Ziarul de Duminică

Ce se înţelege prin literatură-literatură?

Ce se înţelege prin literatură-literatură?
20.01.2011, 23:51 65

Cum funcţionează textul literar? Prin ce mijloace îl emoţioneazăpe cititor? La aceste întrebări am să încerc să răspund în serialulde faţă.

Acesta este conceput sub forma unui dialog. Cele douăpersonaje angajate într-o lungă discuţie în paginile lui suntimaginare. Primul în ordinea venirii în scenă, să-i spunemdomnul "Italice" (replicile sale sunt tipărite cu litere aplecate),este un tânăr generic, care are încă multe de învăţat, dar care, înstilul binecunoscut al tinerilor, contestă sau măcar pune subsemnul îndoielii adevărurile care i se transmit (spre deosebireînsă de mulţi tineri reali, el are fair-play şi o dorinţăreală de a înţelege). Al doilea, domnul "Drepte", este un iubitorde literatură mai experimentat, dispus să asculte şi să examinezeşi opinii diferite de ale lui (la rândul lui, acest domn sedeosebeşte de specialiştii reali prin răbdarea de a explicape înţelesul oricui ceea ce ştie). Subiectul discuţiei îlreprezintă, repet, mecanismul prin care se produce, cu ajutorulcuvintelor, emoţia estetică.
- Nu de comparaţii mă cutremur, ci de abundenţa lor.Necesitatea impurificării o înţeleg sau, mai exact spus,inevitabilitatea impurificării. Dar sunt tentat să cred că o operăeste cu atât mai valoroasă, cu cât este mai pură. Am convenit căraţiunile extraestetice ţin de istoricul elaborării. Dupăcum singur ai demonstrat, elanurile vitale se convertesc încreaţie artistică. Deci, opera poate avea o origine impură,dar ca rezultat final trebuie să ajungă la un cât mai înalt grad depuritate. Oare nu este acesta un criteriu de stabilire a valoriiestetice? Sunt convins că nu se poate atinge absolutul, la fel cum,în industria chimică, puritatea argonului va trece, poate, dincolode 99,999 la sută - cât măsoară acum, dar nu va ajunge niciodată la100 la sută. Însă, chiar dacă nu se poate atinge absolutul, sepoate tinde spre absolut şi acesta ar putea fi un resort alprogresului. În aceste condiţii, nu înţeleg de ce teoretizezi cuatâta nonşalanţă caracterul impur al obiectului estetic. Nu maipledezi pentru valoare? Nu te mai intereseazăperformanţa?
- Valoarea nu este unul şi acelaşi lucru cu puritateaobiectului estetic. Un asemenea obiect poate fi, să zicem, impur,dar filonul de artă pe care îl conţine se poate dovedi superior cavaloare unei creaţii de o puritate maximă. Dacă am face o hartă aobiectelor estetice şi o hartă a valorilor estetice am constata căîntre ele nu există o identitate. Studiind, de exemplu, repartiţiavalorilor estetice în domeniul manifestărilor lingvistice ne dămseama că textele literare propriu-zise conţin valoare, dar şinonvaloare, iar textele neliterare conţin nonvaloare, dar şivaloare. Bineînţeles că valoarea se găseşte cu precădere întextele literare. Dar nu se găseşte numai în cuprinsul lor.Situaţia seamănă cu repartiţia apei pe planeta noastră: apă segăseşte mai ales în mări şi oceane, dar se găseşte şi în zonanumită convenţional "uscat"; totodată, în mări şi oceane nu segăseşte numai apă.
-Teoretic pare simplu. Dar practic…
- Tocmai că teoretic nu este simplu, în timp ce practic totulse află la nivelul evidenţei. Să luăm câteva exemple. RomanulNicoară Potcoavă al lui Mihail Sadoveanu…
- De ce tocmai Nicoară Potcoavă? Pentru că este unroman istoric care îţi ilustrează perfect teza, având prindefiniţie un caracter hibrid? Pretind să discutăm, dimpotrivă,despre opere care reprezintă literatura-literatură…
- Nu ştiu ce înţelegi tu prin această literatură-literatură şide aceea te las pe tine să aduci un titlu-titlu îndiscuţie-discuţie…
- Să zicem, Bunavestire de Nicolae Breban.
- L-ai citit?
- …
- Dacă l-ai citit, nu se poate să nu-ţi aduci aminte că esteconstruit pe o teorie a puterii; după opinia lui Nicolae Breban,între oameni - chiar şi când sunt numai doi la număr - seinstaurează în mod inevitabil o relaţie de stăpân-sclav saucălău-victimă. Această componentă ideologică constituie partea"neliterară" a romanului…
- Faci greşeala - făcută de mulţi literaţi de orientareestetizantă - de a considera ideologia neasimilabilă înliteratură.
- Dimpotrivă, o consider perfect asimilabilă, numai că înromanul lui Nicolae Breban este neasimilată. Ca şi în alteromane ale sale, scriitorul urmăreşte în mod insistent sădemonstreze că lumea, inclusiv cea mai mică lume completă: cuplul,se organizează întotdeauna în conformitate cu această dualitate,reprezentată de dominat şi dominator.
- Exagerezi. Despre romanul Bunavestire se poatespune, dimpotrivă, că este artistizat la maximum; personajulprincipal, Grobei, gogolian şi kafkian în acelaşi timp, ne apare caun triumf al plasticităţii; este un bufon terifiant, o stafie amediocrităţii care a ieşit din cimitirul abstracţiilor şi bântuiemica staţiune balneo-climaterică, descrisă, la fel, cu simţ plasticde Nicolae Breban.
- Până aici, ai dreptate. Numai că la un moment dat acestGrobei, devenind propagatorul unei doctrine mistico-filosofice,începe să peroreze cu ardoare, iar scriitorul, contaminat defervoarea propriului său personaj, se lansează la rândul său înlungi şi încâlcite digresiuni.
- Am înţeles. Dar, în cazul acesta, problema trebuie pusăaltfel: că într-o operă literară există părţi reuşite şi părţinereuşite.
- Nu reuşite şi nereuşite, ci artistice şi nonartistice. S-armai putea da numeroase exemple.
ALEX. ŞTEFĂNESCU. Critic şi istoric literar, prozator,dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6noiembrie 1947. Autor a 15 cărţi, dintre care a avut un mare ecou"Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000", apărută în2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro şi contra, a fostrăsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei).Emisiunea "Un metru cub de cultură" difuzată de Realitatea TV i-aadus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune,"Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex.Ştefănescu" - Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.
Adresa sa poştală este: Bucureşti, O.P. 22, c.p. 22. Ceaelectronică este alex2108145@yahoo.com
AFACERI DE LA ZERO