Sir Richard Branson, fondatorul grupului britanic Virgin Group, o multinaţională care include peste 400 de companii, şi Mark Zuckerberg, co-fondator al reţelei de socializare Facebook, contribuie la creşterea economică, creează locuri de muncă, ajută la dezvoltarea economiilor sărace şi îmbunătăţesc standardele de viaţă şi de aceea averea lor enormă este o recompensă binemeritată.
Este o adevărată tragedie că atât de mulţi dintre cei mari şi cei buni care se întâlnesc la Davos în această săptămână nu înţeleg cu adevărat diferenţa dintre adevărata piaţă liberă şi capitalismul de cumetrie, scrie Allister Heath, editor al publicaţiei britanice de business City AM, într-un editorial publicat de The Telegraph.
Dacă ar înţelege, ei n-ar spune toate aceste inepţii despre inegalitate, unul din subiectele principale ale ediţiei de anul acesta a Forumului Economic Mondial, scrie Heath.
Cei care sunt cu adevărat oameni de afaceri, cei care fac bani pe pieţe competitive şi deschise au tot dreptul la averile lor imense, dar cei care îmbrăţişează capitalismul de cumetrie, cei care sunt dependenţi de privilegiile acordate de stat nu merită sprijinul nostru.
Atât formaţiunile politice de stânga, cât şi cele de dreapta au înţeles greşit. Primele blamează inegalitatea sub toate aspectele ei, iar celelalte o apără.
Realitatea este că toate societăţile sunt profund inegale, chiar şi cele presupus comuniste.
Ceea ce contează cu adevărat este sursa inegalităţii. Sunt cei cu averi mari bogaţi pentru că au furat de la ceilalţi, cum s-a întâmplat în cazul feudalilor, al societăţilor precomerciale, sau pentru că au făcut profit satisfăcând nevoile altora într-o piaţă competitivă?
Vorbim de o societate deschisă talentelor şi ideilor inovatoare şi care încurajează mobilitatea socială, sau de una controlată de o mică aristocraţie economică şi politică ce nu permite nimănui altcuiva să ajungă în vârf?
Răspunzând acestor întrebări, vom vedea dacă inegalitatea este bună sau rea. Iată două căi prin care companiile şi investitorii pot face bani legal.
Prima se referă la furnizarea bunurilor şi serviciilor pe care le solicită populaţia, prin evaluarea corectă a activelor care vor avea cea mai mare cerere sau prin investirea capitalului în proiecte de succes, în activităţile care contribuie la creşterea economică, cresc angajările, ajută la dezvoltarea economiilor sărace şi ridică standardele de viaţă.
Astfel au făcut cei precum Sir Richard Branson, Mark Zuckerberg sau Warren Buffett, iar averea lor imensă este pur şi simplu ceea ce merită. Avem nevoie de mai mulţi astfel de oameni şi trebuie să îi sprijinim pentru ca succesul lor să crească.
Mulţi oameni de afaceri şi antreprenori din Marea Britanie pot fi incluşi în această categorie şi, contrar părerii altora, activitatea financiară, atunci când este practicată corect, onest şi prudent, este o activitate care aduce beneficii societăţii ca oricare alta şi nu ar trebui pusă la zid.
O altă metodă prin care companiile şi investitorii pot face bani este de a face guvernul să tragă sforile în favoarea lor prin ridicarea barierelor spre zone cu competiţie restricţionată, prin asigurarea creditelor ieftine sau permiţându-le să se folosească de relaţiile lor politice pentru a pune mâna pe contracte sau alte privilegii. Banii astfel câştigaţi nu sunt rezultatul unor activităţi economice care produc valoare adăugată. Aceste companii contribuie mai degrabă la redistribuirea bogăţiei decât la creşterea economică.
În ultimii ani, au existat mult prea multe exemple de astfel de comportamente în Vest, în Rusia, în America de Sud şi în multe alte părţi ale lumii. În mod dezastruos, sistemul nostru economic s-a îndepărtat de relaţiile comerciale şi devine tot mai politicizat.
Efectele acestei schimbări s-au simţit mai pregnant în Statele Unite decât în oricare altă ţară dezvoltată. Remarcabil, zonele din şi din jurul Washington-ului au devenit unele dintre cele mai prospere din SUA. Acestea sunt populate de avocaţi, lobbişti, contractori şi alţii care obţin venituri din afaceri cu politicienii.
Veniturile populaţiei din Districtul Columbia au crescut mai mult decât în oricare alt stat din SUA în ultimii ani. Între 2000 şi 2012, acestea au crescut cu 23,3%, în timp ce venitul mediu al populaţiei la nivel naţional s-a redus cu 6,6%, potrivit Biroului Recensământului din SUA. Cei cu veniturile cele mai mari sunt foşti parlamentari şi foşti membri ai staff-ului politic care acum sunt angajaţi în activităţi de lobby, trăgând foloase de pe urma conexiunilor pe care le au nu după abilitatea proprie de a satisface nevoile consumatorilor într-o piaţă cu adevărat liberă.
Nu aşa stăteau lucrurile în anii ă80 şi începutul anilor ă90, când veniturile în Washington nu creşteau în acelaşi ritm sau chiar scădeau, fiind lăsate în urmă de cele din statele impulsionate de sectorul privat. Putreziciunea s-a instalat cu adevărat după sfârşitul anilor ă90, sud administraţiile Clinton, Bush şi Obama.
Marea Britanie a renunţat temporar la capitalismul de cumetrie în timpul premierului Margaret Thatcher, când industriile au fost privatizate, subvenţiile au fost reduse şi competiţia a crescut. Pentru a supravieţui, vechile afaceri au fost nevoite să se reinventeze. Viitorul lor nu mai depindea de confortul relaţiilor cu politicienii sau de influenţa asupra unor parlamentari. Acum însă, capitalismul de cumetrie a renăscut. Politicienii şi companiile dorm din nou îmbrăţişate, iar politicile industriale, subvenţiile şi corporatismul sunt din nou la modă.
Lucrurile au început să scârţâie în Marea Britanie în timpul laburiştilor prin apariţia proiectelor de finanţare privată prost gândite şi prin contractele de achiziţii risipitoare şi incomplet gestionate. Cea mai mare greşeală s-a comis în sistemul bancar, unde subvenţiile le-au permis instituţiilor să crească pe datorie ştiind că nu vor fi lăsate să intre în faliment. Aceasta a ajutat la creşterea randamentelor investiţiilor. Companiile energetice au încetat să mai apere interesele clienţilor şi au ales în schimb să îmbrăţişeze costisitoarea energie verde promovată de politicieni. Preţurile terenurilor au fost majorate prin reguli de urbanism inconsistente, dezvoltatorii imobiliari fiind la mâna politicienilor.
O parte din aceste probleme au fost eliminate de coaliţia de guvernare (formată din conservatori şi liberal democraţi sub conducerea premierului David Cameron – n.red.) dar în multe privinţe situaţia s-a înrăutăţit. Sistemul bancar este acum un parteneriat între stat şi sectorul privat, cu credite subvenţionate, ţinte de creditare, limite puse retribuţiilor şi nesfârşite spectacole ostentative oferite de politicieni. Miniştrii au devenit angajaţi în vânzări în străinătate pentru industriile britanice favorizate. Relaxarea cantitativă i-a ajutat pe cei cu case, dar i-a afectat pe cei care au ales să economisească.
Din păcate, cum soluţiile sunt propuse de stânga, adică mai multe taxe şi regulamente, ele vor revigora corporatismul, vor consolida actualele structuri de putere şi vor pune şi mai multe obstacole în calea antreprenorilor.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.01.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
