De la The Lady Vanishes, in care un tren devenea cadrul perfectpentru desfasurarea unei povesti misterioase si frisonante, laFrantic-ul lui Polanski, in care doctorul american interpretat deHarrison Ford isi cauta innebunit prin Paris sotia disparuta, iarculisele unei afaceri complicate si barierele de limbaj, combinatecu birocratia locala si cu apatia politistilor francezi agravaucircumstantele disparitiei, transformand-o intr-o secventa absurda,s-ar putea gasi unele comparatii cinematografice cu Cealalta Irina,filmul de debut al regizorului Andrei Gruzsniczki. Si el estefilmul unei cautari frenetice si al unor mistere insolubile. Insaorice posibila paralela de fond se opreste in acest punct. Pentruca detaliile si atmosfera povestii din Cealalta Irina tin de unspecific romanesc indubitabil si constituie, de altfel, punctulforte al filmului. Acesta nu exploateaza nicidecum filonul politistal povestii - o moarte prea putin verosimila ca sinucidere -, ci seconcentreaza asupra framantarilor prin care trece Aurel, sotulIrinei, dupa ce femeia iubita pleaca de langa el. Si totusi,Cealalta Irina nu este nici macar un love story. Este mai curand uncaz care ilustreaza, metonimic, poticnelile si hibele unui mod deviata improvizat si lipsit de reperele esentiale. Dezradacinati dinsatul lor de munte, Irina, o fata naiva cu aspiratii mercantile siAurel, sotul modest care o urmeaza orbeste pentru ca e foarteindragostit, nu-si pot gasi locul in Bucuresti, unde duc un traisaracut si lipsit de orice perspectiva. El e body-guard la Mall, eaare o ocupatie marunta despre care nu ni se dau prea multe detalii,pentru ca ele poate nici nu conteaza prea mult. Cert e insa ca unasemenea mod de viata constituie premisa perfecta pentruinjghebarea unui vis de evadare "dincolo", unde, pentru anumitepersoane, precum Irina, totul nu poate fi decat poleit, pentru ca"e intotdeauna bine sa inveti lucruri noi". Chiar daca scenariullui Andrei Gruzsniczki, Ileana Muntean si Mircea Staiculescu aremulte spatii albe, care deruteaza deseori spectatorul aflat incautarea logicii absolute, reusita filmului vine din creionareaconvingatoare a personajelor, jocul intens al actorilor si atmoferadeosebit de expresiva, care sugereaza infinit mai mult de cat firulnarativ in sine. Datele povestii sunt minimale, pentru ca de la unmoment dat sa devina chiar secundare. Disperat ca Irina a plecat laCairo, prin intermediul unei "firme" care se dovedeste oescrocherie sinistra, fara sa-i dea deloc amanuntele firesti sinecesare in asemenea situatie, Aurel se multumeste, in prima faza,sa o astepte. Revenita in Bucuresti total schimbata (iar virajulfizionomic si comportamental este bine creionat de jocul actriteiSimona Popescu), Irina il intriga pe Aurel, care continua insa sacreada in mirajul si stabilitatea cuplului lor. Urmeaza al treileaact, in care Aurel afla, perplex si innebunit, despre moartea ei siincepe o zbatere disperata pe culoarele unor institutii surde,neputincioase si adormite. La acest nivel, amanuntul revelatorapare lent si greoi, iar dezlegarea misterelor, necesara oricareiintrigi politiste clasice, soseste abia in final si, chiar siatunci, pare incompleta si nesatisfacatoare. La nivel vizual siuman, in schimb, Cealalta Irina castiga net puncte, conturandextrem de plastic o lume cu accente de neorealism italian, in caresi Aurel si Irina sunt niste bieti straini, rataciti, niste rudesarace nelalocul lor oriunde s-ar duce. Mall-ul plin de vitrinestralucitoare si de marfuri epatante este un spatiu derutant inspecial pentru Aurel, care, desi familiarizat cu culoarele lucioase(doar este paznic de noapte acolo), nu simte nici un fel deafinitate pentru lumea in care a intrat. "Eu nici n-am vrut salucrez aici, am venit de gura sotiei", spune el, completdezorientat si debusolat, la finalul filmului. Ruptura totala estesugerata perfect de plictiseala cu care Aurel patruleaza noaptea peculoarele uniforme si impersonale, de aerul absent cu care serefugiaza in sala de jocuri mecanice alaturi de colegul lui depatrulare pentru a-si omori timpul si de somnul chircit din final,cand, frant de oboseala cautarii disperate a vestilor despre sotiainstrainata, adoarme in masina legata cu funda rosie de la intrareain Mall. La randul ei, Irina viseaza, ca dar suprem, la o masina despalat vase, bani pentru o casa si un post la o firma, indiferentcare-ar fi ea, fara sa tina seama de riscurile enorme la care seexpune. Pe de alta parte, satul din care au plecat amandoi(excelent construit din detalii scenografice inspirate) este o lumeinchisa, cu reguli vetuste si satisfactii limitate, pe care doartatal Irinei - jucat cu multa forta de Doru Ana - il mai poateinvesti cu importanta de altadata. Dezolat si neinteles, ignorat deautoritati, inselat si lovit din toate partile - de duplicitateasotiei, de viata meschina pe care o duce, de traiul rutinat intr-omaghernita de apartament, de dezradacinarea totala si lipsa de ecouin mai toate fiintele pe care le intalneste -, Aurel (personajconstruit cu subtilitate si laudabila discretie de Andi Vasluianu,a carui inteligenta interpretativa reprezinta demult o certitudine)este exponentul unei lumi dezola(n)te, pe care filmul o reusesteatat de bine incat iti lasa un inevitabil gust amar. O felie deviata decupata cu un realism sever, un fapt care, spre deosebire declasica nuvela a lui Anton Holban, O moarte care nu dovedestenimic, dovedeste atat de mult si atat de multe, incat pana sipersonajului principal ii este groaza sa se priveasca in oglinda eiinfioratoare.
Cealalta Irina Produtie Romania, 2009. Regia: AndreiGruzsniczki. Cu: Andi Vasluianu, Simona Popescu, Doru Ana, DanAstilean, Dana Dogaru, Carmen Lopazan, Vlad Ivanov, Mihai Dinvale,Oana Ioachim, Gabriel Spahiu, Constantin Ghenescu, Dragos Bucur.Premiera: 11 decembrie. Distribuit de: Transilvania Film
ANDREEA-LAURA CHIRIAC(n. 21ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii deJurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. Afost redactor cultural la "Tineretul Liber", "Cotidianul" si"Ziarul de Duminica", specializandu-se in critica de film, semnandsi in publicatii de specialitate precum "Pro Cinema", "Re:publik","Apropo", "ProTV Magazin", "The One", "Playboy". A facut parte dinstaff-ul TIFF - editiile din 2007 si 2008 - ca redactor principalal caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica defilm la Radio Romania Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
