Machetele dezvoltatorilor, pornind de la randări până la machete reale, sunt pline de verdeaţă, copaci, iarbă, garduri vii, însă în realitate, în multe cazuri, la finalul construcţiei, singurele oaze de verdeaţă sunt în cel mai bun caz pe stradă, pe măsură ce curtea proiectului este plină de beton şi maşini parcate. Reversul medaliei îl reprezintă proiectele prevăzute cu spaţii verzi care însă ulterior nu sunt menţinute în stare bună şi ajung "oaze" de pământ uscat.
„Clienţii nu sunt dispuşi să plătească pentru mentenanţa spaţiilor verzi. Putem observa în cadrul proiectelor finalizate că zonele verzi au fost lăsate în paragină. Unii dezvoltatori ajung să restrângă spaţiile verzi deoarece este mai ieftin să ai un loc de parcare în exterior decât în subteran. Şi pentru a primi avizul de la Comisia de Trafic şi recepţia la sfârşitul lucrărilor, trebuie să faci dovada realizării numărului necesar de locuri de parcare“, a spus Antoanela Comşa, director general al subsidiarei locale a companiei spaniole de dezvoltare imobiliară Gran Via şi preşedinte AREI (Asociaţia Investitorilor Străini în Real Estate).
Ea a subliniat faptul că „procentul spaţiilor verzi trebuie să fie de 30% în cadrul proiectelor. Noi le-am realizat în cadrul celor dezvoltate de Gran Via sau urmează să le realizăm până la finalizarea proiectelor. Investiţia este în jur de 100 de euro pe metru pătrat. Excepţie face parcul de 5.000 mp pe care urmează să îl realizăm până la sfârşitul proiectului Gran Via Park, unde costul va fi de aproximativ 250 de euro/mp.“
