Opinii

Premierul spune poveţe cu Schiller şi Herder, oamenii aşteaptă la cozi după adeverinţe

Premierul spune poveţe cu Schiller şi Herder, oamenii aşteaptă la cozi după adeverinţe

Autor: Sorin Pâslaru

19.04.2012, 20:55 1539

Sufocarea pe care o au românii când vine vorba despre condiţiile de viaţă din Occident faţă de cele din România este de multe ori rezumată la lucruri simple: obţinerea unei adeverinţe, un indicator pe stradă care lipseşte, cozi la taxe, şapte drumuri de făcut pentru o simplă înmatriculare a unei maşini la mâna a doua.

Este absolut uluitor, spre exemplu, cum de nici până acum, la 14 ani de la înfiinţarea caselor de sănătate, nu există un card de asigurat care să certifice faptul că eşti asigurat, iar medicii şi spitalele cer adeverinţe peste adeverinţe.

Situaţia este de altfel o nebuloasă totală în acest sector - deşi pe site-ul Casei de sănătate există posibilitatea verificării de către oricine - asiguraţi, medici, spitale, farmacii - a calităţii de asigurat a unei persoane, mulţi medici şi spitalele trimit după adeverinţă.

Cel mai mult îi nemulţumeşte pe oameni că deşi statul cheltuie sute de milioane de euro anual cu sisteme IT, România este ţara adeverinţelor şi a ştampilelor.

De fapt, care este explicaţia? Simplu: cei mai înalţi oficiali ai acestei ţări nu se aşază la masa de şedinţe a guvernului cu scopul simplu de a găsi o soluţie la o problemă. Nu. Premierii noştri ori fac demonstraţii de forţă la videoconferinţe cu prefecţii, cum făcea premierul Adrian Năstase, ori visează la maşini de epocă, cum făcea Călin Popescu-Tăriceanu, ori vorbesc ca mitraliera texte învăţate pe de rost ca Emil Boc sau, mai nou, spun pilde cu poeţii Schiller şi Herder, poeţi germani de la 1800, cum făcea miercuri seara Mihai Răzvan Ungureanu.

Niciunul, dar niciunul nu auzi să se fi enervat de o simplă problemă administrativă, cum este această situaţie a adeverinţelor de sănătate, care a făcut ieri victime la Casa de Pensii din Iaşi şi să cheme la masă miniştrii să le ceară să funcţioneze sistemul.

Ziarul Financiar a tot scris că treaba executivului este să ADMINISTREZE, nu să legifereze, şi să pună resursele administraţiei la un loc pentru a rezolva problemele ţării. Să fie măcar o dată o şedinţă de guvern care să nu aibă ca obiectiv discutarea unor HG-uri, ordonanţe sau proiecte de lege, ci rapoarte despre cât timp îţi ia să-ţi faci un paşaport, să înmatriculezi o maşină, să obţii un cazier fiscal sau să muţi sediul fiscal al unei firme.

Cine conduce această ţară nu înţelege că oamenii nu mai aşteaptă de mult soluţii economice de la ei, că s-au lămurit de mult că nu sunt în stare nici să facă o politică industrială, nici să administreze cât de cât nişte monopoluri să le ţină pe profit şi nici să sprijine crearea de locuri de muncă prin impulsionarea dezvoltării de IMM-uri, de exemplu. Nu, oamenii nu mai vor de la guvern locuri de muncă sau business, ci pur şi simplu vor să fie lăsaţi să-şi vadă de viaţa şi de munca lor şi nu să umble după hârtii. Să le fie simplificată activitatea.

Din acest punct de vedere, Ministerul de Interne, cu cei 170.000 de angajaţi şi încrengătura de departamente şi agenţii este mai important decât Ministerul Economiei. Mulţi antreprenori mici, cu afaceri de câteva sute de mii de euro pe an, dar care angajează grosul salariaţilor din România, poate că nici nu au auzit că există un minister al economiei, dar s-au enervat de fiecare dată când a trebuit să piardă ore şi zile întregi să înmatriculeze o maşină sau să-şi schimbe buletinul.

Premierul vorbeşte de Schiller, oamenii cad aşteptând adeverinţe, hârtii să arate că există. Şi două ore dacă vin la guvern pe zi şi fac mai multă treabă decât cine e prim-ministru, a spus într-o zi la o şedinţă deschisă de redacţie ZF Expert un manager al unei companii cu afaceri de 50 milioane de euro. Cine îi face o ofertă?