Regulile privind contractele de credit de consum au fost revizuite la finalul anului 2023, când au fost introduse noi responsabilităţi creditorilor, cu scopul de a proteja drepturile consumatorilor, arată o analiză a casei de avocatură PeliPartners.
„La data de 30 octombrie 2023, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Directiva 2023/2225 privind contractele de credit de consum şi de abrogare a Directivei 2008/48/CE.
Scopul noii directive este să adreseze evoluţiile tehnologice şi de piaţă apărute de la adoptarea Directivei 2008/28/CE şi, totodată, de a asigura un nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor tuturor consumatorilor din Uniune”, a explicat Cătălina Burcă-Andonie, Associate PeliPartners.
În acest context, Directiva 2023/2225 vine cu o serie de modificări şi noutăţi.
Domeniu extins de aplicare a Directivei 2023/2225
Ca urmare a adoptării Directivei 2023/2225, protecţia privind drepturile consumatorilor se va aplica şi următoarelor categorii de contracte de credit de consum, anterior neacoperite de legislaţia incidentă:
- contractele de credit cu valoare mai mică de 200 EUR;
- contractele de închiriere sau leasing cu opţiune de cumpărare;
- contractele de credit sub forma unei facilităţi de tip „descoperit de cont” în baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de o lună;
- contractele de credit fără dobândă sau orice alt cost;
- contractele de credit în baza cărora creditul trebuie să fie rambursat în termen de trei luni şi pentru care sunt de plătit doar costuri nesemnificative;
„În ceea ce priveşte contractele de credit de mai sus, Directiva 2023/2225 prevede că statele membre pot limita sau exclude obligaţiile impuse creditorilor/ intermediarilor de credit referitoare la publicitate sau furnizarea informaţiilor precontractuale şi contractuale”, a explicat Cătălina Burcă-Andonie.
- contractele de tipul „cumpără acum, plăteşte mai târziu” („buy now, pay later”);
- contractele de credit cu o valoare totală mai mare de 100.000 EUR, care nu sunt garantate nici prin ipotecă, nici printr-o altă garanţie comparabilă utilizată în mod curent într-un stat membru având ca obiect bunuri imobile sau printr-un drept asupra bunurilor imobile, în cazul în care respectivele contracte de credit sunt încheiate în scopul renovării de bunuri imobile rezidenţiale.
Extinderea domeniului de aplicare a regulilor europene privind contractele de credit de consum presupune extinderea responsabilităţilor creditorilor/intermediarilor de credit, care vor trebui să respecte nivelul de protecţie a consumatorilor şi faţă de noile tipuri de contracte de credit acoperite de Directiva 2023/2225.
Responsabilităţi sporite pentru creditori
Analiza PeliPartners arată că Directiva 2023/2225 circumstanţiază o serie de responsabilităţi pentru creditori/ intermediari de credit, dintre care cele mai importante sunt:
Furnizarea informaţiilor precontractuale
Conform Directivei 2023/2225, creditorul/ intermediarul de credit are obligaţia să furnizeze consumatorului elemente esenţiale cu privire la credit, cum ar fi valoarea totală a creditului, durata contractului de credit, rata dobânzii aferente creditului sau dobânda anuală efectivă, cu o perioadă rezonabilă de timp înainte ca un consumator să îşi asume obligaţii în temeiul unui contract de credit sau al unei oferte de credit.
Aceste informaţii trebuie transmise într-un mod vizibil pe o singură pagină în prima parte a formularului “Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum”, prevăzut în anexa 1 la Directiva 2023/2225.
„În cazul în care informaţiile precontractuale vor fi transmise cu mai puţin de o zi înainte ca un consumator să îşi asume obligaţii în temeiul unui contract de credit sau al unei oferte de credit, creditorul/ intermediarul de credit vor avea obligaţia să îi transmită consumatorului o atenţionare cu privire la posibilitatea acestuia de a se retrage din contractul de credit şi procedura care trebuie urmată în acest sens. Atenţionarea trebuie transmisă într-un termen cuprins între una şi şapte zile de la încheierea contractului sau transmiterea ofertei de credit”, a explicat Cătălina Burcă-Andonie.
Dreptul de retragere
Consumatorul continuă să beneficieze de cele 14 zile calendaristice în interiorul cărora se poate retrage din contractul de credit fără a prezenta niciun motiv.
Suplimentar, în vederea sporirii securităţii juridice, creditorul va trebui să acorde consumatorului un termen de retragere de 12 luni şi 14 zile de la încheierea contractului dacă nu a adus la cunoştinţa acestuia clauzele şi condiţiile contractuale.
Avertismentul „Atenţie! Banii împrumutaţi costă bani”
Directiva 2023/2225 introduce obligaţia ca publicitatea privind contractele de credit să includă un avertisment clar şi vizibil pentru a reduce cazurile de vânzare necorespunzătoare a creditelor unor consumatori care nu sunt în măsură să şi le permită.
În acest sens, publicitatea privind creditele de consum va trebui să utilizeze sintagma „Atenţie! Banii împrumutaţi costă bani”.
Practici de legare şi de grupare
Directiva 2023/2225 permite practicile de grupare, dar interzice practicile de legare.
Practicile de legare reprezintă oferirea sau vânzarea unui contract de credit în cadrul unui pachet împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, în cazul în care contractul de credit nu este pus separat la dispoziţia consumatorului. Practicile de grupare reprezintă oferirea sau vânzarea unui contract de credit în cadrul unui pachet împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, contractul de credit fiind, de asemenea, pus la dispoziţia consumatorului în mod separat, dar nu neapărat conform aceloraşi clauze sau condiţii ca atunci când este oferit grupat cu produsele sau serviciile menţionate.
Conform Directivei 2023/2225, statele membre pot permite creditorilor să oblige consumatorul să deschidă sau să menţină un cont de plăţi sau de economii în cazul în care acesta are ca unic scop:
- acumularea de capital pentru rambursarea creditului;
- administrarea creditului;
- punerea în comun a resurselor pentru obţinerea creditului;
- oferirea unei garanţii suplimentare pentru creditor în cazul nerespectării obligaţiilor de plată.
În acelaşi timp, statele membre vor putea permite creditorilor să oblige consumatorul să deţină o poliţă de asigurare relevantă în legătură cu contractul de credit, ţinând seama de considerentele de proporţionalitate. În astfel de cazuri, statele membre trebuie să se asigure că creditorul are obligaţia să accepte poliţa de asigurare de la un furnizor diferit de furnizorul său preferat, în cazul în care o astfel de poliţă de asigurare are un nivel de garanţie echivalent cu cel propus de creditor, fără să modifice condiţiile creditului oferit consumatorului.
Transpunere
Statele membre au termen până la 20 noiembrie 2025 să adopte şi să publice actele cu putere de lege şi actele administrative pentru a se conforma Directivei 2023/2225.
Statele membre trebuie să aplice dispoziţiile Directivei 2023/2225 începând cu 20 noiembrie 2026.
