În acest moment, România nu mai are timp de pierdut dacă vrea caeconomia să-şi revină odată cu economia europeană. Criza economicăa ajuns mai târziu în ţara noastră, dar asta nu înseamnă că nutrebuie să încercăm să repornim motoarele economiei.
Dacă timp de doi ani am experimentat sub tutela FMI tot felul demăsuri fiscale şi bugetare, mai mult sau mai puţin benefice petermen scurt sau lung, acum nu ne mai permitem acest lucru şi estenecesar să asigurăm o coerenţă a acestor măsuri şi corelarea lor curealităţile mediului economic românesc. Una dintre greşelile pecare România le repetă şi anul acesta este fundamentarea bugetuluipe anul 2011 pe o creştere economică de 1,5%, ceea ce permitestatului să efectueze cheltuieli la fel de mari în valoare absolutăca în anul 2010. Ce măsuri fiscale şi bugetare trebuie luate înviitorul apropiat pentru ca anul 2011 să nu mai fie un an pierdutdin punct de vedere economic, ci unul de tranziţie de la scădereaeconomică a ultimilor ani la o uşoară revenire în 2012?
România are nevoie de o stabilitate financiară şi fiscală caresă asigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopulmenţinerii stabilităţii macroeconomice. Din punct de vedereteoretic, stabilitatea financiară poate fi înfăptuită la nivelmacroeconomic şi prin majorarea/reducerea impozitelor şi/saureducerea cheltuielilor. Dar majorarea impozitelor se aplică atuncicând povara fiscală este redusă, or, în cazul României, aceastaeste foarte mare, iar o nouă majorare de impozite ar exacerba şimai mult cercul vicios al politicii fiscale. Deci nu mai trebuie săapelăm la această modalitate pentru a asigura creşterea veniturilorbugetare, ci, dimpotrivă, ar trebui să încercăm varianta reduceriiacestora şi/sau a lărgirii bazei de impozitare. Cu toate acestea,din punctul de vedere al echităţii sociale ar fi necesară oimpozitare suplimentară a celor puţini care obţin venituri saudeţin averi mari. Acest lucru trebuie realizat şi pentru că, pânăacum, toate majorările de impozite au afectat în mod directconsumul şi pe cei mulţi care realizează venituri reduse.
Având în vedere că, pe total, contribuţiile plătite de angajatşi angajator sunt în jur de 44%, iar rata implicită a acestora estede aproape 24%, o măsură necesară ar fi cea de reducere acontribuţiilor, cu efect benefic asupra pieţei muncii şiactivităţii întreprinderilor. De asemenea, ţinând cont de faptul căratele implicite de impozitare sunt cele mai reduse din UE, ţaranoastră trebuie să găsească soluţii pentru îmbunătăţirea colectăriiveniturilor la buget. Politica fiscală prociclică promovată în anii2009 (majorarea accizelor, a contribuţiilor, introducereaimpozitului minim) şi 2010 (majorarea TVA) nu a avut nicio legăturăcu principiile responsabilităţii fiscale, ci, dimpotrivă, măsurileluate pentru atingerea ţintei de deficit bugetar au zdruncinatîncrederea investitorilor în mediul economic autohton, încapacitatea statului de a gestiona criza economică.
În schimb, cheltuielile bugetare pot fi reduse în continuaredeoarece există o risipă de resurse, iar transferurile bugetaresprijină sisteme de asigurări sociale şi de asistenţă socialăineficiente, supradimensionate şi netransparente. Cheltuielile cuinvestiţiile în anul 2011 vor avea o pondere de 17,3% încheltuielile totale ale bugetului general consolidat, şi respectiv6,46% din PIB. Pentru a spera la o revigorare a economiei ar fifost necesar ca ponderea acestor cheltuieli în totalulcheltuielilor publice consolidate să fie de cel puţin 20%. Statultrebuie să aibă capacitatea de a reduce investiţiile ce reprezintăun consum definitiv de resurse şi să încurajeze cele care au caefect crearea de valoare adaugată şi reprezintă o avansare deprodus intern brut. De asemenea, cheltuielile cu bunurile şiserviciile trebuie reduse şi gestionate eficient din punctul devedere al preţului real de achiziţie. De-a lungul timpului, atâtcheltuielile cu investiţiile, cât şi cele cu bunurile şi serviciileau reprezentat canale de scurgere a banului public, iar acum acestecanale trebuie desfiinţate. De exemplu, fondurile publice care s-arfi economisit prin utilizarea de preţuri reale (nu de câteva orimai mari) la achiziţiile efectuate de câteva instituţii publice arfi acoperit integral economiile pe care statul vrea să le realizezecu reducerea indemnizaţiei de creştere a copilului. Măsurile deajustare a cheltuielilor trebuie să aibă în vedere şi politicasalarială. Astfel, salariile trebuie să fie în concordanţă cuproductivitatea muncii, iar ecartul dintre salariile mari şi micitrebuie diminuat pentru a se limita fenomenul polarizăriiveniturilor în sectorul bugetar, acesta manifestându-se deja însectorul privat.
Atât în 2009, cât şi în 2010, amânarea plăţii arieratelor areprezentat o supapă utilizată de stat pentru a se încadra în ţintade deficit bugetar, menţinându-se astfel o presiune continuă asupracererii agregate şi a inflaţiei, şi contribuind la blocajulfinanciar existent în economie. În 2011, statul trebuie să-şirespecte angajamentele luate de a micşora arieratele, de a-şiachita datoriile şi de a contribui la deblocarea activităţiidesfăşurate de unii agenţi economici.
Stabilitatea financiară, fiscală şi bugetară nu se realizeazăprin şocuri fiscale de majorare intempestivă şi continuă aimpozitelor, ci printr-o reformă fiscală reală, prin raţionalitateasumelor alocate de la buget, prin redistribuirea fondurilor dinzona socială către investiţii, printr-o strategie bazată peobiective pe termen lung.
Dan Armeanu este prof. univ. dr. la Facultatea deFinanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori a Academiei de StudiiEconomice, Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
