Controalele fiscale s-au cvasi generalizat în ultimul timp şi, chiar dacă ariile majore de interes ale acestora au rămas în general aceleaşi ca în anii trecuţi, abordările ANAF au devenit mai inovative şi mai complexe cu alte implicaţii pentru contribuabili. Aceste subiecte au fost discutate în cadrul Conferinţei anuale de Taxe PwC România, în care au fost prezentate cele mai relevante zece arii preconizate de specialiştii noştri ca fiind de interes pentru controalele derulate de ANAF în anul 2024.
Puteţi urmări integral conferinţa aici:
https://www.youtube.com/watch?v=zD8pDOil_Nk
Digitalizarea a devenit mai degrabă un pretext pentru adoptarea unor măsuri care încalcă drepturile contribuabilului
Dan Dascălu, Partener D&B David şi Baias: Controalele fiscale derulate de ANAF s-au cvasigeneralizat şi diversificat, verificările documentare (derulate după o procedură sumară) alăturându-se inspecţiilor fiscale . Citând statisticile ANAF, observăm că se menţionează 87.000 de acţiuni de control fiscal cu rezultate de încasări bugetare suplimentare anul trecut de 11 miliarde de lei, dintre care 33.000 au fost derulate de către Antifraudă, cu încasări de şase miliarde de lei.
Am putea spune că a avut loc o scădere a interacţiunii şi comunicării ANAF cu contribuabilul. Multe acţiuni s-au derulat într-adevăr de la distanţă, iar din păcate, ceea ce noi ne-am fi dorit să fie în folosul contribuabililor, de foarte multe ori s-a dovedit în dezavantajul acestuia, anume că digitalizarea a devenit mai degrabă un paravan şi un pretext, , pentru adoptarea unor măsuri care încalcă drepturile contribuabilului, prin limitarea la minim a accesului la informaţii şi a dreptului la apărare.
Inspecţiile de preţuri de transfer sunt din ce în ce mai mult legate de substanţa tranzacţiilor, abordările ANAF diversificându-se
Monica Todose, Director PwC România: În zona inspecţiilor de preţuri de transfer am constatat că discuţiile cu inspectorii ANAF sunt din ce în ce mai mult legate de substanţa tranzacţiilor. Dacă nu convingem Fiscul că tranzacţiile intragrup pe care le derulăm au substanţă economică, consecinţa directă este reîncadrarea acestora. Am întâlnit destul de multe situaţii de reîncadrare în ultima perioadă, însă mă voi referi doar la două dintre ele. Prima situaţie de reîncadrare vizează împrumuturile intragrup şi aici avem un element de noutate pentru că Fiscul analizează împrumuturile pornind de la prevederile Ghidului OCDE (versiunea 2022) inclusiv retroactiv (pentru perioade anterioare anului 2022). În măsura în care fiscul nu se convinge că împrumutul respectiv ar fi fost acordat în cuantumul respectiv de către o entitate financiară independentă, acesta poate proceda la reîncadrarea împrumutului, chiar trecând peste argumentele economice solide prezentate de contribuabil. Practic acesta este doar parţial recunoscut ca având natură de împrumut.
A doua situaţie de reîncadrare este analiza de conduită a părţilor participante la tranzacţie. Astfel, autorităţile fiscale solicită evidenţe suplimentare pentru a documenta conduită părţilor la tranzacţie. Dacă aceste evidente nu susţin prevederile contractuale sau informaţiile detaliate în dosarul preţurilor de transfer, fiscul poate reîncadra profilul funcţional. Dacă evidenţele din mai multe surse nu se suprapun şi diferă şi de prevederile contractuale, fiscul va pune în discuţie ce prevalează pentru stabilirea profitabilităţii, conduita părţilor sau prevederile contractuale (dacă acestea există).
Subiectul nu este nou, am mai menţionat şi cu alte ocazii aceste tendinte practice ale fiscului, însă în viitorul apropiat vom avea şi prevederi legale care vor legifera dreptul inspectorilor fiscali de a verifica conduita părţilor la tranzacţia intragrup. Incepand cu 2026 urmează sa fie transpusă o noua directiva europeană, ce vizează preţurile de transfer care, pe lângă alte prevederi, conţine un articol special dedicat, ce va fi cel mai probabil preluat ca atare în Codul fiscal, care obligă inspectorii fiscali să realizeze analize de conduită a părţilor la tranzacţia intragrup. Practic, vom avea legislaţie fiscală locală pe zona de analiză a conduitei părţilor la tranzacţie, legislaţie opozabilă pentru grupurile multinaţionale şi inspectorii ANAF din România.
