♦ De la 1 ianuarie 2024, România va trebui să adauge o nouă fracţie în schema colectării separate a deşeurilor, cea pentru biodeşeuri, însă ritmul de implementare este lent.
Gropile de gunoi sunt destinaţia finală pentru mai bine de 90% din deşeurile generate în România, în condiţiile în care, la nivelul Uniunii Europene, ţinta este ca, în 2035, maximum 10% să ajungă în astfel de depozite. Pentru a se apropia de acest obiectiv însă, România are nevoie de o infrastructură mai bine pusă la punct pentru colectarea separată, de centre pentru sortarea şi tratarea deşeurilor, de aplicarea legislaţiei şi de strategii realiste.
Aceasta este una dintre concluziile participanţilor la videoconferinţa Economia verde, organizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu Raiffeisen Bank, care a avut loc luni şi care a fost dedicată gestionării deşeurilor.
„Bucureştiul generează lunar, în medie, peste 60.000 de tone de deşeuri, adică în jur de 800.000 de tone de deşeuri anual. Deşeurile merg în momentul acesta direct la depozitul de deşeuri“, a spus Dragoş Iordache, director general la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deşeurilor Municipale în municipiul Bucureşti.
Pentru Bucureşti, există un singur depozit autorizat, la Vidra, gestionat de un operator privat, cu o capacitate de 11,5 milioane de metri cubi şi un grad de umplere de 60%.
„În 2020, România depozita 74,5% în groapa de gunoi, procent în creştere versus anii anteriori. Depozităm de trei ori mai mult decât media europeană“, a spus Marius Costache, director general la GreenWeee şi GreenGlass, firme specializate în reciclare.
Problema, a adăugat el, nu este la infrastructura de reciclare, ci la cea de colectare şi aceea este direcţia în care ar trebui investiţii banii europeni. Pentru reciclare ar fi nevoie de investiţii doar în ceea ce priveşte compostul.
„Dacă ai crea cadrul economic, ai da automat valoare materialului respectiv. Este important să investeşti în zona de compost. În momentul de faţă nu există o cerere a compostului“, a spus Octavian Berceanu, fost comisar general al Gărzii de Mediu.
Romprest, de exemplu, firmă care asigură servicii de salubritate în sectorul 1 din Bucureşti, colectează separat deşeurile, însă cele voluminoase şi biodegradabile ajung tot la depozitare, pentru că nu există facilităţi pentru ele.
„Operatorii de colectare fac în principal colectare separată şi pe toate codurile de deşeuri care trebuie să ajungă în reciclare, dar aceste deşeuri nu au unde să se ducă în final. Nu există niciun proiect de gestionare a acestor deşeuri. Fără recipiente, fără o colectare integrată şi fără operatori pe tot lanţul circulaţiei deşeurilor din momentul în care ajunge dintr-un recipient la reciclare, nu vom rezolva nimic“, a spus Sorin Velicu, director operaţional la Romprest.
De la 1 ianuarie 2024, România va trebui să adauge o nouă fracţie în schema colectării separate a deşeurilor, cea pentru biodeşeuri, însă ritmul de implementare este lent.
„Cred că până în 2024 nu vom ajunge să colectăm separat strict biodeşeurile, în Bucureşti. Mai există şi ţinta ca din 2025 să colectăm separat deşeurile periculoase provenite de la populaţie. O soluţie ar fi ca pe palierele de la fiecare etaj al blocurilor să punem recipiente de colectare separată, iar în ghenă să se arunce exclusiv rezidualul. Pentru a putea asigura un astfel de sistem, trebuie să existe o monitorizare constantă“, a spus Cecilia Martin, comisar la Garda de Mediu.
Legislaţia există, dar nu este aplicată de autorităţile locale şi de aceea se ajunge în situaţia în care cantităţi foarte mari de deşeuri ajung la gropile de gunoi.
„Cred că nu o să ne atingem ţintele din două motive: legislaţia nu se aplică la timp şi există întârzieri majore pe partea de implementare“, a spus Bogdan Constantinescu, director general la Brai Cata SRL, firmă care activează în managementul integrat al deşeurilor.
Jucătorii din domeniu spun că infrastructura a fost construită în mare parte în urmă cu zece ani prin fonduri europene, însă acum cele mai bune practici şi tehnologii sunt altele.
„România nu trimite spre reciclare nici măcar 10% din cantitatea de deşeuri generate. Când o să ajungem la 10% depozitare şi cum? Avem nevoie de strategii realiste, cascadate în planuri clare de acţiune. Nu putem să mai facem câte puţin pe ici - pe colo şi să sperăm că o să iasă bine“, a spus Dan Pascu, director general al Retim Ecologic Service, parte din RER Ecologic Group.
Pentru o imagine generală asupra centrelor de colectare şi reciclare a deşeurilor, asociaţia Viitor Plus a realizat Harta Reciclării, un proiect care numără în prezent 16.000 de puncte de colectare şi reciclare de la hârtie, carton, plastic până la deşeuri electronice şi electrocasnice, ulei alimentar uzat, textile sau medicamente expirate.
