• Leu / EUR4.7777
  • Leu / GBP5.6840
  • Leu / USD4.3149
ZF Live

VIDEO ZF Live. Tudor Giurgiu: Sper să apară la Cluj şi un studio de producţie de film, să aducem business din străinătate, să creem locuri de muncă

Autor: Roxana Rosu

23.06.2015, 18:36 345

Ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Film Transilvania de la Cluj  a avut un număr record de spectatori, peste 73.000 de plătitori de bilete, creştere susţinută şi de atenţia acordată promovării şi sistemului de ticketing, a spus la ZF Live regizorul Tudor Giurgiu, directorul festivalului.

“Am avut cu peste 10.000 de spectatori plătitori mai mult decât anul trecut. Niciodată nu a fost o creştere aşa mare. Dacă adăugăm şi persoanele care au vizionat proiecţii gratuite, ajungem la peste 100.000 de spectatori. Faptul că am investit într-o aplicaţie bună pe mobil, în site, în sistemul de ticketing a contat mult”

Pentru a facilita accesul la bilete, organizatorii festivalului au deschis birouri de bilete inclusiv în centrele de business din oraş, adresându-se direct angajaţilor din companiile de IT . “Am făcut un studiu la intrarea la film şi am văzut că 2015 este al doilea an în care se observă că studenţii nu sunt publicul principal al festivalului, ci tinerii de 26-32 de ani. Mai ales femei. Anul acesta a crescut mult numărul celor din IT. Ne-am dus în business center-uri, în companii de IT şi ne-am făcut birouri de bilete acolo. Sunt oameni ocupaţi care nu au timp să se ducă să caute bilete, aşa că ne-am dus noi la ei”.

Privind în viitor, Tudor Giurgiu speră ca, pe fundaţia festivalului, să se dezvolte la Cluj şi un studio de producţie de film, care să atragă business din străinătate şi să creeze noi locuri de muncă. Cu atât mai mult cu cât, comparativ cu alte oraşe mari din România, Clujul a avut o atitudine “prietenoasă” faţă de cinematografie şi înainte ca TIFF să se dezvolte şi să devină o emblemă.

“Când am lansat festivalul în 2002 ne-am uitat la oraşe, la cifre, la săli. Clujul e singurul oraş care nu şi-a bătut joc de sălile de cinema, nu le-a transformat în altceva, ci le-a modernizat. Sunt multe săli cochete, chiar în centru, ceea ce pentru străini e important, să ajungă uşor  la diferite locaţii de film, la hotel, la restaurant, la terase”. Practic, Cluj a avut un public deja format de la prima ediţie de TIFF, în condiţiile în care un studiu din 2002 arăta că un clujean vedea de două ori mai multe filme decât un bucureştean.

Pasiunea pentru film există însă şi în alte zone, unde din păcate infrastructura lipseşte sau este extrem de depăşită, un exemplu fiind Galaţi, unde nu există niciun cinematograf. “

“Vara mergem prin oraşe, în pieţe, cu o caravana mobilă. Locurile se ocupă mereu la filmele româneşti, fie că sunt noi sau mai vechi. La Galaţi interesul e major de exemplu. Dacă am pune 3000 de scaune în piaţă, s-ar umple toate”, povesteşte Tudor Giurgiu.

Regizorul este implicat zilele acestea în organizarea festivalului TIFF Sibiu, un eveniment  lansat în urmă cu câţiva ani pe modelul celui de la Cluj, dar adaptat unui alt tip de public.

La festivalul de la Cluj din acest an au participat 223 de filme, inclusiv documentare de business (Forecaster), despre motociclism, despre problemele pensionarilor sau din secţiunea Eco-TIFF. În afară de cele 6-7 cinematografe tradiţionale din oraş, vizionărilor au avut loc în multe locaţii improvizate, inclusiv într-un sat de lângă Cluj, la Vlaha.

“Căutăm filme şi despre problemele pensionarilor. Anul acesta am avut unul din Israel, cum, când să mori, o comedie.. Pensionarii au avut acces gratuit ».

Pe lângă latura artistică, TIFF Cluj este o mini-industrie, o sursă importantă de încasări pentru multe businessuri din oraş, hoteluri sau restaurante, dar şi un loc de întâlnire şi negociere pentru oamenii din industria internaţională a filmului.

