Epuizarea capitalului care asigură creşterea extensivă prin utilizarea cantitativă a factorilor de producţie nu a fost compensată în perioada 2009-2012 de intensificarea utilizării celor lalţi factori de creştere.
Potenţialul de creştere s-a diminuat de la 5-6% la 1-2% din cauza ne adoptării reformelor economice şi a mă surilor adecvate care să iasă din tiparul austerităţii.
Situaţia economică actuală se ca rac terizează printr-un dezechilibru mi croeconomic la nivelul economiei reale, dar şi printr-un echilibru macro eco nomic precar şi instabil, obţinut prin măsuri dure de "consolidare" fiscală şi îndatorare exagerată, ce se reduce la un deficit bugetar scăzut şi la o creştere economică ce oscilează în jurul lui zero.
Între 2000 şi 2008 creşterea eco nomică a fost substanţială, dar fi nan ţată prin intrări masive de capi taluri străine (în medie în jur de 16 miliarde de euro anual între 2004 şi 2008) şi orientate, în general, spre domenii care nu au generat progres tehnologic şi fenomene de antrenare a mediului economic.
Dimensiunea cantitativă a capita lurilor a crescut foarte mult în compa ra ţie cu cea a factorilor intensivi (capi tal uman, productivitate, progres teh no logic ş.a.) şi s-a decuplat de dimen siunea lor calitativă. În momentul în care dimensiunea exagerată a capita lu lui străin s-a redus dintr-o dată (sudden stop), resortul economiei s-a contractat brusc, iar măsurile luate de autorităţi au fost de austeritate, prociclice şi au vizat tot dimensiunea lor cantitativă.
Astfel, s-a dublat la fel de brusc datoria publică şi s-au majorat peste noapte impozitele, ceea ce nu a făcut decât să ducă economia în zona stag nării. Contribuţia dimensiunii cantita ti ve a factorilor creşterii economice este in fluenţată de puterea de acţiune a ace stora şi de proporţiile lor în structura economiei.
Acest dezechilibru între principalii factori generatori de creştere econo mică a accentuat dezechilibrele struc turale deja existente în economia românească şi a adâncit pierderea de potenţial.
Iar dimensiunea structurală influ en ţează atât aportul cantitativ, cât şi pe cel calitativ al factorilor creşterii eco no mice, prin ponderile în care se află şi se distribuie resursele şi prin corelaţiile structurale cu alte domenii de activi tate. Astfel, România a ajuns în acest mo ment să nu aibă niciun motor func ţional de creştere economică şi se află în tranziţie către un model ne defi nit încă, navigând practic în spaţiul eco no mic fără hărţi şi instrumente de bord.
Ce trebuie făcut pentru plasarea economiei româneşti pe o traiectorie de creştere economică sănătoasă?
În primul rând, România trebuie să reechilibreze dimensiunea structurală a fac torilor şi a motoarelor de creştere economică şi să ia în considerare şi latu ra intensivă a dezvoltării econo mice, bazată pe calitate.
În prezent, principalul factor de creş tere care a acţionat în trecut, res pectiv capitalul străin, s-a redus con si derabil (în jur de 2 miliarde anual), iar România este nevoită să găsească alte sur se de finanţare a creşterii econo mi ce. Mai mult, structura actuală dezechi li brată a sectorului bancar (în jur de 80% capital străin) nu poate asigura aces te fonduri.
Cu ce să crească economia?
Singura soluţie pe termen scurt şi me diu este atragerea de fonduri euro pene şi investiţii străine directe, dar de altă natură decât cele de până acum. Ce fel de investiţii? Nu atât volumul acestora contează, ci calitatea acestora. Putem atrage în primul rând investiţii în infrastructură, agricultură, energie, industrie şi sectoare productive cre atoare de valoare adăugată şi locuri de muncă.
De asemenea, este necesar ca di mensiunea structurală a capitalului să fie reconfigurată deoarece, conform datelor prezentate de Banca Mondială, valoarea adăugată creată de compa niile străine în România este cea mai scă zută din Europa Centrală, creşterea anuală a acesteia fiind de doar 2,6% în perioada 2003-2008, cu mult mai mică decât în Cehia (4,3%), Polonia (12,4%), Slovenia (10,1%).
În acelaşi timp, companiile cu capital autohton au avut una dintre cele mai mari rate de creştere a valorii adăugate, de 5,9%, rata fiind depăşită doar în Polonia (7,1%). Iar în perioadă de criză capitalul autohton caută oportu ni tăţile în economia locală. Perioada res pectivă este relevantă pentru că după 2008 intrările de capital străin s-au oprit.
Pe termen lung, România trebuie să-şi diminueze considerabil dependen ţa economiei de intrările de capital din afară. O poate face prin internalizarea datoriei şi accesul populaţiei la titlurile de stat, prin acoperirea investiţiilor pe seama economisirii interne, prin dez vol tarea pieţei de capital şi a asigu ră rilor şi prin atragerea capitalului autoh ton în sectorul bancar şi în alte domenii de activitate. Capitalul autohton tre buie să fie un element central al poli ticilor economice.
