• Leu / EUR4.7619
  • Leu / GBP5.4653
  • Leu / USD4.1988
Ziarul de Duminică

Biografii comentate (XLXIX). Harry Truman, primul campion anticomunist/ de Călin Hentea

Biografii comentate (XLXIX). Harry Truman, primul campion anticomunist/ de Călin Hentea

Autor: Calin Hentea

6 feb 2014 476

Repere biografice. Harry Truman provenea dintr-o modestă familie de fermieri din statul Missouri care nu i-a putut plăti studii universitare civile atunci când el a fost respins la West Point datorită problemelor oculare. Totuşi Harry Truman a luptat în unităţile de artilerie ale Gărzii Naţionale dislocate în Franţa în timpul Primului Război Mondial. Imediat după război a intrat în politică. A fost mason începând din 1909, ocupând apoi poziţii ierarhice din ce în ce mai înalte. În 1934 a reuşit să fie ales în Senatul SUA din partea Partidului Democrat fiind un adept al New Deal-ului rooseveltian. S-a remarcat în fruntea Comisiei senatoriale Truman pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial (apărând pe coperta revistei Time în 1943 şi fiind numit „omul anului” în 1945 şi în 1948), care s-a ocupat foarte corect şi eficient de problemele apărării naţionale, astfel încât F.D. Roosevelt l-a nominalizat vicepreşedinte pentru cel de-al patrulea mandat al său (Parish, 2002, Enciclopedia Războiului Rece, Univers Enciclopedic, pp. 286-287).

Decesul subit al lui Roosevelt l-a luat complet pe nepregătite pe Truman, el fiind obligat după 12 aprilie 1945 să adopte decizii capitale într-o serie de chestiuni extrem de delicate şi importante de la sfârşitului războiului, precum lansarea bombelor atomice (de care a aflat abia la preluarea funcţiei) asupra Japoniei sau gestionarea dificilului moment de trecere a economiei şi societăţii americane de la starea de război la cea de pace. În februarie 1946 diplomatul american George Kennan a trimis de la Moscova la Washington „Telegrama cea lungă” care dezvăluia intenţiile agresiv-expansioniste ale fostului aliat URSS-ul stalinist ce trebuiau stopate cu fermitate. Acesta a fost punctul de plecare al Doctrinei Truman de îndiguire a expansiunii sovietice oriunde în lume.

După 1946 Truman a trebuit să facă faţă nu doar agresiunilor lui Stalin în Europa de Est şi expansiunii comunismului în Asia de sud-est, dar şi unei majorităţi republicane ostile în Congres şi unei opinii publice americane sătule de război şi confruntare. De numele preşedintelui Truman rămâne legată înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite în 1945, proclamarea statului Israel în 1948 şi înfiinţarea NATO la 4 aprilie 1949. În 1947, Harry Truman, prin Actul de Securitate Naţională, a reorganizat forţele armate sub forma actualului unic Departament al apărării şi a creat Agenţia Centrală de Informaţii - CIA, precum şi Consiliul de Securitate Naţională. Unul din marile sale succese de politică externă a fost podul aerian american prin care a anulat încercarea de blocare terestră a Berlinului de vest de către sovietici în 1949.

Victoria sa electorală în cursa prezidenţială din 1948 a fost dintre cele mai energice şi surprinzătoare, dar imediat apoi, Truman a trebuit să ia alte decizii dificile legate de acuzaţiile senatorului McCarthy, de intrarea SUA în Războiul din Coreea şi chiar de demiterea foarte popularului general Arthur McDouglas pentru a evita un conflict cu China maoistă. Truman a îngheţat un potenţial conflict sângeros cu proaspăt proclamata Republică Populară Chineză după ce trupele naţionaliste ale lui Cian Kai Şi s-au refugiat în insula Taiwan sub protecţia Flotei a şaptea americane şi Washingtonul a promis evitarea unei agresiuni asupra teritoriului chinez continental.

La încheierea mandatului său în 1953 (pe timpul căruia s-a votat legea care stipula că niciun preşedinte nu putea primi mai mult de două mandate), Harry Truman avea o popularitate mai mică chiar decât cea a lui Richard Nixon în momentul demisiei sale după scandalul Watergate, şi nu dispunea de nici o altă sursă de venit decât modesta sa pensie de veteran al Primului Război Mondial. Abia după un timp au fost legiferate veniturile foştilor preşedinţi ai SUA, iar după alţi ani contribuţiile şi deciziile lui Harry Truman au fost reevaluate, el intrând în galeria marilor preşedinţi ai SUA.

   

Contribuţii. Ceea ce a fost numită apoi „Doctrina Truman”, respectiv politicile de indiguire a expansiunii comunismului sovietic (ulterior şi chinez) în lume, a fost prezentată de preşedintele Harry Truman într-un discurs ţinut pe 12 martie 1947 în Congresul american pe fondul crizei create de Războiul civil din Grecia, în care se implicase şi URSS. Truman i-a cerut secretarului de stat Dean Acheson să facă cunoscută lumii noua politică a SUA pe toate canalele posibile. Această nouă orientare politică generală a cărei origine s-a aflat în avertismentele influentei „Telegrame lungi” a lui George Kennan din 1946, s-a materializat printr-o serie de acţiuni concrete ce au pornit de la ajutorul economic şi militar acordat formaţiunilor anticomuniste greceşti, dar şi turceşti, şi au mers până la vastul Plan Marshall oferit în 1947 întregii Europe răvăşite de război, dar acceptat doar de occidentali, şi  până la înfiinţarea NATO în 4 aprilie 1949.

