Vi se pare corect asa? Va intreb. Are si omul treaba saptamana viitoare, se duce, vorba aceea, la vot, pune si el o haina de sarbatoare, are emotii si probleme organizatorice, se pregateste sa dea marea lovitura si la urma se impiedica de un ciot?! Sau doua?! Nu, serios, mai georgienilor si voi, moldovenilor (ungurenii, careva?) n-aveti treaba acasa? Chiar asa, vine Mos Gerila, e Sarbatoarea Nasterii Domnului, lasati-l in pace pe Craiul de la Rasarit, ca o fi si el obosit de cata istorie face cat e ziulica de lunga!
Mda, cam multe probleme pe capul domnului Putin. Americani, magnati, petrol, NATO, Cecenia, alegeri parlamentare, liberali, saracie, rugina, republici, republici, republici. Pai, cum sa le faci singur pe toate, mai ales cand trebuie sa pastrezi aparentele? Uite-asa: profiti de ocazie. Te uiti in stanga, te uiti in dreapta (ptiu, drace!) vezi ca ai ramas singur acasa, lovesti scurt si fugi. Daca te intreaba cineva, raspunzi senin cu ochi mari, de copil: nu stiu, n-am vazut, nu eu.
Sa luam un exemplu la intamplare: Edi (l-am numit pe Eduard Sevardnadze). Mult ne-a suparat. Da, da. Ia liubliu Edi, dar Edi niet si niet. Avea orgolii si interese si aspiratii, visa la conducte de petrol, avea simpatii occidentale si antipatii moscovite, ni s-a opus, s-a zbatut, s-a dat om, a primit refugiati ceceni, ne-a infruntat, umilit, ignorat. Sunt ani de zile de cand incercam sa-l faca sa inteleaga: mai, Edi mai, de ce esti tu obraznic? Pana la urma, ne-am suparat si am facut exact cum am spus mai sus. Ne-am uitat in jur cu binoclul de mare putere: americanii, mici, mici, undeva, la orizont, se joaca de-a democratizarea si razboiul, dirijeaza corul planetar. Si atunci i-am spus lui Edi spasiva i dasvidania, pasol la scoala de corectie. Pe cine punem in loc? Nu conteaza, sforile sunt la mine, papusi - pe toate drumurile. Omul nostru e acolo, e doar o chestiune de timp pana il instalam. Nu il stiti? E Misa Saakasvili, e dintre noi, pentru noi. Si daca prinde si el accent american, cizma noastra va fi mai puternica decat ciocatele lui. Ii punem sub talpa doi ghimpi mici si rai: Osetia de Sud si Abhazia. Ca si ele sunt tot ale noastre. Gata, am rezolvat cu georgienii. Mai departe, ce avem? Aha, Moldova. Aici, lucrurile se complica putin. Taras, ademenitori, occidentalii, cu cantecele lor de sirena, ademenesc mintile oamenilor si inainteaza incet, sigur, de neoprit, spre granita mamei Rusia. Oi, oi, ce e de facut? Stiu: inaltam un zid, trimitem armata si o tinem in Transnistria inca vreo 30 de ani. Sa vedem acum daca mai ridica vreunul capul sa se uite peste gard. Intrebare: ce facem cu Volodea Voronin ca parca ne scapa din maini? Raspuns: organizam o revolutie de catifea (sau nu) si, functie de imprejurari, il pastram sau il trimitem sa-l caute pe Edi. Dar eu cred ca o sa-l pastram, pana la urma, ca e baiat bun, de inteles.
Cum ziceam, or avea americanii fast-fooduri si racoritoare si filme cu cowboy, dar noi stim cu cine defilam ca dintr-o mama ne tragem toti. Nu ne putem permite inca o Estonie, o Lituanie si o Letonie, o Romanie, o Serbie si o Bulgarie. Trebuie sa ne ramana si noua de un suc. Pai?
Uite cum am rezolvat tot! Cine zicea ca n-am timp sa le fac pe toate? Stati asa, sa-mi iasa mie alegerile saptamana viitoare asa cum trebuie, sa vina Mos Gerila, sa plece Mos Gerila si va dau eu cadouri multe de n-o sa le puteti duce. Ca eu nu ma grabesc. Nu plec nicaieri. Raman aici, la Kremlin. Imi place. Am o camera mare, mare, plina cu papusi. Si ma joc toata ziua cu ele. Daca vreau, pot sa ud si canapeaua. George nu se supara. Suntem prieteni, am fost la el acasa. Are si el papusi. Unele sunt cadou de la mine, dar pe altele nu le dau: au valoare sentimentala.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
