Nu a durat mult după ce Rusia a atacat Ucraina pentru ca colonelul francez Clement Torrent să primească ordine: Avea la dispoziţie şase luni pentru a construi o bază pentru 1.000 de soldaţi la graniţa estică a NATO, conform Bloomberg.
El şi aproximativ 200 de soldaţi din Franţa, Belgia şi Olanda sunt acum ocupaţi cu nivelarea unui vârf de deal din regiunea românească Transilvania. “Termenul nostru de predare este înainte de primul îngheţ”, a declarat Torrent, care conduce forţa operativă de geniu, de la baza de lângă Cincu, la aproximativ 260 de kilometri la nord de Bucureşti. “Este un semn de solidaritate. O alianţă trebuie să fie tangibilă”.
În timp ce puterile occidentale se grăbesc să se confrunte cu ameninţarea reprezentată de Vladimir Putin, războiul Rusiei împotriva vecinului său a răspuns la o întrebare fundamentală pe care statele din NATO şi-o pun de ani de zile: dacă membrii mai vechi precum SUA, Franţa şi Germania vor lupta pentru foştii aliaţi ex-comunişti mai puţin bogaţi dacă vor fi atacaţi.
Dar a ridicat şi altele, inclusiv dacă alianţa face suficient pentru a descuraja expansionismul rusesc după ani de investiţii insuficiente şi avertismente ignorate şi dacă efortul de a consolida regiunea Mării Negre, neglijată până acum, ar fi trebuit să aibă loc cu mult timp în urmă.
La şase luni de la invazia lui Putin în Ucraina, NATO se concentrează în mod ferm asupra modului în care să contracareze Rusia în colţul de sud-est al Europei şi să împiedice ca una dintre cele mai sărace regiuni ale continentului să devină punctul slab al securităţii.
Marea Neagră desparte Europa de Asia şi este înconjurată de Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia şi Georgia. Este o rută comercială esenţială pentru produsele agricole din Ucraina şi Rusia şi face legătura cu Marea Mediterană prin strâmtoarea Bosfor din Turcia.
Potrivit lui Matthew Orr, analist de securitate la Stratfor, Moscova a acordat prioritate Europei de sud-est. Consolidarea ei acolo “arată cât de mult sunt ruşii preocupaţi de această regiune, cât de mult doresc să aibă o amprentă militară puternică acolo la care NATO trebuie să răspundă”, a spus el.
De ani de zile, liderii est-europeni au avertizat că ameninţarea din partea Rusiei se intensifică după ce Moscova a atacat Georgia în 2008. Apoi, în 2014, Putin a instigat un război în regiunea Donbas din estul Ucrainei şi a anexat Crimeea.
În acest timp, Kremlinul şi-a consolidat capacităţile militare în Marea Neagră, mutând forţele terestre, consolidând apărarea aeriană şi modernizându-şi flota maritimă, în timp ce şi-a intensificat activitatea în zonele de război, inclusiv în Libia şi Siria, unde are o bază navală.
“Marea Neagră în sine este poarta Rusiei către apele calde, în special către Marea Mediterană”, a declarat Iulia Joja, director al programului pentru Marea Neagră al think tank-ului Middle East Institute, cu sediul la Washington. “Este poarta de intrare a Rusiei pentru a-şi proiecta puterea şi forţa în Orientul Mijlociu, în Africa şi dincolo de ea”.
La doar câteva săptămâni după invazia din 24 februarie, alianţa a convenit, în cadrul unui summit de la Bruxelles, să creeze patru noi grupuri de luptă pentru România, Bulgaria, Ungaria şi Slovacia, care să completeze cele patru grupuri pe care le desfăşurase în Polonia şi în statele baltice, ca parte a aşa-numitei abordări “tripwire”.
România, o ţară de aproape 19 milioane de locuitori care împarte o graniţă de aproape 640 de kilometri cu Ucraina, găzduia deja aproximativ 1.000 de soldaţi NATO, majoritatea americani, înainte de război, baza de la Marea Neagră de la Mihail Kogălniceanu servind drept punct de tranzit pentru zonele de conflict din Orientul Mijlociu.
În urma atacului Rusiei asupra Ucrainei, aliaţii NATO şi-au sporit semnificativ prezenţa la frontierele estice ale alianţei, desfăşurând mai multe trupe, avioane şi nave. Planul acum este de a crea garnizoane în statele NATO aflate la graniţă, unde vor fi rotite în mod regulat noi unităţi de forţe internaţionale, cuprinzând aproximativ 1.000 de soldaţi. În plus, aliaţii vor identifica unităţile de acasă care se pot alătura rapid trupelor aflate deja pe teren în statele estice, dacă va fi nevoie.
Această prezenţă suplimentară este un lucru pe care statele baltice şi Polonia îl susţin de ani de zile. Rusia a ameninţat că va răspunde, deşi nu a întreprins încă nici-o acţiune concretă.