„La hartă se vor adăuga şi centrele de aport voluntar. În acelaşi timp, o să înceapă să funcţioneze şi Sistemul Garanţie-Returnare, cel mai probabil spre sfârşitul anului, lucru care va aduce un număr nou de centre de colectare şi sper că vom scăpa şi de problema deşeurilor de ambalaje de băuturi“, a spus Mihail Tănase, specialist comunicare pentru proiectul Harta Reciclării.
Dragoş Iordache, director general la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deşeurilor Municipale în municipiul Bucureşti:
♦ Noi monitorizăm cantităţile şi fluxurile de deşeuri care se colectează în Bucureşti şi se duc către depozitul autorizat şi urmează ca în curând să atribuim contracte de tratare a deşeurilor înainte de depozitare pentru a recupera ceva reciclabil. Dacă vrem să atingem ţintele propuse, adică să ajungem undeva la 10% deşeuri depozitate în 2035, trebuie să începem cu colectarea separată la sursă, adică la generator.
♦ În momentul de faţă, sistemul cuprinde patru fracţii. Cele clasice, deja ştiute, iar din 2024 urmează să fie obligatorie colectarea fracţiilor biodegradabile, care reprezintă cantităţile cele mai mari din cadrul gunoiului menajer. De la 1 ianuarie 2025 va deveni obligatorie şi colectarea deşeurilor textile (a şasea fracţie).
♦ Bucureştiul generează lunar, în medie, peste 60.000 de tone de deşeuri, adică 800.000 de tone de deşeuri anual. Deşeurile merg în momentul acesta direct la depozitul de deşeuri. În momentul în care o să avem contract de atribuire, fluxurile de deşeuri se vor duce către instalaţiile de tratare mecano-biologică. Din acesta vor rezulta anumite fracţii – cea reciclabilă, cea care are o anumită putere calorică şi se poate duce la incinerator în fabricile de ciment, o fracţie biodegradabilă care se poate inertiza, se poate usca pentru compost şi o fracţie reziduală care merge direct la depozit. Prin aceste procedee, sperăm să eliminăm de la depozitare cel puţin 60% din deşeuri, aşa cum prevede legislaţia. Acum se depozitează 100%. Cantităţile sunt conform planului de gestiune – 300 de kilograme de deşeuri de locuitor pe an.
♦ La momentul actual există un singur depozit autorizat, la Vidra. Depozitele Glina şi Rudeni sunt închise şi monitorizate postînchidere. Depozitul de la Vidra este operat de un operator privat, are o capacitate de 11,5 milioane metri cubi, un grad de umplere de 60%, sunt trei celule construite.
Octavian Berceanu, fost comisar general al Gărzii de Mediu:
♦ Există fenomenul de depozitare ilegală a deşeurilor din construcţii şi demolări, care constituie peste 25-30% din gunoiul generat de locuitorii din Bucureşti şi de cei din Ilfov. Ca să dăm valoare acestor tipuri de deşeuri, avem nevoie ca ele să facă parte din proiectele de infrastructură, să fie cuprinse în caietul de sarcini atunci când se scoate la licitaţie un tronson sau o bucată de autostradă, care permite înlocuirea pietrei sparte cu produse din demolări.
♦ Să duci bani la groapa de gunoi este prostie pură. În ţările europene este normal să sortezi deşeurile, să le pui pe fracţii, astfel încât să produci bani cu ele, să ţi se scadă din factură. România este deficitară în a transforma deşeurile în ceva folositor nouă.
♦ Principalul responsabil de cadrul legal este guvernul. Apoi, responsabilitatea se extinde către ministerele care se ocupă de infrastructură plus primăriile. Dacă ai crea cadrul economic, ai da automat valoare materialului respectiv. Este important să investeşti în zona de compost. În momentul de faţă nu există o cerere a compostului.
Sorin Velicu, director operaţional la Romprest, firmă care asigură servicii de salubritate în sectorul 1 din Bucureşti:
♦ În momentul de faţă partea de deşeuri voluminoase şi biodegradabile pe care o colectăm prin programe separate trebuie să o ducem la depozitare. Deşeurile biodegradabile ajung la depozitare.
♦ Operatorii de colectare fac în principal colectare separată şi pe toate codurile de deşeuri care trebuie să ajungă în reciclare, dar aceste deşeuri nu au unde să se ducă în final. Nu există niciun proiect de gestionare a acestor deşeuri. Fără recipiente, fără o colectare integrată şi fără operatori pe tot lanţul circulaţiei deşeurilor din momentul în care ajunge dintr-un recipient la reciclare, nu vom rezolva nimic.
Marius Costache, director general la GreenWeee şi GreenGlass, firme specializate în reciclare:
♦ În urmă cu zece zile Comisia Europeană a publicat o atenţionare timpurie în privinţa României. Conform raportului Comisiei, în 2020 România a generat 287 de kilograme de deşuri municipale pe cap de locuitor, la jumătate versus media europeană şi totodată cel mai puţin din Europa. Când vine vorba de deşeuri de ambalaje, România generează 80 de kilograme pe cap de locuitor versus media europeană de 174 de kilograme. Dacă ne uităm la cele două numere, putem să spunem că este foarte bine pentru că generăm cele mai puţin deşeuri din Europa. În schimb, CE spune că există suspiciunea că multe cantităţi nu sunt declarate în rapoartele pe care le trimitem către Eurostat.
