O afirmatie a lui Robert Heinlein (1907-1988), clasic al science fiction-ului, m-a facut sa-mi reamintesc ca arta nu este, de fapt, sfidarea societatii, ci supremul compromis cu aceasta...
In 1937, Heinlein isi vindea prima povestire pentru 70 de dolari. Peste ani, avea sa noteze ca astfel a pierdut "orice sansa de a mai cauta vreodata ceva onest de munca". Las deoparte orientarea stangista a scriitorului din acei ani, dar nu pot sa nu remarc sarcasmul inteligent de dincolo de orice strategie politica. Cam asta e: cand vinzi, sub orice forma, obiectul artistic, automat te integrezi in sistem, intri in circuitul pietei.
Uneori - dar deloc asa de rareori cum ne-ar placea sa credem - nu vinzi doar produsul inspiratiei si/sau transpiratiei artistice, ci si artistul in sine, cu tot cu bruma lui de constiinta. Monument al frondei literare, egerie a unui salon parizian celebru, Gertrude Stein a facut si ea un pact cu diavolul pentru a putea supravietui in Orasul Lumina in timpul razboiului. Problema e reluata pe www.nysun.com, de Adam Kirsch, care recenzeaza Two lives: Gertrude and Alice a lui Janet Malcolm. Prin 1943, un prieten avocat a instiintat-o pe Stein ca, impreuna cu partenera sa Alice B. Toklas (cu care traia din 1907), urmeaza sa fie trimisa intr-un lagar de concentrare. Era evreica, era lesbiana - nu prea avea nici o sansa ca sa scape. Salvarea ei a fost insa un anume Bernard Fay, colaborationist al regimului pro-nazist de la Vichy, a carui protejata a devenit. (Ca si Pablo Picasso, de pilda!) Stein stia exact cu ceea ce se ocupa Fay, care, imediat dupa razboi, a fost condamnat la munca silnica pe viata pentru complicitatea la deportarea si uciderea a mii de evrei, dar nu numai. Stein a acceptat totusi pactul, iar, in 1951, perechea sa, Toklas, si-a vandut tablourile de Picasso pentru a-l ajuta pe tortionar sa evadeze din inchisoare. In fond, Fay fusese doar tortionarul "celorlalti", nu si al lor...
Exemplele pot continua. Concubinajul cu Securitatea al multor scriitori romani a fost, din pacate, autentificat de o serie de dosare. Aproape nici unul dintre cei incriminati (cu notabila exceptie a lui Alexandru Paleologu) nu a pomenit despre asta din proprie initiativa. Dar nu e aceasta o exclusivitate romaneasca! Lui Gunther Grass i-a luat o gramada de timp - interval in care cartile lui au recoltat o multime de premii si onoruri, inclusiv Nobelul in 1999 - pentru a "decoji ceapa" si a recunoaste ca, de fapt, nu a fost soldat la apararea antiaeriana, ci intr-un regiment Waffen SS.
Iar pentru Ezra Pound, Mussolini facuse din politica o forma de arta. Dupa 1945, unii americani au vrut sa-l condamne la moarte, dar el a scapat doar cu 13 ani de internare la nebuni. In 1958, cand i s-a permis reintoarcerea in Italia, a debarcat la Napoli arborand salutul fascist si declarand ca "America e toata un azil de nebuni".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
