Episodul IV din jurnalul zilnic al regelui Carol al II-lea, in pregatire la editura Curtea Veche, cuprinde insemnari din ultimele doua zile (17 si 18 iulie 1938) din viata reginei Maria. Prin intermediul unuia dintre cei mai apropiati martori ai tragicului eveniment - Carol insusi -, aflam amanunte putin sau deloc cunoscute despre felul in care Regina Maria (Mama) s-a stins din viata.
In dimineata zilei de 17 iulie, trenul o aduce pe regina - grav bolnava - la Sinaia. Carol impreuna cu Mihaita o intampina la gara. Impreuna cu regina Maria se afla Elisabeta. Carol o va intalni a doua zi, langa patul Mariei. Numele Elenei Lupesco apare si de aceasta data, foarte aproape de Carol al II-lea, in contextul unei discutii telefonice cu Mihaita cu privire la moartea Mariei; Duduia se afla, desigur, impreuna cu Carol, la Sinaia. Desi nu este indiferent in fata agoniei mamei sale si consemneaza cu multa durere infioratoarea slabiciune a acesteia, Carol nu se poate abtine sa nu treaca in revista neintelegerile dintre ei - se vorbea ca regele ar fi persecutat-o, iar regina ar fi "facut cor" cu toti cei care-l denigrau. Carol consemneaza apoi vizita Patriarhului, urmata la scurta vreme de moartea Reginei Maria.
In scurta insemnare din 23 iulie, Carol relateaza funeraliile Reginei la Cotroceni si momentul invelirii casetei in care se afla inima Mariei in drapelele Romaniei si Angliei, pentru a fi inmormantata ulterior la Balcic.
Duminica, 17 iulie 1938
La 8,30 soseste Mama; cu Mihaita ma duc la gara s-o primim. Ma urc in tren, unde este si Elisabeta. O gasesc mult mai vioaie decat ma asteptam dupa accidentul de ieri. Ne spune cat de fericita este de a se fi intors acasa si cum vrea, dupa o odihna aci, sa se duca la Bran si la Balcic. Spectacol trist, ca, atat de vioaie, trebuie data jos din vagon pe brate si transportata cu Salvarea pana la Pelisor. Am aflat ca intr-adevar e foarte slaba si ca a trebuit sa i se faca o injectie ca sa-i dea forte; aceasta explica vioiciunea ei de azi dimineata.
Spre seara ma duc s-o vad, este linistita in pat si se uita la „scrap books" pe care si le facuse cu atata drag in timpul bolii; o gasesc foarte, foarte slabita. Dupa vreun ceas ne spune ca se simte obosita si sa revenim mane. Mie mi-a spus ca mai are asa de multe sa-mi spuna.
Vorbind cu doctorii, aflu ca starea ei este foarte grava, ca accidente ca acelea ce le-a avut la Cernauti se pot repeta. Daca nu se repeta prea des si cu prea multa acuitate, nu e nici o primejdie, dar sa spere ca o sa poata sa-si reia activitatea si sa traiasca o viata normala, nici o speranta. Visurile ei de a merge la Bran si Balcic trebuie amanate cat mai mult, trebuie sa ramana, pentru moment, linistita aci.
S-a si dat un comunicat ca, pentru un timp determinat, nu va primi pe absolut nimeni.
Teama noastra sunt cucoanele, mai ales Irina Procopiu, care, cu cancanurile si cererile ei, o nelinistesc (sic). Biata madam cutare ar avea asa o placere s-o vada pe "Majestatea Voastra", sau madam X e bolnava si batrana si daca n-o vede pe "Majestatea Voastra" acuma, ii e teama ca n-o va mai putea vedea niciodata; ori madam Y are un prieten care sufera de aceeasi boala ca "Majestatea Voastra" si ar voi sa spuna ce minuni a facut cutare doctor sau cutare tratament. Toate acestea trebuie cu desavarsire oprite, si pentru mult timp.
Cu toate ca nu cred ca starea ei este disperata, totusi cred ca e foarte grava si sunt foarte ingrijorat. Medicul cu care a venit din strainatate, Dr. StA¶rmer, directorul de la "Weisser Hirsch", face buna impresie si atat Hortolomei, cat si Ballif mi-au spus ca a facut tot ce era posibil.
Cat despre faptul ca Mama a venit cu toate primejdiile calatoriei, Ballif imi povesteste ca nimica in lume n-ar fi putut s-o retina, orisice efort ar fi fost inutil.
Luni, 18 iulie
Cu toate nadejdile ce le-am putut avea ieri, astazi - la 5,38 seara - s-a stins Mama, fara durere.
Dimineata mi se telefoneaza ca in cursul noptii a avut din nou o puternica hemoragie. In total, in aceste doua zile a pierdut peste 2 1/2 litri sange. Situatia devine deci foarte grava, si eu, in sufletul meu, de dimineata nu mai aveam speranta, cu toate cele spuse de doctori, cari declara ca, daca trece ziua fara accident, sunt sperante ca va putea rezista inca o bucata de vreme. Ma duc de dimineata la Pelisor si o vad mai intai pe Elisabeta, care-mi spune ca doctorii au rugat sa nu se duca nimeni s-o vaza azi de dimineata. Cu toate acestea, m-am dus, n-am putut sa-i vorbesc, caci e prea slaba, totusi mi-a suras. Vorbind cu Hortolomei si StA¶rmer, ei zic ca e prea putin de facut, caci pierderea de sange e enorma si permeabilitatea vinelor esofagului asa de mare, incat orice ridicare a presiunei poate provoca o noua hemoragie, care va fi instantaneu fatala.
