România are o intensitate a muncii cu 10% mai mică faţă de Polonia, cu 1,2% mai mică decât cea din Cehia, dar cu 4,4% mai mare decât cea a Ungariei, arată un analiza Macroeconomia „en detail”, realizată de Alpha Bank. Intensitatea muncii reprezintă numărul mediu al orelor lucrate de o persoană ocupată.
„În semestrul 1 din 2023, România se afla printre ţările UE cu a treia cea mai redusă rată de ocupare a populaţiei de 15 - 64 ani, 63%, după Italia şi Grecia şi cu a douăsprezecea cea mai mare intensitate a muncii măsurată ca număr mediu al orelor lucrate de o persoană ocupată, ce a corespuns cu 113 zile de câte 8 ore din cele 124 de zile lucrătoare ale semestrului. În raport cu regiunea, intensitatea muncii din România este mai redusă cu aproape 10% faţă de Polonia, care are cea mai mare intensitate a muncii din UE, şi cu 1,2% faţă de Cehia, dar mai mare cu 4,4% comparativ cu Ungaria”, scrie analiza semnată de Ella Kállai, economist şef al Alpha Bank.
Dinamica intensităţii muncii nu s-a modificat în România, numărul mediu de ore lucrate pe persoană ocupat s-a păstrat, ceea ce indică faptul că numărul total al orelor lucrate şi numărul persoanelor ocupate a evoluat in tandem, după cum scrie analiza citată.
„În Cehia şi Ungaria, intensitatea muncii a avut o tendinţă de creştere în perioada cu creştere economică alertă şi o tendinţă de scădere în perioada de contracţie economică. În Polonia şi Germania, scăderea intensităţii muncii a avut loc încă din perioada de avânt economic indicând că piaţa a anticipat scăderea ce a urmat.”
În plus, datele din analiză arată că în România creşte mai degrabă numărul de persoane care lucrează, ci nu numărul mediu de ore lucrate de o persoană.
„De ce în România, spre deosebire de celelalte ţări din regiune, ajustarea ocupării se face mai degrabă pe partea extensivă, a numărului de persoane ocupate, şi nu pe partea intensivă, a numărului mediu de ore lucrate pe persoană ocupată? Motivul principal este că piaţa muncii este mai relaxată decât în ţările din regiune şi astfel procesul de angajare/concediere este considerat mai puţin costisitor decât modificarea numărului de ore lucrate pe persoană ocupată, angajarea cu normă parţială şi/sau cu contract temporar fiind prea puţin utilizată. Se poate, de asemenea, ca piaţa muncii din România să perceapă cauzele încetinirii PIB ca fiind de durată şi din acest motiv o parte din populaţia ocupată ca fiind supradimensionată.”
