„Sunt mai multe aspecte care pun sub semnul întrebării rata scăzută a şomajului din România. În primul rând, nu ştim sigur dacă fenomenul migraţiei este prins în statistici, pentru că în prezent nici numărul total al emigranţilor români nu îl ştim cu certitudine. În al doilea rând, există foarte multă muncă la negru, iar acest lucru este un element important în stabilirea ratei şomajului, dar care nu poate fi de asemenea măsurat. De aceea, o analiză onestă a şomajului nu se poate face dacă nu luăm în considerare toate aceste anomalii“, a explicat profesorul universitar Mircea Coşea.
Institutul de Statistică a anunţat ieri că rata şomajului în luna ianuarie a fost de 6,5%, iar numărul de şomeri a fost de 607.000 de persoane, conform calculelor după metodologia Biroului Internaţional al Muncii (BIM). Datele INS se bazează pe o cercetare făcută trimestrial în gospodării (AMIGO), iar şomeri în sens BIM sunt considerate persoanele cu vârste cuprinse între 15 şi 74 de ani care îndeplinesc simultan trei condiţii: nu au loc de muncă, pot să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni şi şi-au căutat activ un loc de muncă în ultima lună. Rata şomajului BIM este calculată ca pondere a şomerilor BIM în totalul populaţiei active, adică numărul total de persoane apte de muncă, care în România reprezintă circa 9,4 milioane de locuitori. Prin urmare, economia românească se bazează pe o structură de piramidă inversată: într-o ţară cu o populaţie de 20 de milioane de persoane din care aproape jumătate (9,4 milioane) sunt apte de muncă, numărul de salariaţi care lucrează legal este de 4,5 milioane, circa 1,5 milioane sunt angajaţi „la negru“ şi doar 600.000 sunt şomeri.
O comparaţie realizată cu datele publicate la Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene, arată că, la finalul anului trecut, România se afla pe locul opt în clasamentul statelor UE cu cele mai scăzute rate ale şomajului, fiind în aceeaşi „ligă“ cu state precum Danemarca (cu şomaj de 6,6%), Marea Britanie (5,9%) sau chiar Germania (4,8%). La polul opus stau state precum Grecia (unde şomajul e aproape de 26%), Spania (24%), Croaţia (16%) sau Portugalia (13%).
Paradoxal însă, în România un sfert din populaţia ţării are statut de salariat, iar şomajul este foarte scăzut, în timp ce în Spania gradul de ocupare este mai mare (o treime din populaţia ţării lucrează), în ciuda faptului că şomajul din Spania este de aproape patru ori mai mare ca în România.
„Cred că rata reală a şomajului în România este undeva în jurul valorii de 8-10%, pentru că doar dacă analizăm situaţia şomajului în rândul tinerilor prin comparaţie cu populaţia tânără aptă de muncă ne dăm seama de anomalii. În plus, este greu de crezut că în unele localităţi din România, cum sunt cele din nordul Moldovei, unde mai bine de jumătate din populaţie a emigrat, statistica privind şomajul reflectă realitatea“, a mai spus profesorul Mircea Coşea. În plus, în România mai există o rată a şomajului, publicată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, indicator care este calculat exclusiv pe baza declaraţiilor făcute de şomeri la agenţiile pentru ocupare. În ianuarie, rata şomajului ANOFM a fost de 5,4%.
