Într-o societate bolnavă de bănuiala că aici nu poţi face avere, nu te poţi realiza ca om şi nu poţi izbuti ca fiinţă dotată cu raţiune şi curaj dacă nu furi, dacă nu înşeli, dacă nu minţi, într-o societate ale cărei asumpţii şi nevroze sunt solid confirmate de ceea ce se întâmplă zilnic, ei bine, într-o astfel de societate, te-ai fi aşteptat ca acţiunea ANAF împotriva comercianţilor care nu emit bonuri fiscale să aibă un succes la public egal măcar cu cel înregistrat de DNA, în ultima vreme.
Ce avem în schimb? O ieşire uluită a şefului guvernului care aproape se justifică şi aproape se roagă: Ce am făcut? Nu am închis decât 232 de companii dintr-un milion de contribuabili! Şi, spune textual premierul: pentru 232 de mici firme închise de ANAF, “prigoana generală” este o exagerare!
Este neadecvat că premierul vorbeşte despre “prigoană” – “prigoniţi” sunt creştinii din Kenya, nu inspectorii ANAF. Dar uluiala lui trebuie să fi fost sinceră. Atât de prost a fost primită de public acţiunea ANAF încât rezultatele bune nu se mai văd. Nu se mai vede că orice comerciant îţi întinde acum rapid bonul fiscal, nu se vede că, aşa cum raportează ANAF, în primele trei luni din an numărul de case de marcat “fiscalizate” a crescut cu 25% faţă de perioada similară a lui 2014 sau că, faţă de luna martie a anului trecut, vânzările de role de hârtie pentru casele de marcat au crescut cu 80%, iar faţă de luna trecută cu 100%, după cum a arătat la ZF Live Velin Ganev, CEO Danubius Exim, companie de distribuţie de casele de marcat. Cee ace înseamnă că acţiunea Fiscului a prins.
De unde vine această reticenţă?
Nu ştiu dacă povestea “Petrică şi lupul” mai este predată acum copiilor în şcoli, dar cei din generaţia mea şi-o aduc cu siguranţă aminte. Petrică care păzeşte nişte oi se amuză stigând “lupul!”. Oamenii îţi sar în ajutor, dar lupul nicăieri. Când lupul vine cu adevărat şi Petrică cheamă din nou, nimeni nu-i mai răsunde, pentru că nimeni nu-l mai crede.
Am auzit de câteva ori în aceste zile, din zone cu totul şi cu toul diferite, aceeaşi judecată: De ce să le dau lor bani, ca să-şi compere Vâlcov tablouri?
Ar fi reducţionist să spunem că atât înţeleg oamenii dintr-un mecanism complex cum este o societate. Dar când fostul şef al Fiscului (Sorin Blejnar) se dovedeşte a fi evazionistul-şef al ţării, când doi din ultimii trei miniştri de finanţe - Dariu Vâlcov şi Daniel Chiţoiu - sunt cercetaţi penal (Chiţoiu nu a ajuns în arest doar pentru că colegii lui parlamentari l-au apărat şi nu i-au ridicat imunitatea) pentru că şi-au urmărit doar interesul propriu în exeritarea funcţiei publice, ce să mai comenteze oamenii? Când ei văd cum parlamentari acuzaţi de corupţie sunt apăraţi de casta în care au intrat, ce atitudine să mai aibă? De aici diferenţa uriaşă de percepţie între acţiunile DNA (bine primite) şi cele ale Fiscului (prost văzute).
Oamenii au împărţit deja societatea între “ei” şi “noi”. Într-o societate în pericol de anomizare, “ei” sunt îmbuibaţii şi îmbogăţiţii din parlament şi guvern, din ministere şi administraţia locală, mână în mână cu lumea subterană a afacerilor private în buzunarele cărora curg însă banii statului, deci ai noştri. Bine face DNA că i-a luat în cătare! “Noi” suntem cei goniţi cu biruri de ani de zile şi iată că acum mai trimit şi “antifrauda” peste noi sau peste ai noştri, bieţi comercianţi care îşi duc zilele cum pot şi înşeală statul de nevoie, nu de altceva! DNA este “al nostru”, Fiscul este “al lor”.
Când ţi-ai pierdut credibilitatea, nu o mai poţi recupera nici dacă mergi în mâini de la Bucureşti la Vatican! Poate să explice premierul cât vrea că acţiunea Fiscului este bună şi în folosul oamenilor. Puţin îl cred chiar dacă acţiunea Fiscului este una normală. Premierul spune, pe bună dreptate: avem nevoie de mai mulţi bani la buget dacă vrem şcoli mai bune, sănătate mai bună, drumuri mai bune. Prin urmare nu mărim taxele, dar vrem ca toată lumea să plătească ce e de datoria lui să plătească la stat. Puţin îl cred pentru că nici el nici cei dinaintea lui nu au explicat niciodată convingător ce a făcut cu banii din taxe. În schimb, oamenii îi văd în şpăgile de 20% din contractele publice, în milioanele de euro ale lui Vâlcov şi în sutele lui de tablouri. Ghici pe cine va crede cetăţeanul, îl va crede pe premier sau pe procuror?
ZF a scris săptămâna trecută că, în primele două luni din 2015, încasările din TVA au crescut cu 20% an/an. Ştiţi cum a comentat un cititor? Vor fi cu 20% mai mulţi bani pentru “studii de fezabilitate”. Aceasta este “încrederea” de care se bucură guvernul. Iar premierul se cruceşte: de ce”prigoana” asta că n-am închis decât 232 de firme dintr-un milion!
La 1 aprilie s-a împlinit un an de când a fost introdusă acciza suplimentară de 7 eurocenţi pe litrul de carburant. Câţi bani s-au strâns, ce a făcut Ministerul Finanţelor cu ei? Guvernul a spus iniţial că vor merge exclusiv în construcţia de autostrăzi. Câţi din ei s-au dus în autostrăzi? A! Nu se ştie pentru că legea nu lasă Finanţele să evidenţieze distinct în buget o taxă? Haida-de! Pai atunci nu este de mirare că oamenii pot crede că banii au fost furaţi. Că, de fapt, acel miliard de euro pe care guvernul l-a redirecţionat administraţiei locale, la finale anului trecut la a doua rectificare, bani luaţi de la proiectele europene, sunt bani furaţi, de vreme ce regula este, în administraţia locală, că şpaga înseamnă 20% dintr-un contract!
Dacă cei care pretind să fie numiţi “elită politică” mai vor să repare ceva după aâta rău pe care l-au făcut societăţii, în primul rând distrugându-i reperele publice atâtea câte erau, să facă măcar de acum înainte totul public (transparenţă totală), inclusiv să de socoteală pentru fiecare leuţ strâns.
Altfel să nu se mire nimeni dacă într-o zi oamenii vor zice că, de fapt, nu mai avem nevoie de Parlament şi că singurii care ne pot conduce sunt procurorii.
Dar asta să fie oare societatea spre care tindem?
Ziarul Financiar vă recomandă şi:
Povestea reginelor vinului din România. Un sfert din producţia anuală iese din mâinile lor
Galaxy S6 vs iPhone 6: care se îndoaie mai tare
