"Conform Ordonanţei de Guvern 23/2009 care modifică Legea23/2004 şi Legea de aplicarea a Ordonanţei 60/2004, este interzissă...".
Suntem în fiecare zi bombardaţi cu legi, ordonanţe, hotărâri deguvern, decizii şi paradecizii. Poate că unele sunt necesare.
Poate că era necesar să fie schimbată legea asigurăriiobligatorii a locuinţei. Poate că era necesar să fie schimbatălegea asigurărilor de sănătate. Dar când citeşti în MonitorulOficial schimbările, nu te lămureşti deloc.
O întrebare simplă: de ce nu publică Monitorul Oficial încă odată legea cu modificările efectuate? Poate că ar fi mai simplupentru toţi cei pe care îi priveşte o anumită lege să nu cautevechea legislaţie şi să o adapteze cu noile modificări.
Chestiunea este însă şi mai delicată. O lege are arhitectura sa,este ca o clădire. Scoate-i un paragraf sau două şi este ca şi cumai tăia unul din stâlpii casei. Se poate prăbuşi.
De exemplu, legea de asigurare obligatorie a locuinţelor. A fostgândită în aşa fel ca să acopere întreaga populaţie a României,adică toate cele circa 8 milioane de locuinţe să fie asiguratecontra cutremurului, inundaţiilor şi alunecărilor de teren.
Numai în acest fel a putut fi obţinut un preţ suficient de redusla reasigurare pentru ca acoperirea de 20.000 de euro pentrufiecare locuinţă din mediul urban (10.000 de euro în mediul rural)să coste doar 20 euro pe an (respectiv 10 euro pe an), afirmăexperţii.
Pentru a avea siguranţa acestei acoperiri a întregii ţări, legeaprevedea ca şi cei asiguraţi deja pentru aceste riscuri la altecompanii decât la cele 13 acreditate prin lege să încheie nouaasigurare.
Deşi poate fi pusă în discuţie această prevedere, putând păreailogică la prima vedere - de ce să se mai asigure cineva dacă dejas-a asigurat pentru aceste riscuri - poate că are anumite raţiunitehnice.
Însă legea a fost modificată- mai precis două paragrafe -astfelîncât tot eşafodajul a căzut. Modificarea prevede ca şi asigurărilefacultative să fie luate în considerare. Deci criteriul deacoperire integrală a locuinţelor care asigura răspândirea risculuia căzut. Bine, rău, se va vedea.
Problema este că doar modificând un paragraf dintr-o lege poţischimba total sensul acesteia.
Şi nici măcar nu poţi vedea noua lege, obţinută din combinaţiavechii legi cu modificările efectuate, în integralitatea sa imediatîn Monitor.
Chestiunea s-ar putea simplifica şi mai mult. Dacă tot semodifică o lege sau o ordonanţă, de ce nu se anulează integralvechea lege, vechea normă, iar toate dispoziţiile anterioare rămaseneschimbate să fie preluate în noua lege.
Jumătate din legile date în 2010 de Parlament au fost de faptlegi de aprobare a unor ordonanţe de urgenţă. Au dispărut acesteadin urmă, pentru a curăţa repertoriul legislativ? Nu au dispărut.Prevederile fac trimitere şi la ordonanţă, şi la legea deadoptare.
Mai ales că Guvernul, Parlamentul şi celelalte instituţii carepot emite legi, ordonanţe, hotărâri sau norme au devenit în ultimiiani de 6-7 ori mai prolifice decât în urmă cu 20 de ani.
Astfel, baza de date a tuturor titlurilor de acte normativevalabile numără 94.838 de acte din 1864 şi până la 31 decembrie2010, conform repertoriului legislativ de pe cdep.ro.
Cel mai vechi act încă în vigoare este Codul Civil, adoptat prinDecretul- Lege numărul 1.655/4 decembrie 1864.
Sunt în vigoare 1919 acte de dinainte de 22 decembrie 1989, dincare câteva zeci emise chiar înainte de 1900. Între 1990 şi 1993,media anuală a fost de până în 1.500 de acte normative emise pe an.În 2010, au fost emise aproape 6.500, dar în 2009 peste 8.700, iarîn 2008 7.800.
Cu o medie de 25-30 de acte normative pe zi, România a devenitraiul avocaţilor şi consultanţilor fiscali.
Conform legifrance.gouv.fr, în Franţa au fost emise 1.728 dedecrete, 28 ordonanţe şi 40 de legi în 2007, deci în total de patruori mai puţine acte normative decât media anuală din România. 40 delegi în 2007, 45 de legi în 2006, nu 200 ca în România. Aşa se maipoate înţelege cum pot fi bine lucrate aceste legi, cum poate fistudiat şi argumentat suficient impactul lor în societate şieconomie. Inflaţia de legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern trebuiestopată. Justificarea era, în primii ani de după Revoluţie, că estenecesară schimbarea legilor de dinainte de '89. Corect. Dar de ce afost nevoie ca de la 1.500 de acte normative emise anual să seajungă acum la 7.000 de acte emise anual?
De unde această febră a legiferării şi supralegiferării? Cinecunoaşte, dar să mai şi respecte zecile de acte normative care aparzilnic?
Şi care nici nu sunt prezentate cu toate modificările şi nici nule anulează pe cele precedente, astfel încât să fie curăţatăculegerea cu cele 94.000 de acte normative care guvernează acumRomânia?
În China, din cauza numărului mare de maşini înmatriculate dinBeijing, autorităţile au decis ca din ianuarie 2011 să limitezenumărul de înmatriculări lunare la 20.000 de autovehicule, iarselecţia să se facă prin tragere la sorţi. Cererile din prima zisunt deja peste 50.000.
Poate că aşa ar trebui făcut şi cu Guvernul României, care arvrea să dea şi câte 10 ordonanţe pe şedinţă: să fie limitat numărulla 20 de ordonanţe de urgenţă pe an, iar pentru Parlament la 30 delegi. Că doar nu o avea România mai multă nevoie de modificărilegislative decât Franţa.
Sorin Pâslaru este redactor-şef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
