Decretarea stării de asediu după o săptămână de proteste, cărora guvernul le-a pus în faţă forţe de ordine înarmate până în dinţi şi apărate de vehicule blindate, au scos din anonimat micuţul oraş american Ferguson şi o problemă căreia cea mai mare putere economică de pe glob nu i-a găsit soluţia, sărăcia, şi polarizarea tot mai accentuată a societăţii, cu o periferie tot mai săracă şi bogaţi tot mai bogaţi.
Rata medie oficială a sărăciei din SUA este de 15%, cu 46 de milioane de americani trăind sub pragul sărăciei. Indicatorul este cu puţin sub ce arăta în 1964 şi nu s-a schimbat în anii post-recesiune.
În Ferguson, 22% din populaţie trăieşte sub pragul naţional al sărăciei, de două ori mai mult decât în 2000, potrivit The Washington Post. În acest oraş, populaţia caucaziană predomina în urmă cu 40 de ani, iar acum aproape 70% din cei 21.000 de locuitori sunt afro-americani, potrivit France24.
Ferguson s-a confruntat în ultimii ani cu o migraţie a locuitorilor caucazieni, care au lăsat în urmă o sărăcie structurală şi afro-americani izolaţi de societate. Ce s-a întâmplat aici nu este ceva izolat. America, cea mai mare putere politico-economică-militară din la nivel mondial, şi-a izolat continuu populaţia afro-americană în periferii lipsite de oportunităţi de dezvoltare economică şi a ţinut-o sub control cu tactici poliţieneşti tot mai opresive, ceea ce a cultivat neîncrederea şi ostilitatea, de ambele părţi. În departamentul de poliţie din Ferguson doar trei din cei 53 de angajaţi sunt afro-americani. De asemenea, reprezentarea populaţiei afro-americane în structurile oficiale este masiv disproporţionată. Şeful poliţiei locale şi primarul sunt caucazieni. Protestele au început după ce un poliţist caucazian a împuşcat de mai multe ori pe 9 august un adolescent afro-american neînarmat.
Enclavizarea sărăciei
Numărul persoanelor sărace care locuiesc în suburbiile americane cu probleme a crescut de mai mult de două ori din 2000, comparativ cu un avans de 50% în oraşe. Mai mult de jumătate din cei 46 de americani aflaţi sub pragul sărăciei triesc în suburbii.
Guvernul a stabilit în 2012 că pragul sărăciei este un venit anual de 23.492 de dolari pentru o familie de patru persoane. O analiză recentă a Brookings Institution arată că numărul săracilor creşte de două ori mai rapid în suburbii decât în centrele oraşelor, notează Bloomberg. Îngrijorător este un număr tot mai mare de economişti cred că modul în care este calculată rata sărăciei nu mai reflectă realitatea. Raportarea privind tabilirea pragului sărăciei se face la ce cheltuiau americanii pe mâncare în 1963. Astfel, o gospodărie care câştigă de trei ori mai puţin decât “coşul minim alimentar” din 1963 este sub pragul sărăciei. Însă modul în care cheltuie americanii s-a schimbat semnificativ de atunci. Oamenii cheltuiau în anii ’60 circa un 25% din bugete pe mâncare. În 2003, ponderea a ajuns la 13%, potrivit datelor oficiale. Fundaţia Gates a calculat cî acum americani cheltuie doar 6% pe alimente, însă au crescut cheltuielile pentru îngrijirea copilului şi a sănătăţii. În plus, rata oficială nu ia în considerare anumite programe de protecţie socială menite să-i ajute pe cei mai săraci americani. De asemenea, nu sunt luate în calcul nici taxele.
Venitul median pentru o gospodărie a fost în 2012 de 51.017 dolari, semnificativ mai mic decât era la sfârşitul anilor ’90 (56.080 de dolari), dacă indicatorul este ajustat în funcţie de creşterea preţurilor, notează The Wall Street Journal.
În SUA, în efortul de a scoate economia din recesiune, Rezerva Federală a aruncat pe pieţe mii de miliarde de dolari. Economia şi-a revenit mai rapid decât, spre exemplu, în zona euro, dar de relansare şi de banii guvernului au profitat mai ales cei bogaţi, care deţin diverse active financiare, cel mai puţin afectaţi de criză. Veniturile lor au crescut cel mai mult. Când se gândesc la inegalitatea veniturilor, mulţi simt că nu este just ca persoanele cu venituri mici să vadă creşteri mici sau chiar deloc ale puterii lor de cumpărare, în timp ce aceia deja bogaţi îşi văd veniturile crescând. Însă mulţi nu realizează că gospodăriile cu venituri mari care-şi văd averea crescând în general nu cheltuiesc banii suplimentari. Cei ale căror venituri nu cresc nu au cum să cheltuiască mai mult şi deci cum să ajute economia să crească.
Prestigioasa agenţie de rating Standard&Poor’s a avertizat că distribuirea tot mai inegală a avuţiei în SUA face economia mai vulnerabilă la crize şi a încetinit revenirea de după cea mai severă recesiune post-belică.
“Dezechilibrele economice par să ajungă la extreme care trebuie urmărite cu atenţie deoarece afectează creşterea”, a consideră Beth Ann Bovino, economist şef la S&P. Din aceasta cauză agenţia a redus estimările de creştere pentru economia americană.
