Extinderea unei afaceri peste graniţa statului în care a fost dezvoltată este un proces complex, cu multiple implicaţii, care presupune o planificare minuţioasă şi atenţie sporită la aspecte neîntâlnite anterior, cum ar fi regimul fiscal aplicabil tranzacţiilor realizate între compania mamă şi entitatea afiliată. Şi, dacă aspectele de acest gen sunt relativ uşor de gestionat de către societăţile mari, pentru cele mici, ele pot reprezenta adevărate provocări. Mai mult, start-upurile interesate să îşi extindă activitatea pe pieţe externe avansate (în special cele din IT care vizează piaţa din Statele Unite) se confruntă cu dificultăţi specifice, generate de faptul că desfăşoară activităţi în jurisdicţii cu regimuri fiscale complet diferite. Care sunt aspectele esenţiale pentru conformare?
O preocupare crucială în acest scenariu constă în gestionarea strategică a fluxului de capital provenit de la compania mamă, prin diverse mecanisme, cum ar fi contractele de prestări servicii, acordurile de management, transferurile de proprietate intelectuală şi împrumuturile intra-grup. Toate aceste mecanisme au la bază conceptul de preţuri de transfer, care trebuie aplicat corect, astfel încât să se asigure conformarea fiscală şi eficienţa operaţională. În consecinţă, este esenţial ca aceste tranzacţii să respecte standardele legale şi principiul valorii de piaţă, pentru a oferi garanţia că termenii acordurilor sunt similari unor tranzacţii posibile între părţi independente.
Dificultăţi în stabilirea valorii de piaţă a serviciilor
Pentru start-upuri în general şi pentru cele din IT în special, drumul către conformare şi eficienţă este cu atât mai complicat. Una dintre provocările cu care astfel de entităţi se confruntă constă în determinarea valorii echitabile de piaţă pentru serviciile oferite şi pentru împrumuturile contractate, procese adesea complicate de particularităţile serviciilor de tehnologie şi de lipsa unor termeni de comparaţie. Complexitatea este accentuată de diferenţele semnificative dintre reglementările fiscale din cele două jurisdicţii (SUA şi România în acest caz), care impun abordări diverse şi prevăd sancţiuni pentru neconformare.
Referitor la împrumuturile intra-grup, o importanţă deosebită trebuie acordată stabilirii dobânzilor şi respectării condiţiilor specifice practicilor comerciale uzuale. Autorităţile fiscale analizează cu vigilenţă aspectele de acest gen şi acţionează prompt pentru a corecta eventualele discrepanţe, ceea ce poate conduce la stabilirea unor obligaţii fiscale suplimentare sau la aplicarea de sancţiuni pentru contribuabilii în cauză. Astfel, start-upurile din IT trebuie să abordeze cu prudenţă strategiile de capitalizare şi structurile de îndatorare şi să le documenteze corespunzător pentru a justifica termenii contractuali şi ratele dobânzilor, valabili atât în momentul acordării finanţărilor, cât şi pe durata de viaţă a acestora, astfel încât să se poată demonstra că au fost luate în considerare atât volatilitatea pieţei, cât şi fluctuaţiile dobânzilor pe perioada de derulare a împrumuturilor.
De asemenea, contribuabilii implicaţi trebuie să acorde o atenţie sporită planurilor de rambursare a împrumuturilor, mai ales în condiţiile în care autorităţile fiscale tind să considere nedeductibile cheltuielile cu dobânzile aferente unor împrumuturi nerambursate sau convertite în aport la capitalul social (acţiuni sau părţi sociale).
Nu în ultimul rând, companiile locale care prestează servicii către entităţi din grup trebuie să evalueze în permanenţă conformarea cu principiul valorii de piaţă, întrucât autorităţile fiscale se aşteaptă ca marjele de profit obţinute de companiile din acest domeniu să fie destul de ridicate, având în vedere performanţa istorică a industriei IT.
Pe partea de cheltuieli, documentarea serviciilor primite de companiile locale de la afiliaţii externi trebuie efectuată, de asemenea, cu promptitudine pe parcursul recepţionării acestora, întrucât recuperarea ulterioară a documentelor relevante se poate dovedi un exerciţiu anevoios odată cu trecerea timpului.
Costul neconformării
În caz de neconformare, societăţile în cauză pot suporta consecinţe severe, cu impact semnificativ asupra lichidităţilor şi stabilităţii financiare, aspecte esenţiale pentru start-upuri, care, prin definiţie, sunt la început de drum, şi cu atât mai mult pentru cele din sectorul IT, recunoscut pentru competitivitatea ridicată, dar în care investiţiile în cercetare, dezvoltare, personal calificat şi expansiune sunt nu doar consistente, ci şi prioritare pentru a asigura supravieţuirea pe piaţă.
În acelaşi timp, în numeroase pieţe dezvoltate, contribuabilii pot apela la mecanisme prevăzute de legislaţia fiscală, prin care să diminueze aceste riscuri. Principalul instrument care poate fi folosit în acest sens este acordul de preţ în avans (APA). Acesta funcţionează şi în România şi presupune stabilirea anticipată a preţurilor la care urmează să se realizeze tranzacţiile transfrontaliere, împreună cu autoritatea fiscală, astfel încât, în cadrul controalelor ulterioare, inspectorii fiscali să nu poată impune ajustări de preţuri de transfer şi, implicit, sume suplimentare de plată pentru contribuabilii în cauză. Existenţa unor astfel de mecanisme în piaţa vizată pentru extindere poate reprezenta, aşadar, un criteriu important de care trebuie să ţină cont o societare în momentul în care ia o astfel de decizie.
În concluzie, o abordare eficientă necesită o planificare preventivă, iniţiată chiar din etapele preliminare ale strategiei de extindere a businessului. În acest sens, este recomandat ca start-upurile să investească în elaborarea unor politici de preţuri de transfer coerente susţinute de documente legale robuste, care să reflecte în mod autentic valoarea tranzacţiilor pe care le derulează cu entităţile afiliate. Această abordare presupune efectuarea unor studii amănunţite de comparabilitate, evaluarea detaliată a riscurilor de neconformare, utilizarea instrumentelor fiscale aplicabile pentru diminuarea acestora şi documentarea riguroasă, astfel încât să fie respectate toate reglementările legale şi fiscale în vigoare.
Material de opinie de Ionuţ Alexe, Manager, Preţuri de Transfer, Deloitte România, şi Mircea Farcău, Managing Associate, Reff & Asociaţii Deloitte Legal