“Hotelurile sunt pline, pe lângă invitaţii nostri, cam 1000 de oameni, în 14 hoteluri. Avem peste 800 de străini, regizori, actori, critici de film, oameni de business care cumpără şi vând filme, oameni care reprezintă alte festivaluri internaşionale, etc. Am găsit o formulă ca oamenii să vadă filmele pe care le doresc, dar au şi posibilitatea de a vinde /cumpăra filme”

În opinia lui Tudor Giurgiu, singurul festival comparabil din regiune este cel de la Vrotslav, Polonia, oraş care are avantajul unei infrastructuri net superioare în zona cinematografiei.

“Pariul meu cu municipalitatea din Cluj este că putem face un centru de producţie, un studio, să putem să aducem business de afară, să creem locuri de muncă. E deja o şcoală de film acolo. Există un proiect european de a face un hub de industrii creative.”

TIFF are un buget de 1,2-1,3 milioane euro, sumă ce exclude barterele şi parteneriatele media. 60% din fonduri vin din din surse publice, Minsiterul Culturii (2 mil lei), primăria Cluj (1 mil lei), restul fiind sponsorizări, plus o subvenţie UE de 63.000 euro pe an.

“Nu poţi organiza un festival important fără să ai finanţare şi de la guvern sau autorităţile locale. TIFF este printre puţinele festivaluri din România care reuşeşte să atragă mulţi bani şi din zona privată”. Dincolo de finanţare, supravieţuirea unui festival depinde mult de modul în care este gestionată structura lui pe termen lung, identificarea momentului în care evenimentul a atins un punct critic de dezvoltare, dincolo de care devine periculos să crească. “Noi credem că nu trebuie să facem mai mult decât facem acum. Probabil ar funcţiona o diversificare, să mergem şi spre alte segmente culturale, cum este new media, online, etc.”

Echipa care administrează festivalul ajunge la 500 de oameni în timpul evenimentului, nucleul de bază fiind de 12-14 oameni, din care şase lucrează continuu pentru TIFF.

“Zilele acestea facem o analiză a ediţiei din 2015, vedem ce a mers şi ce nu, ce filme au fost căutate şi care nu. Din septembrie încep discuţiile cu sponsorii, cu producătorii, ce filme aducem. Anul viitor vrem de exemplu o retrospectivă dedicată Lituaniei printre altele. Avem o echipă stabilă în Cluj, cam aceeiaşi oameni mereu, care ştiu ce au de făcut şi când e nevoie de ei”

Pentru Tudor Giurgiu, marea ştiinţă în management este să alegi oamenii potriviţi şi să îi faci parte din proiectul tău. El se declară un maniac al detaliilor şi cere acelaşi lucru şi celor din jurul său, mărturisind că au ajuns în situaţia ciudată de a face prea mult pentru invitaţii străini. “Îi luăm de la aeroport, le dăm pliante, ne ocupăm permanent de ei. Sunt nişte costuri pentru noi. Ei zic că e cel mai bine organizat festival de film...”

În ceea ce priveşte cinematografia românească în ansamblu, regizorul se declară optimist şi spune că numărul celor care vin să vadă filme este tot mai mare. Tudor Giurgiu dă exemplul recentelor filme Selfie, De ce eu ? şi Aferim care au atras un mare interes din partea publicului local.

“Această artă a fost inventată pentru oameni, să fie văzută. Nu poţi spune «filmul meu a fost la Cannes, dar publicul român e prost şi nu vine să îl vadă. Nu cred asta».  Problema din România este diversitatea de genuri“

În plus, cinematografia locală este slab finanţată, fondurile de la stat ajungând la şapte milioane euro, banii ce nu vin de la buget, ci din diverse taxe. Comparativ sectorul de cinematografie din Polonia dispune de fonduri de 30 milioane euro, iar cel din Ungaria de circa 40 milioane euro.

 
Principalele valute BNR - vineri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7777
Diferență: -0,0167
Ieri: 4.7785
Azi: 4.3149
Diferență: 0,1857
Ieri: 4.3069
Azi: 5.6840
Diferență: 0,5057
Ieri: 5.6554
Azi: 4.3590
Diferență: 0,0184
Ieri: 4.3582