Prof. univ. dr. Moisă Altăr (foto) - Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, ASE Bucureşti şi Universitatea Româno-Americană
Factorii muncă şi capitalul uman au avut o contribuţie marginală la creşte rea economică, uneori chiar negativă. Forţa de muncă s-a micşorat prin mi gra rea a aproximativ 2 milioane de oa meni, rata de ocupare a forţei de mun că s-a diminuat continuu (în ulti mii 10 ani a înregistrat cea mai dra matică scădere din UE, adică de la 70% la 63%), iar capitalul uman a fost afec tat structural de măsurile de austeritate.
Cu cine să crească economia?
Trebuie reechilibrată structura de mo grafică, prin politici atât de încura jare a natalităţii şi de creştere a flexibi lităţii forţei de muncă, cât şi de dis tri buire judicioasă în plan teritorial şi pe domenii de activitate. Este nevoie de investiţii în oameni, care să asigure spe cializarea capitalului uman, astfel încât să se realizeze o creştere continuă a com petitivităţii economiei româneşti.
Creşterea competitivităţii este esen ţială având în vedere şi contribuţia ne gativă a productivităţii factorilor de producţie (total factor productivity-TFP) în ultimii ani la creşterea eco no mică. Aceasta poate reprezenta vecto rul fundamental al creşterii economiei ro mâneşti şi se poate realiza în primul rând prin alocarea corespunzătoare de fon duri publice şi private necesare dez voltării capitalului uman şi sec torului cercetare-dezvoltare-inovare.
În al doilea rând, trebuie să se re me dieze, gradual, unul dintre cele mai semnificative dezechilibre care s-au ac centuat în perioada crizei economice din cauza măsurilor de austeritate. Ne refe rim la fenomenul de polarizare ma ni festat atât pe segmentul persoanelor fi zice, cât şi pe cel al companiilor, feno men ce are o contribuţie majoră la dez arti cularea structurală a economiei.
Trebuie gândite soluţii fiscale de relaxare, de simplificare a sistemului fiscal şi nu numai care să susţină activi tatea IMM-urilor şi dezvoltarea clasei de mijloc. Acest segment, subţiat de criză şi de măsurile de austeritate adop tate, e necesar să fie sprijinit, fiind fun damental pentru sistemul economic şi pentru asigurarea unei creşteri economice sănătoase.
În al treilea rând, nu mai avem ne vo ie de măsuri de austeritate, de majorări de taxe şi impozite care să "susţină" ineficienţa statului şi să su foce economia şi mediul privat. Soluţia, atât la nivel european, cât şi la nivelul ţării noastre poate fi o politică fiscală graduală ce presupune o relaxare ordo nată, în timp, cu efecte benefice asupra eco nomiei şi a consumului astfel încât con solidarea fiscală să fie cât mai puţin afectată. Politica fiscală este necesar să devină un vector al creşterii com peti tivităţii inclusiv în domeniul ino vării. Iar statul trebuie să-şi gestio neze optim resursele, deficitul bugetar, datoria publică, să crească eficienţa sectorului public, să construiască bugete realiste, să se întărească prin reformarea şi consolidarea instituţiilor şi să inter nalizeze valoarea adăugată brută.
Nu în ultimul rând, este esenţial pen tru dezvoltarea economică, pentru con vergenţă către un nivel ridicat al cali tăţii vieţii şi pentru recuperarea pier derii de potenţial a economiei, ca do meniile de activitate cele mai impor tante - învăţământul, sănătatea, agri cul tura, exporturile, sectorul bancar, sectorul bugetar şi instituţional - să fie reformate din punct de vedere structu ral. În acelaşi timp, este necesară re for marea sistemelor de valori care stau la baza societăţii şi care au înregistrat deviaţii îngrijorătoare în ultimii două zeci de ani.
Este nevoie de o altă abordare a soluţionării crizei şi a ieşirii economiei din zona stagnării. Renunţarea la poli ticile de austeritate a devenit o nece sitate. Nu se pot rezolva dezechilibrele microeconomice numai prin măsuri macroeconomice. Economia poate creşte doar dacă se reuşeşte o îmbinare armo nioasă a aspectelor macroeco nomice cu cele microeconomice. Nu ne mai putem dezvolta din inerţie sau axându-ne pe dimensiunea cantitativă sau pe cea conjuncturală, ci trebuie pus accentul pe dimensiunile calitative şi structurale ale creşterii economice.
Prelungirea perioadei de "naviga re" fără a avea instrumentele necesare de ghidare în spaţiul economic şi de tran ziţie către un model pe care nu l-am definit încă este periculoasă. În aceşti ani de criză nu am întreprins nimic pentru a-l construi, iar lipsa aces tuia va menţine economia prizonieră a unei creşteri mediocre.
România tre buie să-şi funda men teze un model de creştere econo mică corelat cu modelul de creştere al UE, dar şi cu modelul de dezvoltare regio nală. România are nevoie de o strategie de dezvoltare pe termen me diu şi lung, adoptată prin consens al tuturor forţelor politice care să fie apli cată indiferent de guvernare.
Prof. univ. dr. Dan Armeanu (foto) - Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, ASE Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