În 1950 preşedintele Truman a semnat directiva secretă NSC-68 privind măsurile de combatere a comunismului. National Security Act din 1947 a fost o altă lege importantă prin care au fost instituite CIA şi Consiliul de Securitate Naţională care a avut un ecou deosebit în credibilizarea internă şi externă a hotărârii SUA de a face faţă comunismului. Propaganda americană anticomunistă peste hotarele SUA a fost desfăşurată de către recent înfiinţata CIA în baza unui plan de „război politic” conceput de acelaşi George Kennan şi aprobat de Truman în iunie 1948 drept Documentul 10/2 al Consiliului de Securitate Naţională (NSC10/2): obiectivul general formulat de Truman era contracararea „imperialismului comunist” şi „propaganda sclavagismului”.

Actul Smith Mundt semnat de Truman în 1947 a fost o lege care specifica în mod clar limitele în care se puteau desfăşura acţiunile de influenţare în masă (propagandă, operaţii psihologice, informarea publică) pe baza a şase principii: promovarea adevărului, explicarea motivaţiilor SUA, susţinerea moralului şi extinderea speranţei, difuzarea unei imagini convingătoare asupra vieţii şi idealurilor americane, combaterea falselor reprezentări şi distorsiuni, sprijinul activ al politicii externe americane. Fără a menţiona termenul damnat de „propagandă” asociat inevitabil cu Hitler şi Stalin, la presiunea opiniei publice americnae, Actul Smith-Mundt enunţa limpede interzicerea totală a difuzării în SUA a materialelor destinate audienţelor ne-americane din străinătate.

„Campania pentru adevăr” a fost lansată de preşedintele Harry Truman în cadrul unui discurs rostit pe 20 aprilie 1950 în faţa membrilor Societăţii editorilor americani de ziare, în contextul fierbinte creat de acuzaţiile senatorului Joseph McCarthy privind funcţionarii comunişti care ar fi lucrat în Departamentul de Stat. Discursul lui Truman a conţinut însă şi liniile directoare privind dezvoltarea unui program de informare internaţională, dar şi de război psihologic prin diseminarea în lume a adevărului simplu şi curat. Practic, Truman a lansat un apel jurnaliştilor americani să-l sprijine în campania sa de propagandă anticomunistă atât pe plan intern, cât şi internaţional. Posturile de radio cu audienţă internaţională Vocea Americii (care reflecta poziţia guvernului american în probleme de politică externă), iar apoi Radio Europa Liberă şi Radio Libertatea au avut un rol esenţial în materializarea acestei „Campanii pentru adevăr”.

Tot în timpul administraţiei Truman au fost înfiinţate şi primele unităţi şi subunităţi de operaţii psihologice (PSYOP) - The 1st Loudspeaker and Leaflet Company - care au fost aruncate în luptă în Războiul din Coreea, iar în 1952 a apărut şi „Centrul de Război Psihologic”, situat în baza de la Fort Bragg din Carolina de Nord, care cuprindea o „Şcoală de război psihologic”.

 

Evaluări. Soarta l-a obligat pe Harry Truman să găsească soluţii de natură democratic-liberală, credibile şi eficiente la provocările create de duelul propagandistic al Războiului Rece izbucnit la scurt timp după preluarea mandatului. De numele lui Harry Truman sunt legate principalele reglementări juridice adoptate şi instituţii înfiinţate în Statele Unite pentru a face faţă unui nou tip de confruntare politică fără precedent. Deciziile şi orientările politice ale lui Truman în domeniul politicii externe au jalonat propaganda SUA pe tot timpul Războiului Rece şi au reprezentat garantul lumii libere într-un moment foarte delicat al istoriei sale.

În timp ce Churchill pierduse alegerile într-o Anglie sărăcită de război, iar Franţa şi Italia abia dacă reuşeau să scape de a nu fi conduse de guverne comuniste, Harry Truman, fără a avea carisma unui J.F. Kennedy sau Ronald Reagan, s-a aflat singur în faţa lui Stalin şi apoi a lui Mao, ambii fiind nişte rivali foarte puternici, cu o vastă experienţă în materie de propagandă.

 

Harry Truman - născut în Lamar, Missouri pe 8 mai 1884; decedat în Kansas City, Missouri pe 26 decembrie 1972, primul preşedinte american al Războiului Rece

Principalele valute BNR - joi, 13:35
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7619
Diferență: 0,1262
Ieri: 4.7559
Azi: 4.1988
Diferență: 0,1121
Ieri: 4.1941
Azi: 5.4653
Diferență: -0,2591
Ieri: 5.4795
Azi: 4.1953
Diferență: 0,2054
Ieri: 4.1867