Un trend care se remarcă pe piaţa de consum este interesul tot mai mare asupra alimentaţiei sustenabile. Consumatorii au înţeles că obiceiurile alimentare sănătoase nu sunt doar bune pentru organismul uman, însă au un impact negativ redus asupra mediului înconjurător şi asupra...

O economie verde, o economie prie­te­noasă cu mediul înconjurător, este mo­mentan un deziderat, o utopie. Mulţi au văzut - iniţial cel puţin - pan­de­mia ca un moment prelungit de repaus pen­tru planeta care nu mai trebuia să înghită po­luarea zilnică pe care o produceau fabricile, mijloacele de transport şi nu numai.

Economia circulară - un ter­men ex­trem de po­pu­lar în ultimii ani - este vă­zu­tă ca soluţia pentru cri­za de mediu care afec­tea­ză o lume întreagă şi care este la fel de stringentă ca pandemia, deşi poa­te mai puţin evidentă.

De mai mult timp se vorbeşte despre case in­te­ligente, însă acum ele sunt o realitate.

Pornind de la avizele şi contractele de racordare date de Transelec­trica, operatorul sistemului naţio­nal de transport, şi centralizând anunţurile de investiţii lansate de la începutul acestui an, datele ZF arată că doar după primul trimestru al anului valoarea proiectelor eoliene şi solare aflate în diferite stadii de autorizare se apropie de 5,7 miliarde de euro.

Schimbarea becului este cel mai simplu pas spre modenizarea energetică, dar din păcate calitatea lu­minii este un alt capitol care distan­ţează România de eco­no­miile vestice. Contextul actual este însă cel mai bun moment pentru a face saltul calitativ de care piaţa are nevoie.

Am observat foarte mult interes la începutul anului, mai ales din partea dezvol­tato­rilor, care doreau să înţe­leagă noile cerinţe, să găseas­că soluţiile necesare implementării legis­laţiei nZEB şi, evident, să-şi calcu­leze costurile şi cum le vor amortiza.

Startup-uri noi îşi fac din protejarea mediului un adevărat crez, fo­lo­sindu-se de materii prime rege­nerabile, implementând reci­cla­rea ori de câte ori este posibil sau apelând la ambalaje cu un impact ne­gativ cât mai redus.

Anul agricol 2020 a fost cel mai pro­vocator an pentru majo­ri­tatea fermieriilor din sud-estul ţării şi zona Moldovei, acolo unde se află şi unii dintre cei mai mari producători de cereale, din cauza secetei pedologice prelungite, care nu a afectat doar cultura de toamnă (grâu, orz, rapiţă), ci şi cultura de primăvară (floarea-soarelui şi porumb).

În timp ce curentul agriculturii eco ade­me­neşte tot mai mulţi australieni, care deţin cea mai mare suprafaţă de terenuri de cul­­ti­va­re ecologică, de peste 35 de milioane de hec­tare, conform ultimelor date sta­tis­tice, ro­mânii sunt încă reticenţi să parieze pe această nişă.

Cei mai mari producători de bunuri de larg consum ambalate din lume sunt şi cei care poartă pe umeri cea mai mare parte a responsabilităţii pentru poluarea planetei cu plastic, un material care are nevoie de 450 de ani pentru a se descompune, un orizont de timp atât de îndepărtat încât mulţi dintre noi nu-l pot cuprinde cu gândul.

Parlamentul European a adoptat acum doi ani o directivă pentru reducerea consumului de produse din plastic de unică folosinţă, bunuri care au un impact puter­nic negativ asupra mediului.

Gradul de adopţie ac­tu­al în România e foar­te mic: 0,07 ma­şini electrice/1.000 lo­cui­tori, care ne po­zi­ţionează pe ultimul loc din cele 22 de ţări analizate, la polul opus aflându-se Norvegia - cu 12,58, Suedia - cu 5,48, dar şi Ungaria, care are de cinci ori mai mult decât noi, respectiv 0,36.

Bucureştiul a ajuns anul trecut ora­şul cu cel mai aglomerat trafic din lume, astfel că oamenii au pierdut 134 de ore stând blocaţi pe şoselele din Capitală, potrivit raportului pe 2020 al Global Congestion Impact.

România are în total peste 12.000 de puncte de colectare separată, numărul lor crescând cu 70% în 2020, potrivit Hărţii Reciclării, o platformă naţională, interactivă, care permite identificarea şi localizarea punctelor de colectare selectivă a deşeurilor reciclabile din România.