În iulie 2007, exportatorii demonstrau în faţa sediului BNR dinStrada Doamnei, cerând guvernatorului Mugur Isărescu să intervinăpentru a opri scăderea euro, ajuns atunci foarte aproape de pragulde 3 lei, pentru că le sufoca afacerile.
Iunie 2011. Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România cere BNRun curs de 4,7-4,8 lei pentru un euro, în caz contrar exporturileriscând să intre în "recesiune". La cursul oficial al BNR, eurovalora ieri 4,1297 lei, cu aproape 33% peste minimul istoric, de3,11 lei, atins la începutul lui iulie 2007.
Pentru exportatori, un curs mai mare înseamnă încasări mai marila schimbul valutei obţinute prin vânzarea produselor pe pieţeleexterne. În sens invers, cheltuielile cu salarii şi materiile prime- plătite în lei - înseamnă mai puţin în euro, astfel că preţulfinal al produselor româneşti pe pieţele externe poate fi mai mic.Aceasta este competitivitatea dată de curs.
Exporturile au fost motorul care din punct de vedere tehnic auscos economia din recesiune, aducând două trimestre consecutive decreştere (trimestrul patru din 2010 şi trimestrul întâi din 2011),după mai bine de doi ani de scăderi.
Perspectiva încetinirii exporturilor este astfel demnă de luatîn calcul.
Datele Institutului Naţional de Statistică arată însă că lunamartie a adus un nou record pentru valoarea lunară a exporturilorcare au trecut în premieră de pragul de 4 miliarde de euro. Edrept, ritmul de creştere a încetinit la 35%, de la aproape 48% înianuarie. Un semnal de alarmă? Trebuie luată în calcul şi baza decomparaţie. În martie anul trecut, exporturile reveneau pentruprima dată de la debutul crizei financiare pe plan internaţionalpeste pragul de 3 miliarde de euro.
Cum arată "afacerile" exportatorilor faţă de 2007? În martie2007, exporturile valorau doar 2,7 miliarde de euro, iar într-oeconomie globală aflată în plină expansiune abia reuşeau un ritm decreştere de 16%.
Cifrele nu spun o poveste a exporturilor aflate sub presiune, cidimpotrivă, a unui segment care reuşeşte să câştige în dinamică.Chiar dacă leul a câştigat circa 4% în faţa euro de la începutulanului, cursul nu iese din banda în care a fluctuat în ultimii doiani. Rămâne însă un semn de îndoială, pentru că variaţiile de cursnu se văd imediat în dinamica exporturilor, ci cu o întârziere deşase luni. Acum şase luni euro nu era însă departe de nivelurileactuale, ci oscila între 4,2 şi 4,3 lei.
De produsele de hedging vândute de bancheri, care permit"fixarea" cursului, au auzit doar marile companii, în timp cemajoritatea micilor jucători le consideră prea scumpe.
O ameninţare pentru exporturi vine mai degrabă din încetinireamarilor economii europene (sub presiunea măsurilor de ajustarefiscală), care absorb două treimi din produsele româneşti. China,India sau Brazilia, pieţele cu cele mai rapide creşteri, nu apar întopul exporturilor româneşti. Singura excepţie este Turcia, oeconomie ce creşte cu ritmuri anuale de aproape 10%, însă aceastase află abia pe locul cinci.
Lupta pe pieţele mature din Germania, Italia sau Franţa(principalii parteneri la export) este dificilă. Produseleromâneşti nu pot concura aici prin tehnologie, iar la competiţiaprin preţ chinezii sunt neiertători. Debuşeul pentru exporturileromâneşti pot fi pieţele "exotice", din Africa sau OrientulMijlociu. Riscul este mai mare, însă operarea într-un astfel demediu nu ar trebui să fie ceva nou pentru antreprenorii români.
Liviu Chiru este editor Bănci-asigurări-finanţe alZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
