Pe 5 aprilie, prin votul membrilor Academiei Romane, academicianul Ionel Haiduc a fost ales presedinte al prestigioasei institutii care si-a sarbatorit 140 de ani de existenta. Acad. Ionel Haiduc este membru titular al Academiei din 1991, a fost vicepresedinte al acesteia intre 1998 si 2000, iar din 1995 este presedintele Filialei din Cluj-Napoca. Este licentiat in chimie la Universitatea Babes-Bolyai, al carei rector a fost intre 1990 si 1993. Studii de specialitate la Institutul de Tehnologie Chimica Fina din Moscova, Iowa State University si University of Georgia din Statele Unite.
- Ce v-a determinat sa luati hotararea de a candida la presedintia Academiei? Cu ce proiecte porniti la drum?
- M-am hotarat sa candidez cu putine zile inaintea alegerilor. Am luat aceasta hotarare in urma indemnurilor mai multor confrati; iar principalul argument a fost acela ca, pur si simplu, ar fi timpul ca in fruntea Academiei sa vina si cineva din domeniul stiintelor exacte. Cat priveste proiectele prioritare, acestea sunt legate de promovarea cercetarii de excelenta. Academia trebuie sa priveasca mai mult spre viitor, iar cercetarea sa fie, in primul rand, una fundamentala, orientata spre domenii si teme cat se poate de actuale in stiinta contemporana. Ideea ar fi de a promova cercetarea romaneasca in viata stiintifica internationala, printr-o prezenta in publicatiile cele mai citite si cele mai citate de peste hotare. Statisticile arata la ora actuala o prezenta relativ modesta a cercetarii romanesti in ierarhiile internationale. Adevarul este ca in domeniul stiintelor exacte (matematica, fizica, biologie, chimie sau stiinte biomedicale) suntem prezenti la capacitatea noastra maxima si nu ne putem astepta la o crestere semnificativa. In acelasi timp, stiintele din domeniul socio-uman sau economic sunt mai putin reprezentate. Institutele de cercetari si cercetatorii din aceste domenii s-au orientat mai mult spre lucrari de anvergura de importanta nationala si au neglijat publicarea de lucrari si articole stiintifice in literatura internationala. Am sa va dau un exemplu: exista, de mai bine de 14 ani, revista Communist and Postcommunist Studies. Ei bine, aici veti gasi despre Romania doar vreo 8 articole, unele dintre ele fiind scrise de cercetatori din alte tari. Or, cred ca si problemele juridice, economice, istorice, lingvistice ale Romaniei pot sa prezinte interes international, comparativ cu alte tari. Si in cazul limbii romane se pot publica lucrari interesante. As aduce ca argument in acest sens faptul ca doi dintre marii romanisti, Eugen Coseriu si Alf Lombard, au scris foarte mult despre limba romana in revistele internationale, nu in cele romanesti.
- Cu o traditie pozitiv impovaratoare de 140 de ani, ce elemente de noutate credeti ca pot fi aduse in functionarea Academiei? Care este viitorul institutelor sale?
- Deocamdata, elementele de noutate sunt greu de conturat si de definit. Trebuie sa ai o imagine de ansamblu asupra Academiei pentru a le putea sugera, iar modificarile nu sunt simplu de realizat. Ar fi vorba despre schimbarea unor organigrame, a unor structuri, modificari de statut, organizatorice, administrative, iar acestea trebuie bine justificate pentru a fi puse in practica. Forta traditiei in Academie este o calitate si nu un balast.
In ceea ce priveste Institutele Academiei, poate ar fi utile unele modificari, prin comasari ale unor grupe mici de cercetare sau institute mici, care prin dimensiunile lor nu pot sa abordeze lucrari de mare anvergura. Aceasta este insa o chestiune de viitor, nu foarte apropiat. Ar necesita multe negocieri, iar cercetatorii ar trebui convinsi asupra necesitatii unor asemenea schimbari, destul de radicale.
- Ce intentionati sa preluati si sa dezvoltati din initiativele predecesorului dvs., acad. Eugen Simion?
- Sub conducerea acad. Eugen Simion, Academia a realizat cateva lucruri importante. Este vorba despre publicarea unor lucrari de mare anvergura, cum ar fi "Tratatul de Istorie a Romanilor", seria de Opere Fundamentale in format de tip Pleiade, in care au aparut pana acum 75 de volume consacrate celor mai importanti scriitori romani, Gramatica Limbii Romane, atlase lingvistice, dictionare etc. Acest lucru trebuie continuat, pentru ca aceasta este insasi ratiunea de a exista a unor institute cum ar fi cel de lingvistica, de istorie etc. De altfel, Academia a fost creata acum 140 de ani tocmai pentru cultivarea limbii romane si a istoriei tarii.
- Cum veti rezolva delicata chestiune a primirilor de noi membri titulari?
- La ultima Adunare Generala a fost o situatie nefericita, cand nici una dintre propunerile de titularizare a unor membri corespondenti nu a reusit sa obtina numarul de voturi necesar, adica doua treimi din voturile exprimate. Aceasta nu dintr-o negare a calitatii candidatilor, ci din motive legate de sistemul defectuos de votare. Au fost patru locuri si sase candidati, dar nu toti membrii au votat patru candidati, ci doar unul sau doi si atunci nu s-a putut aduna numarul de voturi necesar pentru titularizare. Va trebui pe viitor sa precizam clar ca fiecare membru titular trebuie sa voteze atatia candidati cate locuri disponibile sunt.
- Ca presedinte al Academiei, va intereseaza politica?
- Academia nu se implica institutional in politica. Dar Academia trebuie sa colaboreze cu factorul politic pentru ca este o institutie nationala, care, pentru a functiona, are nevoie de sprijinul Parlamentului, Guvernului, Presedintelui. Este semnificativ faptul ca in Parlament Academia s-a bucurat pana acum de sprijinul tuturor formatiunilor politice. Academia trebuie sa colaboreze cu toti oamenii de buna-credinta, indiferent de culoarea lor politica.
- Finalizarea proiectelor enuntate, oricat de modeste, depinde de existenta unor minime resurse financiare. In ce zone veti cauta sprijinul necesar?
- Discutam odata cu presedintele unei universitati americane care avea un buget de un miliard de dolari si, cand l-am intrebat care este cea mai importanta si dificila problema in activitatea lui, mi-a raspuns: money. In afara finantarii de la buget, care trebuie sa constituie in continuare sursa de baza pentru activitatile curente, Academia trebuie si poate sa-si gaseasca resurse financiare si in alte zone: in primul rand, prin activitatea de cercetare, poate accede la granturile internationale. Romania participa la fondul european de cercetare cu sume considerabile, ceea ce ne da dreptul sa concuram pentru finantarea unor proiecte proprii. Succesul depinde de calitatea acestora. Ideal ar fi sa castigam mai mult decat punem in pusculita comuna, dar, deocamdata, finantam cercetarea altora. A doua sursa este din granturile interne ale Autoritatii Nationale pentru Cercetare si ale Consiliului Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior (CNCSIS), tot pe baza de competitie. In al treilea rand, ar fi valorificarea in viitor a proprietatilor Academiei recuperate in ultimul timp: terenuri agricole si forestiere care, bine exploatate, ar putea sa ne aduca venituri considerabile, ce vor trebui indreptate prioritar spre cercetare, spre imbunatatirea infrastructurii, a posibilitatilor de documentare si, de ce nu, spre suplimentarea veniturilor cercetatorilor cu salarii mici.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
