Aceasta este amploarea corupţiei sistemice şi a evaziunii fiscale devenite la unele categorii de persoane sport naţional care împiedică economia Ucrainei să se dezvolte şi pe cea a Greciei să devină independentă de bailouturile internaţionale. Acestor două „boli” trebuie să le găsească leac, cu ajutor de la UE, noile guverne de la Kiev şi Atena.
Ucraina este economia cu cea mai slabă performanţă din rândul fostelor republici sovietice. Organizaţia Transparency International plasează această ţară pe locul 142 dintr-un total de 175 într-un clasament al percepţiei corupţiei, în timp ce Ernst & Young a caracterizat Ucraina, într-un studiu din 2012, drept una dintre cele mai corupte trei state din lume, alături de Columbia şi Brazilia.
Despre corupţia din Ucraina a vorbit pentru Euronews lituanianul Aivaras Abromavicius, consilier al guvernului de la Kiev pe tema combaterii corupţiei. Potrivit acestuia, Ucraina are 1.900 de companii de stat, multe dintre cele conduse ca entităţi private spre beneficiul unor persoane private, şi nu al statului. Potrivit premierului Arseni Iaţeniuk, aproximativ 40% din toate achiziţiile publice ale statului se pierd în fiecare an din cauza corupţiei.
Criza economică îi distruge pe oligarhi
Lituanianul a explicat, de asemenea, că propagarea corupţiei este facilitată de numărul mare de persoane care lucrează în guvern dar sunt prost plătite.
„Cu actualele cursuri de de schimb, salariile sunt mai mici de 200 de dolari pe lună, iar aceasta creează evident spaţiu pentru corupţie. Când salariile sunt prea mici, sumele care circulă prin preajmă par chiar mari”, a spus Abromavicius, adăugând că ministerul economiei intenţionează să diminueze cu 50% personalul anul acesta şi să majoreze remuneraţiile pentru angajaţii care rămân.
Un lucru bun se întâmplă în Ucraina, însă poate nu din cea mai bună cauză. „Nu mai avem oligarhi serioşi rămaşi în ţară deoarece din cauza acestui declin economic şi a deprecierii grivnei oligarhii au ajuns să conducă doar companii mici şi medii”, a afirmat Abromavicius. Problema este că „toţi banii lor sunt în străinătate şi sunt deja convertiţi în dolari”.
Din cauza declinului economiei multe companii au datorii foarte mari, iar capitalul este aproape zero, astfel că influenţa oligarhilor nu mai este fără limite, aşa cum era în trecut. De asemenea, guvernul a scăpat de intermediari în afacerile de achiziţie a gazelor naturale, iar Ucraina cumpără mai multe gaze de la Europa decât de la Rusia.
Minciuni la Fisc
În Grecia, contribuabilii datorau statului la sfârşitul anului 2014 circa 76 de miliarde de euro în taxe neplătite în cea mai mare parte după 2009, notează The Guardian. Guvernul susţine că cea mai mare parte din aceastea sunt pierdute din cauza insolvenţei şi că nu mai pot fi recuperate decât cel mult 9 miliarde de euro. Prin vasta economie subterană, echivalentă cu peste 25% din economia reală înainte de criză, sunt pierdute alte miliarde de euro în taxe pe venituri nedeclarate.
Potrivit unui studiul din 2012 al Universităţii din Chicago, preluat de revista Slate, în medie, liber-profesioniştii greci îşi cheltuie 82% din venitul lunar raportat la fisc pe serviciul datoriei. Practica standard în multe alte state este ca o bancă să nu acorde împrumuturi atunci când ratele sunt mai mari de 30% din venitul anual. Mai multe bănci cu operaţiuni în Grecia le-au spus clar autorilor studiului că au formule de adaptare pemtru a ajusta venitul declarat de client la cea mai bună estimare a băncii privind venitul real şi, mai mult, aceste ajustări diferă în funcţie de ocupaţie. Avocaţii, doctorii, juriştii şi contabilii spun că plătesc peste 100% din venitul lor declarat pe serviciul creditelor de consum. Ziariştii de la Slate suspectează că aceste categorii de liber-profesionişti nu sunt îngropaţi în datorii, aşa cum ei lasă să se înţeleagă, ci că declară venituri „colosal” de mici. Aproximativ o treime din greci sunt liber-profesionişti, aproape dublu faţă de media europeană şi cel mai ridicat nivel din UE.
Alexis Tsipras, premierul Greciei: „Marea luptă este lupta contra evaziunii fiscale, care este adevăratul motiv al falimentului ţării noastre.”
Blocaj în sistem
Dacă noul ministru grec de finanţe Yanis Varoufakis vrea să combată evaziunea fiscală, aceştia sunt oamenii pe care trebuie să-i oblige să respecte legea.
Înaintaşii lui au încercat, dar fără succes. Prima sursă de rezistenţă a venit chiar din interiorul administraţiei fiscale. „Departamentele au încercat orice scuză posibilă pentru a justifica faptul că nu au rezolvat nimic. Între timp, supraveghetorii nu au efectuat auditările necesare şi nu au niciun sentiment de responsabilitate pentru veniturile care chiar au fost colectate”, a explicat pentru The Guardian Haris Theoharis, parlamentar nou ales din partea partidului To Potami. În plus, asupra Fiscului elen au fost exercitate presiuni politice în sensul de a fi mai permisiv atunci când alegerile generale păreau tot mai probabile.
Problemele par să-şi găsească încet-încet rezolvare. În 2013, Fiscul a reuşit să atingă 80-90% din ţinta de colectare, faţă de 20-25% anterior. Instituţia a reuşit să colecteze mai multe venituri axându-se pe debitorii mari, ajutând astfel economia să aibă surplus bugetar primar la sfârşitul anului 2013.
„În Grecia oamenii încearcă să facă evaziune deoarece au sentimentul că primesc în schimb servicii publice de foarte proastă calitate”, a explicat Theoharis.