Prin crearea de legături cu armatele ţărilor gazdă şi prin prepoziţionarea de arme, muniţii şi echipamente grele, aceste forţe pot fi multiplicate în câteva zile până la dimensiunea unei brigăzi de 5.000 de oameni, a declarat colonelul Flavien Garrigou Grandchamp, reprezentantul naţional superior al Franţei în România.
“Ne pregătim pentru a fi capabili să luptăm cot la cot cu românii, cu SUA şi cu alte contingente”, a spus el. “În cel mai rău caz, dacă se va întâmpla, vom lupta”.
Sute de mii de soldaţi aliaţi se află în prezent în stare de pregătire sporită, urmând ca aceasta să devină mai formală sub comanda NATO, ca parte a unei revizuiri majore a apărării alianţei, convenită de liderii de la Madrid în iulie.
În timp ce majoritatea oficialilor se îndoiesc că Rusia ar ataca direct un membru NATO, alianţa intenţionează acum să menţină trupele internaţionale dispuse de-a lungul graniţelor sale timp de “mulţi ani pentru a se asigura că situaţia s-a stabilizat”, a declarat Garrigou Grandchamp.
Acest lucru va necesita investiţii, care au lipsit cu desăvârşire în România şi Bulgaria.
Fostele ţări ex-comuniste au aderat la NATO în 2004, cu trei ani înainte de a deveni membre ale Uniunii Europene. Ele încă încearcă să reducă decalajul faţă de partenerii lor mai bogaţi, ceea ce împiedică eforturile în toate domeniile, de la adăpostirea refugiaţilor până la sprijinirea Ucrainei în exportul de cereale.
“Nu este vorba doar de apărare, ci şi de securitatea alimentară”, a declarat premierul român Nicolae Ciuca într-un interviu acordat pe 2 august. “Aşa că toate aceste decizii luate pentru a creşte descurajarea şi apărarea de-a lungul întregului flanc estic sunt foarte binevenite.”
Cu toate acestea, punerea în practică a acestor decizii a reprezentat o provocare imediată pentru Torrent şi echipa sa de ingineri ai armatei.
Podul principal spre oraşul Cincu, situat în mijlocul României, este într-o stare atât de proastă, încât găurile din asphalt lasă să se vadă râul care curge dedesubt. Camioanele trebuie să ocolească prin câmpuri de floarea-soarelui pentru a muta zeci de mii de tone de materiale spre şi dinspre şantierul din vârful dealului.
România are puţin peste 950 de kilometri de autostrăzi, situându-se pe ultimul loc în UE ca pondere pe cap de locuitor. În judeţul în care se află Cincu, salariile medii lunare ale angajaţilor sunt de aproximativ 3.500 de lei (730 de dolari), dar în cazul multor oraşe şi sate mici, majoritatea populaţiei trăieşte din agricultura de subzistenţă şi din ajutoarele de stat.
Primarul din Cincu, Aurel Sorin Suciu, se bazează pe guvernul de la Bucureşti pentru asfaltarea drumurilor din localitate şi pe un proiect de educaţie pentru localnici, finanţat de UE, pentru a sprijini baza militară, inclusiv prin acordarea de subvenţii pentru înfiinţarea de restaurante şi spaţii de cazare.
“Este foarte greu să schimbi mentalitatea oamenilor şi să îi convingi să vândă două vaci şi să renoveze două camere pentru a câştiga mai mulţi bani”, a declarat Suciu în biroul său din piaţa principală din Cincu.
Celălalt domeniu de investiţii, mai semnificativ, este cel al consolidării armatei României. Majoritatea membrilor NATO nu au reuşit de mult timp să îndeplinească obiectivul alianţei de a cheltui cel puţin 2% din produsul intern brut pentru apărare. Dar România a îndeplinit acest obiectiv din 2015 şi îl va creşte la 2,5% anul viitor, pe măsură ce se pregăteşte să cheltuiască pe orice, de la transportoare blindate de personal şi avioane de luptă la tancuri şi submarine.
În total, factura pentru achiziţiile militare se va ridica la cel puţin 12 miliarde de euro (12,2 miliarde de dolari). Cel mai mare articol de până acum a fost o baterie de rachete antiaeriene Patriot, în valoare de 4 miliarde de euro, care va deveni operaţională în acest an.
Baza de la Cincu, condusă de francezi, ar trebui, de asemenea, să funcţioneze la capacitate maximă până la sfârşitul anului, aşa cum era planificat. Acest lucru subliniază nu doar schimbarea de orientare a membrilor estici ai NATO, ci şi o schimbare generală de perspectivă, pe măsură ce întreaga alianţă se orientează spre confruntarea cu Rusia.
“Suntem cei mai apropiaţi soldaţi francezi desfăşuraţi în zona de conflict”, a declarat colonelul Christophe Degand, comandantul Grupului de luptă Forward Presence şi al 8e Régiment Parachutiste d'Infanterie de Marine. “Dacă există o scânteie şi unii oameni sunt desfăşuraţi, vreţi să fiţi acolo”.