Ne hotaram, cu Elisabeta, sa chemam imediat pe Mignon, Ileana si Nicky, sa telegrafiem la rudele cele mai apropiate.
Dupa masa, la 2, Zwiedeneck imi telefoneaza ca nu e nici o inrautatire, dar la 2 1/2, din nou imi telefoneaza, ca puterile scad si ca ar fi bine sa viu imediat la Pelisor.
Iau imediat masuri sa fie chemati la Sinaia Patriarhul, Ministrul de Interne si cel de Justitie, ca sa fie la dispozitie pentru orice eventualitate. Plec la Pelisor cu Mihaita. Jos ma intampina Zwiedeneck, care-mi spune ca merge foarte rau. Intrand la Mama, o gasesc pe Elisabeta acolo. Sarutand mana Mamei, ea deschide ochii si imi surade pentru ultima data. De atunci si pana la sfarsit am ramas, cu intermitenta, la ea in odaie. Dureri n-are, dar slabiciunea se accentueaza pe clipa ce trece, foarte rar deschide ochii si respira greu de tot. Pe la 4 1/2, soseste Patriarhul, pe care-l duc s-o vada, pe la 5 face o scurta rugaciune, apoi ne retragem alaturi.
Stam de vorba. I. P. S. S. ne spune aceasta fraza: "In tot cazul se va putea spune ca a fost o femeie care si-a trait viata intens". Abia a terminat si intra Hortolomei, care ne face semn ca totul s-a sfarsit. A inchis ochii fara durere. Inima foarte puternica a functionat pana la capat si asta a si fost cauza care a facut sa reziste asa de mult. De fapt, s-a sfarsit din lipsa de sange, inima devenise o pompa care nu mai avea ce pompa.
Imediat incepe activitatea pentru nenumaratele masuri ce trebuie luate: telegrame la toti sefii de state si primele dispozitiuni pentru inmormantare. Dupa-masa vine Iamandi, pe care, impreuna cu Urdareanu, il insarcinam cu pastrarea lucrurilor ramase, cu testamentul etc. Testamentul il deschid si-l parcurg, spre a vedea daca nu sunt dispozitiuni speciale referitor la inmormantare. Gasesc dispozitiunea ca ea sa fie inmormantata la Curtea de Arges, iar inima la Balcic, in "Stella Maris". Rasfoind, asa in treacat, testamentul, vad ca eu primesc Balcicul si Ileana, Branul, fetele, bijuterii, iar Nicky, numai bani; destul de neechitabil.
Iata ca s-a stins si ea, Mama, s-a dus ultimul din vechea generatie din familia noastra. Ce fiinta plina de energie si de impulsie a fost ea, ceea ce a facut-o adesea nedreapta, si mai ales fata de mine. Atatea legende nedrepte s-au raspandit asupra raporturilor noastre. In anii din urma am fost acuzat ca am persecutat-o; nu e adevarat. Am fost insa obligat sa iau anumite masuri, caci ea devenise centrul de atractiune al tuturor nemultumitilor si frondeurilor; n-a priceput ca, in calitate de Mama, avea dreptul de a-mi face reprosuri mie, dar n-avea dreptul de a face cor cu toti acei care ma defaimau in fata ei. Trebuie sa marturisesc ca, de un an incoace, purtarea ei s-a indreptat si ca, adesea, mai ales in strainatate, m-a aparat.
Pentru inmormantare am hotarat ca va trebui facuta cu tot fastul cuvenit Reginei Maria. O vom transporta la Peles, unde, vreo doua zile, va ramanea expusa pentru populatia din regiune, pe urma la Cotroceni si, de acolo, la Arges. Vom lua tot timpul necesar ca eventualele delegatiuni straine sa poata veni.
Fapt important, Mihaita, telefonand seara mame-si, am vorbit si eu la telefon, ca sa-i dau trista veste. La aceasta am fost indemnat de Duduia, care a si asistat la conversatie.
Sambata, 23 iulie
La 7,30, slujba de seara, ultima din Cotroceni, la care asista toti. A fost un moment extrem de emotionant, cand Zweideneck, luand din sicriu caseta cu inima, mi-a inmanat-o ca s-o invelesc, asa cum a fost dorinta Mamei, in drapelul englezesc si romanesc. Am chemat fratii sa ma ajute si pe toti ne-au podidit lacrimile.
Invelita in drapelele <acestea>, caseta am depus-o intr-una mai mare. Pe urma, luata de Adjutant, a fost dusa si asezata in biserica din Cotroceni, unde va ramane pana in ziua cand vom hotari transportul la Balcic.
* Din volumul Carol al II-lea, "Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice" vol. I (1904 - 1939), editia a II-a revizuita, volum coordonat de Marcel Dumitru Ciuca si Narcis Dorin Ion, in pregatire la Editura Curtea Veche.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