Speţa sediului fix din perspectiva TVA - ANAF cere de regulă sume suplimentare de la societăţile din România, nu de la societăţile nerezidente
Adina Vizoli, Director PwC România: Constatările privind existenţa sediului fix au început în urmă cu câţiva ani în domeniul farmaceutic, au continuat la nivelul procesatorilor, iar în ultima perioadă s-au extins la mai multe domenii de activitate: distribuţie, energie şi chiar jocurile de noroc. Care e miza autorităţii fiscale? Cum se adună banii din această constatare? Ei bine, se adună banii de la societăţile din România, nu de la societăţile nerezidente cărora li se generează acest sediu fix din perspectivă de TVA. Pentru servicii pentru care în mod normal se emite factură fără TVA, ANAF spune să se colecteze TVA. Efectul este însă unul temporar, pentru că, dacă o societate românească va colecta acest TVA, poate să fie un TVA recuperabil la nivelul nerezidentului, căruia i s-a generat acel sediu fix. Doar că de cele mai multe ori sunt întârzieri în recunoaşterea efectului de recuperare, afectând astfel contribuabilii implicaţi.
Nu doar ANAF s-a gândit să facă banii din speţa de sediu fix, ci şi organele fiscale din alte state cum ar fi Polonia sau Belgia., astfel încât avem cazuri recent judecate sau în curs de judecată la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, inclusiv pentru întrebări transmise din România. Pentru a preîntâmpina posibile consecinţe negative, este necesară o analiză a modelului operaţional, în special dacă sunteţi un operator cu funcţii limitate, să analizaţi atent implicarea resurselor umane proprii în activităţi care au legătură cu operaţiunile derulate de nerezident şi modul de formulare din fişele de post sau procurile pe care le-aţi primit de la nerezident.
Sediul fix vine de cele mai multe ori la pachet cu sediul permanent - un subiect din ce în ce mai prezent şi cu perspective de extindere
Dacă hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene vor conduce în cele din urmă la invalidarea constatărilor ANAF cu privire la sediul fix, este de aşteptat ca apetitul pentru sediu permanent să continue să existe şi chiar să crească..
Tiberiu Panfiloiu, Director PwC România: Observăm deja de ani de zile că inspecţiile privind sediul fix abordează concomitent şi noţiunea de sediu permanent, deşi aparent avem definiţii diferite. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că, în esenţă, cele două concepte se întrepătrund. Ştim cu toţii că menţinerea unui loc fix de activitate în România nu ar genera un sediu permanent dacă acel loc fix desfăşoară o activitate cu caracter preparatoriu sau auxiliar. Comentariile Convenţiei Model OCDE spun că în momentul în care vorbim de o activitate cu caracter preparatoriu sau auxiliar ar trebui să avem în mod normal resurse relativ limitate în termeni de angajaţi şi de active. În momentul în care vorbim de resurse extinse (condiţie pentru sediu fix), automat e mai greu de susţinut că acea activitate are un caracter auxiliar şi ajungem la discuţia despre sediu permanent.
Ne confruntăm în continuare cu o abordare destul de formalistă şi agresivă din partea ANAF în ceea ce priveşte serviciile de management şi consultanţă, inclusiv din perspectiva TVA.
Tiberiu Panfiloiu, Director PwC România: De asemenea, în continuare ne confruntăm cu o abordare destul de formalistă şi agresivă din partea organelor de control în ceea ce priveşte serviciile intra-grup şi o primă temă în acest sens ar fi contestarea suficienţei şi relevanţei documentaţiei justificative pusă la dispoziţie. Analiza, desigur, impune şi o doză de subiectivitate şi pare totuşi că orice am pune la dispoziţie, tot nu este suficient. Din fericire, practica instanţelor şi inclusiv a Înaltei Curţi, la care am contribuit şi noi prin practica noastră de litigii, ne ajută foarte mult în acest sens şi condamnă de multe ori intervenţia autorităţilor. Însă această temă a nivelului de documentaţie trebuie în continuare tratată cu maximă atenţie şi documentaţia trebuie obţinută în mod sistematic şi proactiv.
Am observat, de asemenea, că deductibilitatea nu este singura miză şi ANAF a procedat inclusiv la consecinţe din perspectiva impozitului pe veniturile nerezidenţilor prin considerarea serviciilor primite drept artificiale sau prin negarea calităţii de beneficiar efectiv al prestatorului de servicii, în cazul în care acesta contracta parte din servicii şi le refactura local, nefiind astfel aplicabilă Convenţia de Evitare a Dublei Impuneri.
Adina Vizoli, Director PwC România: Constatări aproape similare se regăsesc şi pentru a justifica negarea dreptului de deducere TVA pentru serviciile intragrup, inclusiv când este incident mecanismul taxării inverse. Se invocă în continuare aspecte de necesitate şi oportunitate care nu îşi găsesc corespondent în prevederile TVA, precum şi considerent că nu s-ar face în mod suficient de precis şi detaliat dovada prestării serviciilor în beneficiul societăţii româneşti, înlăturându-se dreptul de deducere, păstrându-se totuşi TVA de colectat prin ignorarea principiului neutralităţii TVA. Dacă aceste aspecte au fost soluţionate în mod favorabil în jurisprudenţa naţională în care alături de avocaţii D&B David şi Baias suntem implicaţi, sperăm că o hotărâre a CJUE ce urmează a fi pronunţată într-o cauză a unei companii din România reprezentată de aceştia va clarifica definitiv această chestiune şi va fi abandonată astfel de către ANAF.