♦ Referitor la faptul că România trebuie să depoziteze până în 2035 maximum 10% din cantităţile generate, în 2020 România depozita 74,5% în groapa de gunoi, procent în creştere versus anii anteriori. Depozităm de trei ori mai mult decât media europeană.
♦ Am primit prin PNRR aproape 600 mil. euro şi până în 2026 ar trebui să avem 500-600 de centre la nivel naţional, în care să avem posibilitatea să ducem toate tipurile de deşeuri de la cele periculoase, la cele de grădină, la deşeurile din construcţii şi demolări, deşeuri textile etc.
♦ Ne lipseşte infrastructura de colectare, nu cea de reciclare. Banii europeni ar trebui să meargă în zona de centre de colectare, şi nu neapărat în a susţine investiţii în zona de reciclare, mai puţin în zona de compost, unde este nevoie.
Bogdan Constantinescu, director general la Brai Cata SRL, firmă care activează în managementul integrat al deşeurilor:
♦ Avem legislaţie, dar din păcate ea nu este aplicată în primul rând de către primari. Începând cu luna septembrie, operatorii de salubritate ar fi trebuit să aibă contract de delegare.
♦ În Bucureşti, constatăm că pentru 2023 creşte foarte mult cantitatea care merge strict la depozitare. În prima jumătate a anului, practic toţi operatorii de salubritate merg la depozitare cu toată cantitatea de deşeuri umedă fără ca aceasta să mai treacă prin tratare, care era făcută în trecut de operatori privaţi.
♦ Cred că nu o să ne atingem ţintele din două motive: legislaţia nu se aplică la timp şi există întârzieri majore pe partea de implementare.
♦ Cred că fondurile europene trebuiau utilizate pentru închiderea depozitelor istorice şi restul activităţilor trebuia făcute prin contracte de delegare şi parteneriate public-privat plus finanţările din Administraţia Fondului pentru Mediu.
Mihail Tănase, specialist comunicare pentru proiectul Harta Reciclării:
♦ Avem o hartă naţională cu 16.000 de puncte de colectare şi reciclare de la hârtie, carton, plastic până la deşeuri electronice şi electrocasnice, uleiul alimentar uzat, textile sau medicamente expirate.
♦ Fiecare dintre noi ar trebui să înceapă să se gândească la cum să reducă cantitatea de deşeuri pe care o generează, fie că începem să evităm anumite tipuri de ambalaje – precum sticlele de apă, fie că încercăm să reutilizăm cât mai mult o parte din obiecte.
♦ La hartă se vor adăuga şi centrele de aport voluntar. În acelaşi timp, o să înceapă să funcţioneze şi Sistemul Garanţie-Returnare, cel mai probabil spre sfârşitul anului, lucru care va aduce un număr nou de centre de colectare şi sper că vom scăpa şi de problema deşeurilor de ambalaje de băuturi.
Cecilia Martin, comisar Garda de Mediu:
♦ Pentru deşeurile de construcţii, responsabilitatea revine titularului autorizaţiei de construcţie. Deşeurile din renovări generate de persoanele fizice sunt preluate de operatorul de salubritate care are contract cu autoritatea publică locală în spaţiul în care locuim.
♦ Din 2016, au fost introduse obligaţii foarte clare în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări, care se referă la atingerea unui procent de 70% de recuperare şi reciclare a deşeurilor de acest tip.
♦ Deşeurile municipale înseamnă deşeuri amestecate şi deşeuri colectate separat de la gospodării, inclusiv deşeuri din carton, sticlă, metale, materiale plastice etc.
♦ Cred că până în 2024 nu vom ajunge să colectăm separat strict biodeşeurile, în Bucureşti. Mai există şi ţinta ca din 2025 să colectăm separat deşeurile periculoase provenite de la populaţie. O soluţie ar fi ca pe palierele de la fiecare etaj al blocurilor să punem recipiente de colectare separată, iar în ghenă să se arunce exclusiv rezidualul. Pentru a putea asigura un astfel de sistem, trebuie să existe o monitorizare constantă.
Dan Pascu, director general Retim Ecologic Service, parte din RER Ecologic Group:
♦ România nu trimite spre reciclare nici măcar 10% din cantitatea de deşeuri generate. Când o să ajungem la 10% depozitare şi cum? Avem nevoie de strategii realiste, cascadate în planuri clare de acţiune. Nu putem să mai facem câte puţin pe ici – pe colo şi să sperăm că o să iasă bine.
♦ Infrastructura a fost construită în mare parte în urmă cu zece ani prin fonduri europene. Acum, cele mai bune practici şi tehnologii sunt altele. Suntem în faţa unui nou ciclu investiţional pe care trebuie să-l privim foarte realist. Este adevărat: cantităţile trimise spre reciclare sunt mult mai mari ca acum zece ani, dar comparativ cu ţinta suntem la nici 10% şi atunci nevoia de investiţii în infrastructură este imensă.
