Preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, a comentat pentru ZF că noile taxe anunţate de guvern par dezechilibrate şi au impact semnificativ asupra inflaţiei (impactul direct, matematic, este de circa 0,5-0,6%). El arată că noile taxe menţin economia într-o zonă de creştere economică slabă. Potrivit lui Dumitru, reducerea CAS cu 5 puncte procentuale ar avea un impact bugetar iniţial negativ de circa 1% din PIB pe an, o sumă care poate fi compensată doar dacă aducem toate formele de venituri în baza de impozitare.
Pachetul de măsuri fiscal-bugetare propus de guvern pare dezechilibrat, la prima vedere fiind concentrat preponderent pe partea de venituri, pe creşteri de taxe. Sunt măsuri luate „peste noapte“, menite să acopere goluri bugetare imediate, dar nu există o strategie pe termen mediu şi lung - ce priorităţi avem la nivel economic, ce vrem să stimulăm prin politicile economice şi în particular ce vrem să taxăm şi cu cât), creând astfel un mediu extrem de impredictibil.
Mare parte a măsurilor anunţate au impact semnificativ asupra inflaţiei (impactul direct, matematic, este de circa 0,5-0,6%). Sunt costuri suplimentare pe care companiile le suportă, iar cea mai mare parte vor fi transferate probabil asupra consumatorilor.
Problema de fond este că economia performează foarte slab, dacă excludem agricultura. Suntem practic într-un cerc vicios, introducând taxe noi sau suplimentându-le pe cele existente într-o economie care nu performează bine. Menţinem economia într-o zonă de creştere economică slabă, sub potenţial, care nu este în măsură să conducă la creşterea numărului de locuri de muncă şi la creşteri semnificative sustenabile ale veniturilor.
Cred că prioritatea acum ar trebui să fie colectarea taxelor existente şi simplificarea sistemului de taxe şi impozite, apoi eficientizarea cheltuielilor, şi nu creşterea taxelor. Creşterea taxelor are un impact mai nociv asupra economiei decât ajustările de cheltuieli.
O creştere economică de 1-2% nu ne permite nici să realizăm o creştere semnificativă sustenabilă a veniturilor, nici să creăm locuri de muncă şi să reducem şomajul. Trebuie să găsim soluţii de stimulare a economiei, ca parte a unei strategii pe termen mediu şi lung.
Creşterea salariului minim în acest moment, dificilă, din punct de vedere economic, este o povară suplimentară asupra mediului privat, afectând negativ competitivitatea firmelor.
Taxa specială pe carburanţi exprimă neputinţa de a atrage fonduri europene. Există mai mult de 4 miliarde de euro disponibili pentru programul operaţional de transport şi nu am reuşit să atragem decât circa 700 de milioane de euro. Nu cred că aveam nevoie de o taxă specială pentru a finanţa cu banii colectaţi lucrările de infrastructură. Nu are nicio logică economică. La fondurile europene pui 5 euro şi primeşti 100 de euro, în cazul nostru colectezi 100 lei din taxele suplimentare şi cheltuieşti tot 100 de lei. În plus, parteneriatele public-privat trebuie să fie o opţiune pe care să o valorificăm. De asemenea, eficientizarea cheltuielilor de investiţii ar elibera resurse foarte mari.
În cazul indexării accizelor cu inflaţia, pot să fiu de acord că este arbitrară folosirea cursului de la începutul lunii octombrie. Dar aceasta este directiva europeană. În plus, nu are sens economic, având în vedere că accizele sunt exprimate în euro folosind cursul de schimb, să mai indexez suplimentar cu inflaţia la lei (cursul de schimb are ca fundament economic evoluţia inflaţiei - a se vedea teoria parităţii puterii de cumparare). În plus, se creează o spirală inflaţionistă şi o persistenţă în inflaţie (accizele creează în mod direct şi indirect inflaţie, la rândul lor fiind indexate funcţie de inflaţia anterioară).
La taxele pe construcţiile speciale sunt de acord cu principiul de eliminare a excepţiilor, însă trebuie gândit foarte bine nivelul taxării. Este posibil ca unele companii (inclusiv companii de stat) să aibă de plătit sume foarte mari, care le afectează foarte puternic profitabilitatea şi capacitatea de a face investiţii.
Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale ar avea un impact bugetar iniţial negativ de circa 1% din PIB pe an. Este o sumă foarte mare. Soluţii de compensare ar exista dacă aducem toate formele de venituri (persoane fizice autorizate, microîntreprinderi etc.) în baza de impozitare şi reducem sau chiar eliminăm diferenţele actuale foarte mari de tratament fiscal. Sistemul de contribuţii sociale este „ciuruit“ de tot felul de excepţii şi „favoritisme“ pentru alte forme de venit decât salarii. Dacă veniturile sunt sub formă de salarii, pentru un leu salariu net trebuie să plăteşti ca angajator 1,83 lei (locul 7 la nivel european ca mărime a poverii fiscale pe munca salarială), în schimb pe alte forme de venit (în special persoane fizice autorizate) povara fiscală este mult mai mică. Astfel se explică de ce avem peste 500.000 de persoane fizice autorizate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
