Galeria Colors Art, deschisă pe o străduţă dintr-o zonă "office"a Bucureştilor (str. Puţul lui Zamfir, 22-24, Bucureşti, în zonaDorobanţi-Beller) are proiecte ambiţioase şi a intrat fără fandărişi complexe de debutant pe piaţa noastră de artă. Din autoportretulpe care şi l-a schiţat pe site (www.colors-art.ro), înţelegem căare un picior la Paris şi unul în Bucureşti, şi că dezvoltă aceastăexistenţă bicefală şi cosmopolită la modul programatic: "ArtaModernă în România începe cu Constantin Brâncuşi. Dar liantul carei-a unit pe toţi artiştii români de la Constantin Brâncuşi până laJules Perahim, şi amintim, acum, doar pe Victor Brauner şi JacquesHérold, a fost unul singur, Parisul şi Şcoala de artă de la Paris.Toate marile mişcări artistice ale lumii, începând cuimpresionismul, post-impresionismul, fovismul, cubismul, dadaismul,suprarealismul, până la artă abstractă a zilelor noastre, auînceput la Paris. Toţi artiştii români care au trăit, au vizitat,au lucrat, au expus, dar mai ales au fost inspiraţi de atmosferaParisului şi, totodată aparţin Şcolii pariziene, sunt prezentaţi deGaleria Colors Art. Fie că sunt reprezentanţi aipostimpresionismului ca Michel Simonidy, Dimitrie Berea, LucianGrigorescu, Paul Scortescu sau ai artei moderne precum ConstantinBrâncuşi, Marcel Iancu, Tristan Tzara, Victor Brauner, JacquesHerold, Gherasim Luca, Theodore Brauner, Aurel Cojan, MirceaCiobanu, Magdalena Rădulescu, Alexandru Istrati, Natalia Dumitrescuetc, toţi aceşti artişti au făcut şi vor face parte mereu dinParis, vor rămâne pentru eternitate în istoria acestui oraş."Prezentarea citată a însoţit contribuţia Colors Art la expoziţia"Hypnos - Images et Inconscients en Europe (1900 - 1949)", dintre14 martie - 12 iulie 2009, de la Paris".
Între 20 octombrie şi 20 noiembrie, Colors Art a deschis laBucureşti expoziţia "Lumea magică a lui Perahim". O expoziţie deautor, prima de acest fel a galeriei bucureştene, organizată cuprofesionalism, fără piese de umplutură, cu tablouri admirabilpanotate şi abil puse în contrapunct plastic pe simeze, cu uncatalog onorabil, din punct de vedere tehnoredacţional şitipografic. Lucrările aparţin unei perioade relativ recente dincreaţia pictorului, perioadă de eliberare creatoare şi de elanaproape exclusiv suprarealist, deschisă după plecarea definitivădin ţară a autorului la Paris, în 1969. Dincolo de scopul eilucrativ, prezenta sinteză Perahim aduce numele pictorului înprim-planul atenţiei colecţionarilor de la noi şi contribuieesenţial la configurarea unei imagini coerente a dimensiuniionirice a creaţiei sale, dintr-o epocă a deplinei stăpâniri auneltelor de lucru, atât în zona graficii, cât şi a picturii deşevalet. Nu în ultimul rând, aduce un necesar omagiu pictoruluidispărut în 2008 (n. 1914).
Aş numi pictura din această perioadă a lui Perahim unsuprarealism soft, al seducţiei vizuale, fără experimente înordinea limbajului şi ocolind imaginile-şoc ale primeloravangardisme. Carote (probe de sol, sau, într-un alt înţeles alaceluiaşi cuvânt, amăgiri) din nişte universuri paralele, populatecu fiinţe stranii, ale căror trupuri humanoide sunt corupte deinvazia unor detalii mecanice sau a unor elemente decorative.Juxtapuneri sau stilizări à la Brauner, peisaje fantaste cu detalii"lucrate" ca în marile desfăşurări ale lui Max Ernst sau, în fine,explozii vizionare ca în tablourile lui Jacques Hérold - o întreagărecuzită suprarealistă clasată intră în materia poveştilor visatede Perahim şi este asimilată cu graţie şi fără bavurilecitatului.
Poate însă că partea cea mai remarcabilă a expoziţiei esteconstituită de desenele din 1970, adică de literele antropomorfedin "Alfabetul ebraic" (foto 3-4), în care desluşim nu doar liniasubtilă şi valorarea expresivă, ci şi fervoarea imaginativă şibucuria cu care Perahim demolează locul comun, ca în perioadaentuziasmelor sale antebelice.
Un personaj cu o biografie ciudată, în care drumul de lasuprealism la socialism (vezi, spre lămurire http://www.universalis.fr/encyclopedie/jules-perahim/)şi înapoi la suprarealism are seninătatea unui simplu experimentplastic de atelier, lipsit de tragedii morale şi de întrebăriexistenţiale majore. Un personaj care trebuia, fie şi doar prinliterele cele mai arătoase ale alfabetului său artistic(1969-2008), readus în memoria publicului român.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
