România a avut, în 22 de ani de la revoluţie, două guverne tehnocratice (în sensul în care premierii au fost specialişti neînregimentaţi în partide, în aceeaşi vreme miniştrii fiind oameni politici). Primul a fost guvernul lui Theodor Stolojan (premier din partea FSN, Frontul Salvării Naţionale), între 16 octombrie 1991 - 19 noiembrie 1992, iar cel de-al doilea al lui Mugur Isărescu (premier susţinut de CDR, Convenţia Democrată) între 22 decembrie 1999 - 28 decembrie 2000.
Ambele guvernări tehnocratice au venit în perioade ce criză şi ambele au administrat ţara în anul alegerilor.
O deosebire există între cele două. FDSN, partidul lui Ion Iliescu care l-a susţinut de Stolojan (iniţial era FSN), a câştigat alegerile de la finele lui 1992. (Povestea este complicată pentru că, în primăvara lui 1992, FSN se scindează după ce Petre Roman câştigă şefia Frontului în faţa lui Ion Iliescu, care îşi face un nou partid, FDSN. Stolojan amână alegerile care trebuia să aibă loc în vară pentru ca Iliescu să-şi poată înregistra partidul, devenit apoi câştigător.) În schimb, CDR, care l-a sprijinit pe Isărescu a pierdut alegerile, iar principalul partid de guvernământ, PNŢCD (liberalii au plecat pe ultima sută de metri din CDR şi s-au salvat politic), a rămas până în zilele noastre, la peste zece ani de la acel episod, în afara Parlamentului.
Este clar că, în cazul CDR, soluţia Isărescu a fost ca el să încaseze "dividendele" reformei, iar CDR să pară că merge fără "bube" în alegeri.
Teoria politică arată (în baza observaţiilor) că, în situaţii de criză, puterea reacţionează întârziat. Iar când iniţiativa o preiau alţii, atunci este pierdută.
Ce speră să câştige PDL
"Soluţia Isărescu în 2000 a fost bună pentru că el a ştiut ce are de făcut. Dar s-a întâmplat prea târziu. Iată că formula «guvern tehnocratic» nu este întotdeauna de succes, nu înseamnă că este o mutare câştigătoare, aşa cum spera CDR (care a făcut şi greşeli majorând pragul parlamentar pentru coaliţii, de aceea a rămas în afara Parlamentului - n.n.).
Acum PDL ştie că nu mai putea merge înainte cu Boc, pentru că oamenii sunt în stradă (adică încearcă să obţină măcar domolirea străzii). Chiar dacă sunt puţini, nu ştim ce va fi când se va încălzi, ei sunt o reclamă extraordinară anti-PDL pentru că, şi dacă nu ieşim în stradă, privim la televizor.
Printr-un tehnocrat, PDL încearcă să delimiteze actul de guvernare (tăierea salariilor de exemplu) de PDL. Dar s-ar putea să fie târziu, oamenii ştiu cine a tăiat salariile", comentează profesorul de ştiinţe politice Stelian Tănase.
Dacă PDL ar veni cu un premier politic, ar trebui să vină cu unul spectaculos, ceea ce nu pare să fie cazul. Dacă vine cu un om politic oarecare, atunci degeaba l-au schimbat pe Boc, spune Tănase. Potrivit analistului, totul depinde de voinţa lui Traian Băsescu care poate să ţină în frâu orice, în afara unui singur lucru: strada. Demisia lui Boc este, potrivit lui Tănase, o victorie a străzii.
Toate exemplele arată că guvernele tehnocratice au viaţă scurtă pentru că sunt la mâna partidelor. Partidele le susţin pentru a lua măsuri dure (cazul Greciei), dar care să nu le angajeze politic, iar pierderile să fie contabilizate în dreptul lor. Guvernele tehnocratice au avantajul că, neavând ce pierde din punct de vedere politic, pot face reforme la care un guvern politic nu ar avea curajul să se angajeze.
Nu este cazul României acum, mişcarea este una pur politică (este adevărat, un premier tehnocrat a fost cerut de opoziţie, dar doar ca el să organizeze alegeri anticipate), comentează Tănase.
Paşii de urmat în formarea noului guvern
Desemnarea de către preşedinte a unui candidat pentru poziţia de prim-ministru este primul pas care urmează a fi făcut în actualul context; situaţia poate conduce spre instalarea unui nou guvern, fie deschide calea sprea anticipate.
Potrivit Constituţiei, mandatul premierului interimar nu poate depăşi 45 de zile.
Candidatul pentru funcţia de prim-ministru, desemnat de preşedinte după consultări cu partidele, va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.
Programul şi lista
Refuzul Parlamentului de a acorda încrederea unui Cabinet timp de 60 de zile şi numai după respingerea a cel puţin două propuneri în acest sens îi oferă şefului statului posibilitatea să dizolve Parlamentului, ceea ce conduce către alegeri legislative anticipate.
Legea fundamentală nu mai spune ce se întamplă dacă şeful statului refuză să dizolve Parlamentul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
