În metoda Harkness nu există rânduri de bănci în clase, ci toţi elevii stau la masă, toţi se implică, toţi participă. Metoda nu lasă posibilitatea elevilor de învăţa pe de rost informaţii, ci elevii trebuie să se vină cu întrebări şi să contribuie cu propriile idei.
Metodologia de predare Harkness a fost creată la Phillips Exeter Academy în anii 1930, când filantropul Edward Harkness a provocat facultatea din Exeter să creeze un mod inovator de predare care să includă fiecare copil în experienţa de învăţare la clasă. Rezultatul a fost o masă ovală din lemn care a asigurat că fiecare elev poate fi văzut şi fiecare voce poate fi auzită.
Cadrul intim al mesei Harkness îi obligă pe elevi să-şi asume responsabilitatea pentru propria lor învăţare şi îi încurajează să-şi împărtăşească opiniile. Pe lângă faptul că învaţă despre subiectele discutate, studenţii învaţă şi abilităţi precum vorbitul în public şi să respecte ideile colegilor lor.
Metoda Harkness nu lasă posibilitatea elevilor de învăţa pe de rost informaţii. Ca membri ai grupului de învăţare, elevii trebuie să se implice în clasă cu întrebări şi să contribuie cu propriile idei. În general, profesorii Harkness vor minimiza cantitatea de informaţii şi răspunsuri pe care le oferă direct elevilor lor. În schimb, ei vor oferi elevilor resursele în care pot fi găsite informaţiile şi ideile sau îi vor ajuta pe aceştia să găsească resursele necesare.
În metoda Harkness nu există rânduri de bănci în clase, ci toţi elevii stau la masă, toţi se implică, toţi participă. În ciuda eficacităţii sale, această metodă a fost adoptată iniţial de doar câteva şcoli private de elită. Metoda de predare s-a extins de atunci la sute de şcoli, inclusiv şcoli publice, colegii şi universităţi din întreaga lume.
În ultimii ani, metoda Harkness, numită şi metoda conferinţei, a apărut ca o metodă de predare recunoscută pentru mai mult decât pentru elita celor bogaţi şi privilegiaţi. Astăzi, metoda conferinţei este oferită în modalităţi care variază de la metoda tradiţională Harkness până la Abordarea de la Haga, care încorporează punctele forte ale acestor abordări în sălile de clasă moderne şi învăţarea experienţială.
Cercetările arată că atunci când studenţii se implică în sarcinile lor învăţarea, reţinerea informaţiilor, creşte de până la şase ori.
Este nevoie de timp pentru a pătrunde în subiecte folosind metoda Harkness, iar acesta este unul dintre motivele pentru care metoda nu a devenit mai populară în şcolile publice, pe lângă limitările legate de dimensiunea clasei.
Metoda Harkness nu lasă elevilor posibilitatea de a memora informaţii, ci îi provoacă să gândească singuri.
În metoda Harkness nu există rânduri de bănci în clase, ci toţi elevii stau la masă.
Pe lângă faptul că învaţă despre subiectele discutate, elevii învaţă şi abilităţi precum vorbitul în public şi să respecte părerile colegilor lor.
