţine încasări nu a adus venitulscontat.
Pentru comercianţi, important este câştigul adus de un raportfiresc între nivelul preţurilor şi numărul de cumpărători. Pentrucumpărători însă, importantă e solvabilitatea. Acoperirea cu bani acererii de consum. Problemă grea. Când, înainte de criză, lumeaavea viteză de reacţie, găsea repede soluţii. În ţările dezvoltatede vreme îndelungată, fenomenul extinzându-se după anul 2000 şi înţările în dezvoltare, fuseseră deschise larg uşile celui maitentant dintre toate fondurile de finanţare a consumului: creditul.Totodată, veniturile creşteau continuu. Aşa era în toată lumea, aşaîncepuse să fie şi la noi. Între 2004 şi 2008. A venit însă crizaşi lucrurile s-au schimbat. Din 2009 ne confruntăm cu recesiunea,iar acum, în 2010, au intervenit şi măsurile de austeritate.Şomajul, salariile scăzute, pensiile îngheţate răresc consumatorii.Cum să răspunzi acestei realităţi cu preţuri în creştere?
Producătorii de la noi se obişnuiesc greu cu rolulconsumatorului în economia de piaţă. Ei erau obişnuiţi să dirijezemuzica pe care o plăteau consumatorii. A venit însă criza şi i-aadus cu picioarele pe pământ. Se pare însă că nu pe toţi. Pentru cănu toţi au reuşit să înţeleagă rolul nou al consumatorului. Un rolfundamental. Căci el nu mai este doar un simplu "punct fix" înjurul căruia se învârte economia. Noul lui rol este mult maidinamic. Deşi producătorul poate influenţa cererea, prin marketingagresiv, tot ce reprezintă oferta lui (cantitate, calitate,structură) depinde în ultimă instanţă de consumator: de nevoilelui, de dorinţele lui, în unele cazuri de plăcerile şi capriciilelui, dar în toate cazurile de banii pe care îi are. Mai departe, deacest raport cerere-ofertă depind balanţa comercială şi nivelulinflaţiei. Or, România, în aceste timpuri grele, se confruntă cu oscădere cumplită a consumului. Şi dacă scade consumul, niciproducătorii, nici comercianţii n-au cum să profite de împrejurărişi să câştige mai mult. Astăzi, când întreaga noastră societatepierde, iluziile celor ce vor totuşi să câştige mai mult se potîntoarce împotriva lor. Şi să-i lovească dureros.
De la Keynes încoace, în anii mulţi în care au alternataplicaţii mai mult sau mai puţin relaxante, sunt nenumărateexemplele ce se înmănunchează într-un flux unic: înclinaţia spreconsum, ca regulă generală, scade ori de câte ori se împuţineazăbanii. Un astfel de flux fiind rezultatul acţiunii pieţei. A loviînsă două ţinte cu un singur foc - protecţia oricărei afaceri princreşterea vânzărilor şi, în acelaşi timp, umflarea preţurilor, fărăa încălca logica economiei de piaţă, în ultimă instanţă fără asfida legităţile economice, nu mai este astăzi cu putinţă. Şi,desigur, nu mai e cu putinţă fără să plăteşti pentru asta un preţmare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
